Cronicile Festivalului Shakespeare- De la energie la poezie

În primele câteva bune zeci de minute, de fapt aproape pe toată durata primei părţi a spectacolului cu piesa Romeo şi Julieta, prezentat în cadrul Festivalului Internaţional „Shakespeare” de Teatrul Beer-Sheva din Israel, conflictul dintre familiile Capulet şi Montague e unul „istoric”. Un  conflict „îngheţat”, cum se spune.

Nu, nimeni nu a uitat vreodată de el. Mai toată lumea îl evocă, dar nimeni nu pare dispus să îi adauge o nouă pagină, un nou episod negru. Altele sunt acum preocupările oamenilor şi altele par a fi şi vremurile. Adrenalina, traversatul nocturn în trombă, pe motociclete şi în maşini performante, de ultimă generaţie a oraşului, plăcerile de fiecare zi ale vieţii, bucuriile carnale dau semne a se afla pe primul loc. Lady Capulet e o doamnă cum nu se poate mai elegantă, mai plină de nuri, preocupată în primul rând de felul în care arată. E dornică de aventură şi de sex cu unul din nenumăraţii tineri, „golani” de gaşcă ce se află mereu în prejma ei. Soţul ei pare indiferent la tot şi la toate. Julieta are 14 ani, e plină de viaţă, are mult farmec adolescentin, pregătindu-şi adevărata intrare în viaţă. Stimulată de o doică încă tânără, şi ea cu simţurile înfierbântate. De unde şi plăcerea cu care zăboveşte în mijlocul tinerilor din jurul lui Romeo şi al celor din clanul Montague, unde ajunge trimisă în ceea ce pare a fi o misiune diplomatică, de avertisment dar şi de „de bune oficii”. 

Ceva mai tensionat stau lucrurile în familia Montague, dar nu Romeo e cel ce pare din cale afară de marcat de conflictul de secole dintre strămoşii săi şi Capuleţi. Ci părinţii săi, oricum mai sobri, mai aşezaţi şi mai duri decât cei ai Julietei. Romeo e şi el ceea ce s-ar chema un băiat „de gaşcă”, iar tinerii din „subordinea” lui îl recunosc drept lider absolut. Ceea ce nu îi împiedică în nici un fel să ia parte la petrecerea de la familia Capulet. Petrecere dată cu gândul de a prefaţa plănuita nuntă dintre Julieta şi frumosul Paris. Şi el un tânăr cu sânge înfierbântat. Petrecerea e un bal mascat aşa că infiltrările sunt facile, chiar cvasi-tolerate. Descoperirea unui intrus e prilej de gâlceavă minoră, mai curând formală decât reală.

Totul te duce cu gândul mai degrabă la West Side Story, un West Side Story din secolul al XXI lea, e drept, mai curând decât la Shakespeare şi la clasicismul lui. Deşi trebuie spus că operând drastice modernizări, impunând spectacolului, îndeosebi în această primă parte un ritm îndrăcit, multă, foarte multă energie, regizorul Irad Rubinstan nu a afectat defel esenţa şi claritatea poveştii iniţiale. Dimpotrivă.

Doar poezia, lirismul, romantismul, ingredientele cu care ne-au obişnuit majoritatea montărilor anterioare, par pentru moment excluse, suspendate. Le vom regăsi însă în cele mai originale şi delicate feluri exprimate în partea a doua a montării. Cea în care tragismul şi elegia atent cumpănite vor substitui dramatic, învăluitor, copleşitor veselia, inconştienţa adolescentină, speranţa, visul.

Totul dă semne că se schimbă încă de la finalul primei părţi. Din momentul în care Mercuţio şi Tybalt cad victimă urii dintre cele două familii. O ură reactivată pe neaşteptate. De aici şi până la moartea lui Romeo şi a Julietei, spectacolul de la Teatrul Beer-Sheva e nu doar exprimarea acumulărilor de ură ce par a face împăcarea imposibilă, ci îndeosebi prilejul zămislirii unor imagini de o tulburătoare poezie. Dacă nu ar fi decât scena în care Julieta e bântuită de fantomele trupurilor însângerate ale lui Mercutio şi Tybalt sau scena nuntirii de dinainte de moarte dintre Romeo şi Julieta (excelent marcată graţie coregrafiei semnate de Amit Zamir) şi tot am putea spune că am avut parte de o adevărată încântare. În această a doua parte, Irad Rubinstain se dovedeşte un maestru al detaliilor ce zămislesc imagini cu valoare de poem.

Fără doar şi poate, Romeo şi Julieta de la Teatrul Beer-Sheva e o izbândă. E altfel datorită admirabilului spirit de echipă în care a fost conceput, regizorul având de partea sa aliaţi puternici în creatorii decorurilor şi ai costumelor (Svetlana Breger şi Maor Zabar), în compozitorul admirabilei muzici de scenă (Ran Bagno), în maestrul coregraf (Armit Azir) şi în maestrul de lupte (Uri Bustan). Lor adăugându-li-se o splendidă trupă actoricească, majoritar tânără, o trupă în care fiecare interpret e parcă predestinat rolului încredinţat. Cum caietul de sală al Festivalului nu e prea generos cu cronicarul neprocedând la asocierea dintre numele interpreţilor şi cel al personajelor, spre a evita nedorite erori mă mulţumesc să retranscriu componenţa întregii echipe: Tom Avri, Ron Bitterman, Oren Cohen, Adva Edni, Amit Epstein, Tom Hagy, Avigal Harari, Eiran Harush, Amir Krief, Nitzan Rotschild, Dani Shapira, Muli Shulman, Sarit Vino Elad, Michal Weinberg, Tamar Malachy, Gita Amely. Cu laudele de rigoare.

Teatrul Beer-Sheva din Israel- ROMEO  ŞI JULIETA de William Shakespeare; Traducerea: Eli Bijacul; Regia: Ieud Rubinstain; Decor: Svetlana Breger; Costume: Maor Zabar; Coregrafie: Amit Zamir; Coordonator lupte: Uri Bustan; Muzica: Ran Bagno; Cu: Tom Avri, Ron Bitterman, Oren Cohen, Adva Edni, Amit Epstein, Tom Hagy, Avigal Harari, Eiran Harush, Amir Krief, Nitzan Rotschild, Dani Shapira, Muli Shulman, Sarit Vino Elad, Michal Weinberg, Tamar Malachy, Gita Amely; Data reprezentaţiei: 18 aprilie 2016