L-a întruchipat antologic pe Apostol Bologa, în filmul „Pădurea spânzuraţilor“, în regia lui Liviu Ciulei, film care a fost premiat la Cannes în 1965. A devenit un Pampon de neuitat în filmul lui Lucian Pintilie, “De ce trag clopotele, Mitică?" (1981). S-a identificat cu imaginea lui Ilie Moromete, din filmul lui Stere Gulea din 1986. Înainte de toate, actorul se identifică cu Teatrul „Bulandra“, în care joacă din 1957 încoace. Pe această scenă, a aplicat „la sânge“ şcoala învăţată de la Aura Buzescu, Vlad Mugur, Lucia Sturdza Bulandra şi Liviu Ciulei.

În ultimii ani, a apărut în multe roluri şi pe scena Naţionalului bucureştean. Cel mai recent spectacol, "Conu Leonida faţă cu reacţiunea", a fost dedicat cuplulului Mariana Mihuţ - Victor Rebengiuc de regizorul Silviu Purcărete.

Imaginea lui Rebengiuc se mai suprapune cu cea a omului care a apărut cu hârtia igienică la televizor în zilele Revoluţiei.  „Ştiu că am luat multă lume prin surprindere. Le-am spus că oamenii care au mâncat rahat şi care ne-au umplut ochii, viaţa şi urechile cu Ceauşescu în sus şi cu Ceauşescu în jos ar cam trebui să dispară“, povestea actorul, în monografia sa "Victor Rebengiuc. Omul şi Actorul", publicată de Humanitas.

Actorul îşi petrece ziua de naştere alături de cei apropiaţi. "Acum, când împlinesc 80 de ani, nu-mi doresc decât linişte...Mă întristează ce văd în jurul meu", spune el.

"M-a durut ruptura de tata"

A avut o copilărie obişnuită, fără nimic spectaculos. S-a născut şi a crescut în mahalalele Bucureştiului. Părinţii s-au despărţit  când el avea trei ani, iar fratele său, Aurel, doi ani (foto Victor şi fratele său, Aurel).

I-au crescut bunicii din partea mamei. "Ne-am înţeles foarte bine cu ei, deşi, de multe ori, am simţit lipsa unui tată. Aş fi vrut să fiu apărat, să ştiu că am şi eu un tată, pentru că toţi colegii mei vorbeau de tatăl lor. Dar eu îi purtam doar numele, atât. Al doilea prenume al meu este George, după Gheorghe, cum îl chema pe tata. Deci numele meu complet este Victor-George Rebengiuc. În cele trei-patru întâlniri pe care le-am avut cu tata, după ce a plecat de la noi, n-am putut să-mi fac o imagine prea clară despre el. A murit la Stalingrad în 1942", povestea actorul.

Se pare că tata a fost „vinovat“ de talentul său, pentru că bunica îi spunea: „Măi, taică-tu avea haz, făcea tot timpul comicării şi giumbuşlucuri.“ L-a durut ruptura de tată şi, într-un fel, a simţit întotdeauna că-i lipseşte ceva, deşi legătura dintre eii nu a fost puternică.

"Un copil are nevoie să ştie că părinţii îi sunt aproape şi că, oricât de greu i-ar fi, ei sunt lângă el", sublinia Victor Rebengiuc.

Andrei Pleşu scria în Dilema, în 2004, despre Victor Rebengiuc

Refuzul instinctiv al „înrolării” convenţionale face ca Victor Rebengiuc să fie, la ora actuală, un soi de „instrument” universal. E bun şi pe scenă şi pe ecran, e bun şi în dramă şi în comedie, e bun şi pentru generaţiile mai coapte şi pentru cele mai fragede.

Actorul Marius Manole: Victor Rebengiuc sau cel care are putere pentru noi toţi

Mi-aş dori să-l văd pe domnul Rebengiuc în sală, la fiecare spectacol, pentru a-mi atrage atenţia atunci când o iau razna sau, pur şi simplu, să-l simt acolo când nu mai am putere.

Criticul de teatru Cristina Rusiecki, despre "Firescul lui Victor Rebengiuc"

Ei bine, da, aceasta e calitatea lui esenţială. Oriunde şi oricine ai fi – tălâmb, isteţ, cultivat sau cu găuri largi în pregătire –, personajul jucat de Victor Rebengiuc e limpede şi din cale-afară de uman. Omul lui e imediat recognoscibil.

Şi într-adevăr Victor Rebengiuc a făcut în România carieră doar pe baza talentului său, cu destoinicie şi demnitate. Realizările sale au fost lăudate de critică şi adesea recompensate cu premii. 

A fost căsătorit cu actriţa Anca Vereşti. "Era colega mea din anul I de Institut, o fată extraordinar de frumoasă, cu reale calităţi pentru teatru. A fost prima mea dragoste, amândoi eram foarte tineri atunci. La început a fost un amor platonic, după care ne-am căsătorit. Căsătoria noastră a durat din ’60 până în ’65, când am divorţat. M-am despărţit de Anca pentru că am întâlnit o altă fată foarte frumoasă, foarte talentată, pe care o chema Mariana Mihuţ (n.r. - cei doi s-au întâlnit în timpul filmărilor de la Pădurea spânzuraţilor - foto). Oricum, relaţiile dintre mine şi Anca se răciseră şi intraseră într-o rutină. Au trecut aproape 50 de ani de când sunt căsătorit cu Mariana".

„A meritat să rămân cu el“

„Victor era deja o vedetă când eu eram doar studentă. L-am revăzut în timpul filmărilor de la «Pădurea spânzuraţilor», iar, în iunie 1965, ne-am căsătorit civil“, povesteşte, în carte, actriţa Mariana Mihuţ. Fiul lor, Tudor, s-a născut în 1975. „Ne-am cununat însă religios în 1992, de dragul lui Tudor, care a insistat să mergem în faţa altarului. El ne-a convins că merită să trăim acest moment chiar şi după aproape 30 de ani de căsnicie“, spune Victor Rebengiuc.

„Sunt cu adevărat fericită că a trecut atâta timp, şi îl am lângă mine pe Victor“, afirmă Mariana Mihuţ. „E o replică ce-mi place foarte tare în «Moartea unui comis voiajor», spectacolul de la Bulandra, care mi se potriveşte: «Cu siguranţă, a meritat să rămân cu el»“.

  Victor Rebengiuc s-a născut pe 10 februarie 1933.

  A absolvit UNATC „I.L. Caragiale“ din Bucureşti în 1956.

  Joacă la Teatrul Bulandra din 1957, după ce a fost la Craiova şase luni alături de regizorul Vlad Mugur.

  A colaborat, în teatru şi film, cu cei mai importanţi regizori: Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, Stere Gulea, Andrei Şerban, Silviu Purcărete, Valeriu Moisescu, Dan Piţa, Yuri Kordonskyi. 

A jucat alături de actori celebri: Octavian Cotescu, Ileana Predescu, Fory Etterle, Petre Gheorghiu, Beate Fredanov, Clody Bertola, Lucia Sturdza Bulandra, Leopoldina Bălănuţă, Amza Pellea, Mariana Mihuţ (foto - Moartea unui comis-voiajor, Bulandra).

Printre cele mai importante filme ale sale se numără: „Pădurea spânzuraţ ilor“, regia Liviu Ciulei, film premiat la Cannes, „Tănase Scatiu“, regia Dan Piţa, „De ce trag clopotele, Mitică?“, regia Lucian Pintilie, „Faleze de nisip“, regia Dan Piţa, „Moromeţii“, regia Stere Gulea (premii la festivalurile din San Remo - Italia şi Santarem - Portugalia),

Criticul de film, Irina Margareta Nistor, despre Rebengiuc sau arta fără compromisuri

Nimeni nu-l întrece pe Victor Rebengiuc când o imită, plin de respect, pe Doamna Bulandra! Şi apoi râsul lui este unic oi inimitabil, căci poţi distinge cu uşurinţă, dacă ai ceva experienţă, când e doar de complezenţă, când e din toată inima ori când e şfichiuitor ironic.

Teatrologul George Banu: ”Rebengiuc, mai mult decât un actor

Rebengiuc, în marile sale creaţii, dincolo de joc, a reprezentat mereu un raport cu lumea. Şi de aceea, spre deosebire de alţii, el e mai mult decât un actor….

Doina Papp, critic de teatru şi publicist, apreciază ”Claritatea şi distincţia lui Victor Rebengiuc

 Talentul care mişcă totul într-o astfel de fiinţă aparte e mai puţin de natură raţională. E inefabil, e mister, iar cel care se află locuit de aceste energii speciale se mişcă în zona sensibilităţii, a emotivităţii, unde gândirea intervine în mod specific şi niciodată obnubilant.