Halloween: daţi jos măştile groazei!!!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Mai ales de pe chipurile copiilor. Dragi părinţi, mătuşi, tuşi, naşi şi bunici, cu ocazia acestui macabru Halloween vă rog să nu vă mai deghizaţi copiii în vampiri, fantome, diavoli, scheleţi şi vrăjitoare. Mai bine îi duceţi în parc şi le faceţi coroniţe din frunzele toamnei. E mult mai ieftin şi mai educativ.

În acest week-end, în lumea întreagă milioane de copii se vor juca de-a fantomele, vrăjitoarele şi scheleţii încercând să se sperie unii pe alţii ca în filmele de groază, doar pentru că cineva (nu ştim prea sigur cine) a decis ca pe 31 octombrie să ne jucăm de-a Halloween-ul. Ar fi bine ca acesta să fie doar un joc, dar când îţi îmbraci rodul inocent al iubirii într-un schelete sau într-un costum de vampir sângeros, jocul devine brusc o idee prostească şi o invitaţie neinspirată pe tărâmul unei lumi morbide. 

De câteva săptămâni, magazinele din Franţa sunt invadate de mii de costume de scheleţi, diavoli, vampiri, vrăjitoare, lilieci, chirurgi criminali şi – cireaşa de pe dovleac! – gardienii tenebrelor. Halloween-ul produce numai în această ţară o cifră de afaceri de peste 60 de milioane de euro, ocupând locul al patrulea în topul celor mai bănoase (terifiant cuvânt) sărbători (comerciale???) după Crăciun, Paşti şi Sărbătoarea dedicată Mamelor. Aşa că nu mai miră pe nimeni diversitatea produselor kitch-oase care ne invită să participăm la acest spectacol ieftin. De la peruci cu coarne de diavol, bufniţe hidoase şi măşti luminoase de scheleţi (ce contradicţie!), până la accesorii sângeroase, proteze de canini ascuţiţi şi flacoane de sânge fals, piaţa ocultului şi a gustului pentru morbid este în plină expansiune. Şi, mai ales, este foarte profitabilă. 

Cu alte cuvinte, Halloween-ul nu este o petrecere inofensivă. Mă feresc să utilizez cuvântul "sărbătoare" deoarece pentru mine acesta are conotaţii pozitive, în timp de Halloween-ul mă trimite cu gândul la un univers de sorginte păgână ale cărui simboluri invocă prezenţa mai mult sau mai puţin vizibilă a forţelor oculte care pot domina lumea, a farmecelor şi a unor puteri secrete ce bântuie aici pe pământ. Chiar dacă vrăjitoarele pot fi uneori haioase iar bufniţele nu sunt aşa de temut pe cât par, restul arsenalului vizual al spectacolului de Halloween rămâne morbid inspirându-mi o ambianţă terifiantă.

Nu voi cădea în acea extremă, acuzându-i pe părinţii care îşi deghizează odraslele în vrăjitori sau drăcuşori că îşi expun copiii ritualurilor satanice, dar încerc să înţeleg de ce ai vrea să-ţi vezi totuşi bulgărele de inocenţă transformat într-o hidoşenie?! Doar de dragul de a fi în rândul lumii, lume care de fapt copiază tot felul de sărbători comerciale fără a se întreba care e şi sensul lor?! Da, ştiu, sensul principal e acela de a face bani speculând naivitatea mulţimii care caută cu orice preţ să se distreze şi să fie tot mai excentrică. Presiunea socială şi conformismul sunt tot mai greu de controlat, dar fiecare avem totuşi puterea de a decide pe cont propriu ce este valorizant pentru copiii noştri, iar ca părinţi cică am fi devenit şi mai înţelepţi în acest sens. Oare?!   

Pentru mine, acest Halloween este de fapt un mod caricatural de a ne învăţa copiii despre taina morţii. Măştile groteşti, scheleţii, vrăjitoarele hidoase şi fantomele îi învaţă cu totul altceva, moartea fiind reprezentată într-o manieră anonimă şi redusă la un obiect de aşa-zis amuzament. Prin Halloween moartea nu este adevărată. Iar în procesul de trecere de la copilărie la lumea adultă, copiii au nevoie să depăşească un anumit univers magic. În sens opus, Halloween-ul prelungeşte incertitudinea frontierelor dintre realitate şi imaginaţie, ambianţă păgână a acestui spectacol întunecat având consecinţe deloc de neglijat asupra psihicului fragil şi în formare al copiilor.

Conform psihologilor, dacă modalitatea de a-i învăţa pe copii despre moarte ca şi limită nu se face înainte de 6–7 ani, aceştia nu-şi vor îmblânzi sentimentul de putere absolută. Şi în consecinţă, nu vor înţelege că au limite şi că ocupă un loc anume în cadrul familiei şi al societăţii. Copiii au nevoie de spaţii imaginare tocmai pentru a-şi canaliza propriile angoase, experienţele vizuale şi auditive ale copilăriei fiind esenţiale pentru formarea lor ca şi adulţi. Iar poveştile de odinioară şi basmele pline de culoare şi de lecţii morale le permiteau să-şi transpună în poveste fricile pentru a se adapta la realitatea vieţii.  

Ce le propune însă acest Halloween ascuns în spatele unor măşti şi costume hidoase? Unii spun că ar fi un mod de a ne interoga asupra puterii pe care o exercită moartea. Dar de ce n-am fi mai fascinaţi de puterea vieţii?! Înainte de a-i deghiza în vrăjitori sau în scheleţi, poate ar trebui să ne întrebăm dacă chiar merită să ne costumăm inocenţa copiilor în hainele morţii? Este oare inspirat să vadă imaginea lumii ca un cimitir bântuit de fantome şi scheleţi ambulanţi?   

În loc de a-i deghiza în vrăjitori, ar fi mai înţelept să le propunem referinţe constructive, eroi pozitivi şi valori generoase, în loc să-i închidem cu propriile mâini într-un univers terifiant. În loc să plătim taxa amuzamentului morbid cu bomboane, mai bine să le schimbăm recompensa. Dacă ei ne vorbesc despre fantome, noi să le vorbim despre Sfinţi. Dacă ei ne spun despre morţii care au revenit pe pământ, noi să le vorbim despre Cel care a Înviat. Dacă ei ne povestesc despre angoase şi frici, noi să le împărtăşim bucuria pe care o sădeşte în suflet speranţa şi credinţa în frumos. Dacă ei vor să sărbătorească Halloween-ul, atunci noi să părticipăm la Sărbătoarea tuturor sfinţilor.

Iar pentru francezi şi nu numai, provocarea acestui sfârşit de octombrie constă tocmai în lupta de a alege între ofertele a două lumi distincte. Fie lumea întunecată a Halloween-ului care se dezlănţuie pe 31 octombrie, fie Sărbătoarea tuturor sfinţilor (La Toussaint) celebrată în Franţa pe 1 noiembrie şi Pomenirea Tuturor Credincioşilor Răposaţi pe 2 noiembrie. Fie alegem să ne mortificăm inocenţa purtând măştile groazei, fie alegem să ne cultivăm inocenţa privind la chipurile sfinţilor, ca şi modele supreme de iubire. În ziua de Pomenire a Tuturor Credincioşilor Răposaţi, cimitirele franceze sunt pline de oameni de toate vârstele care aduc mii şi mii de flori la mormintele celor dragi transformând aceste lăcaşuri tăcute în paradisuri pline de culoare. Nu ştiu ce lume veţi alege la acest sfârşit de octombrie, dar eu am ales să mă rog pentru cei adormiţi purtând în suflet speranţa că dragostea depăşeşte frontierele morţii. Dincolo de argumentele pro şi contra Halloween, cred că de fapt fiecare zi este o bună ocazie de a vorbi cu copiii noştri despre credinţa lor îndreptându-le cu înţelepciune paşii pe calea cea bună.  

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite