Statul român, vinovat de moldovenizarea românilor din Republica Moldova?

În Republica Moldova se duce o continuă politică de modificare a identităţii etnice a românilor de dincolo de Prut. Prin mijloacele de care dispune, statul Republica Moldova aplică în mod constant presiuni, astfel încât să realizeze o falsă identitate moldovenească, ca una diferită de cea română. Oare acest lucru nu înseamnă de fapt aplicarea unor politici de asimilare aşa cum s-au făcut în Ucraina şi oare ele nu sunt la fel de grave?

Dacă până în 2009 am avut parte de guvenări neo-sovietice, pro-ruseşti, care ar putea avea o scuză în această politică anti-românească, nu avem cum să justificăm continuarea politicii acesteia şi după ce la putere au fost aduşi lideri pro-europeni.

Oare politica de modificare a conştiinţei naţionale aplicată în mod voit şi declarat public de către partidele aflate acum la guvernare( cel mai vocal este PD-ul lui Marian Lupu), nu este la fel de gravă cu politica de asimilare pe care a dus-o Ucraina în teritoriile ocupate după cel de al doilea război mondial?

Apare necesitatea de intervenţie  a României pentru a-şi proteja etnicii români din Republica Moldova, care sunt majoritari în al doilea stat românesc, dar care sunt puşi sub o intensă presiuni pentru a-şi pierde identitatea. O bună parte din comunitate se află deja sub efectul acestor politici, deşi români, ei neidentificându-se ca membri ai naţiunii române.

Preşedintele Traian Băsescu şi Ministerul de Externe au reacţionat foarte dur împotriva Serbiei atunci când aceasta a încercat să limiteze drepturile minorităţii româneşti. Oare nu ar trebui o reacţie similară şi la adresa politicienilor de la Chişinău, pentru că vorbim totuşi de peste trei milioane de români, cea mai mare comunitate din afara graniţelor?

În sânul partidelor aflate la guvernare acum în Republica Moldova se află partide care susţin intens procesul de moldovenizare. Oare nu ar trebui România să ia măsuri concrete şi să pusă presiune asupra lor pentru a se stopa acest proces? Avem pârghiile necesare şi atunci de ce nu le aplicăm?

Nu ar trebui să aplicăm criterii diferite în funcţie de zona în care se află aceşti români. Că se numeşte moldovenizare, că se numeşte sârbizare, că se numeşte ucrainizare sau rusificare, lucrurile sunt la fel de grave şi încalcă drepturile conferite de sistemul internaţional de protejare a identităţii etnice, în cazul de faţă şi naţională.

Oare nu ar trebui diplomaţia română să fie mai tranşantă cu Chişinăul atunci când aceasta vorbeşte de limba moldovenească ca o componentă diferită de cea română? De ce acceptăm aceste derapaje când în alte părţi ale continentului ştim să acţionăm?

Această problemă este una extrem de gravă, politica venind din perioada ţariştă şi apoi cea sovietică. Dacă ne complacem în a accepta prostiile liderilor de la Chişinău, înseamnă că nu urmărim interesul naţional şi suntem de acord cu politicile promovate de Stalin.

Cred că ajunge cât ne-am purtat cu mănuşi cu nişte guvernanţi(moldoveni) care au dovedit că de fapt nu joacă în interesul naţional. Cei care conduc Republica Moldova fac un joc dublu care a fost deconspirat public de preşedintele Traian Băsescu. Acesta le-a reproşat  că joacă la două capete, ori se pare că cele două capete, Rusia şi România, îşi pierd răbdarea faţă de politicienii din Republica Moldova. 

Obişnuiţi să stea cu mâna întinsă şi să ceară din ambele părţi, aceştia consolidează utilizând capital financiar românesc sau rusesc, o falsă statalitate şi o falsă naţiune moldovenească.

Dacă nu se intervine s-ar putea ca istoria să aducă acuze grave asupra celor care conduc România. Cu toţii reproşăm politicienilor că în 1940 că au părăsit Basarabia fără de luptă, dar oare acum nu facem şi noi acelaşi lucru?