Periprava 2018

La finalul lunii iulie, timp de două săptămâni, s-a derulat a cincea campanie arheologică în Deltă a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

Este una dintre cele mai ample acţiuni de recuperare a unei întregi comunităţi de foşti deţinuţi politici înmormântaţi la un loc. Cele peste o sută de victime, multe în contul comandantului Ion Ficior, în prezent încarcerat, au murit în condiţii inimaginabile: căldură insuportabilă vara şi frig umed, pătrunzător, iarna. În plus, foamea crâncenă, normele de lucru peste puteri şi violenţa constantă a gardienilor şi a superiorilor acestora. Nu este de mirare că unii aveau să aleagă, conştient, moartea, mimând fuga dintr-unul dintre cele mai izolate locuri ale României de ieri şi de azi.

În cele cinci campanii de până acum – în fapt, doar patru, prima, cea din 2013, fiind doar de formă, pentru a da bine la presă – au fost executate 14 secţiuni arheologice, în cadrul cărora au fost descoperite 44 de morminte. Dintre acestea, un număr de 41 de morminte, prin caracteristicile de înhumare, pot fi considerate ca aparţinând unor deţinuţi politici. Trei dintre morminte, care nu erau marcate la suprafaţa solului, aparţin însă unor localnici decedaţi în ultimele decenii despre care se cunoaşte că s-au sinucis şi care au fost îngropaţi în necropola deţinuţilor.

Anul acesta a fost martor la o premieră absolută: în aproape un deceniu şi jumătate de existenţă şi activitate, un şantier IICCMER a fost vizitat de conducerea la vârf, civilă şi militară deopotrivă, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Prezenţa Procurorului General şi a şefului secţiei Parchetelor militare la Periprava a marcat nu doar un moment simbolic de empatie a statului democratic faţă de victimele celui totalitar, dar şi un angajament concret că interesul legal îl va completa consecvent pe cel istoric. Până la capăt.

În pofida unor voci răzleţe care afirmă că investigarea crimelor comunismului ar fi suspendată, iată că adevărul este complet altul. IICCMER a depus noi sesizări penale, a început analiza unor categorii de victime ignorate până acum şi, implicit, de făptaşi ascunşi în cutele societăţii, a lărgit oferta educaţională şi nu a abandonat idealul unui muzeu la Bucureşti dedicat crimelor comunismului în România. Asta pentru a nu rămâne cu nostalgii păguboase şi pentru a îi lămuri pe cei mai tineri că libertatea lor este plătită în avans. Inclusiv de cei de la Periprava.