Comunismul în România. Preliminarii la expoziţia permanentă a viitorului Muzeu al Crimelor Comunismului

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc are mandatul legal să menţină vie memoria perioadei comuniste pentru că lipsa libertăţii este cea mai elocventă lecţie, prin constrast, pentru democraţia de azi.

Prin durata în timp,
întinderea în spaţiu,
numărul uluitor de victime,
ajungând la peste o sută de milioane,
metodele sfidătoare de propagandă,
brutalitatea aparatului de conducere,
şi efectele care sunt şi azi vizibile,
comunismul reprezintă un experiment ideologic unic în felul său.

În România, comunismul a întrerupt un ciclu istoric,
a desfiinţat pluripartidismul şi l-a alungat pe Rege,
a decimat sistematic elita intelectuală,
a destrămat ţesutul social,
a impus o altă scară a valorilor,
a distrus patrimoniul,
a rescris abuziv istoria,
a falsificat sentimentul naţional,
a îngenunchiat gândirea liberă,
a stricat limba, transformând-o în una de lemn,
a testat limitele de sus ale rezistenţei psihologice şi fizice ale populaţiei,
a generalizat frica,
a pus pe fugă oameni, atunci când nu i-a vândut la propriu,
şi a transformat crima în instrument politic.

IICCMER se bucură de ajutorul Fundaţiei Konrad Adenauer, o instituţie de educaţie politică având, în Germania de ieri şi de azi, de înfruntat provocările postbelice şi postcomuniste deopotrivă. În zilele următoare, începând cu 18 mai 2016, la Ateneul Român, pot fi văzute câteva panouri introductive ale viitoarei expoziţii. Temele: rezistenţa anticomunistă şi represiunea. În toamnă, expoziţia va fi lărgită şi cu alte aspecte ale perioadei totalitare din istoria noastră.

Sugestiile, criticile şi oricare alte reacţii constructive sunt binevenite. La urma urmelor, realizarea unui asemenea loc al memoriei în Bucureşti, alături de multe altele – precum în Sighet, Jilava, Piteşti, Aiud, Oradea, Botoşani, Constanţa sau Făgăraş  – este o necesară terapie post-traumatică şi se constituie, pe termen lung, în cea mai bună investiţie pentru ca generaţiile viitoare să trăiască într-un stat de drept, care îşi respectă proprii cetăţeni şi care nu le ucide visele.