1. Ce-i datorăm Casei Regale?

Independenţa României – la 1877, sub Carol I; Unirea românilor pe cel mai mare teritoriu din istoria lor, la 1918, sub regele Ferdinand – o unire care a venit ca prin minune, după ce, în primăvara aceluiaşi an, Principatele Unite se reduseseră la cel mai mic teritoriu din istoria lor de după Unirea lui Cuza; şi care nu ar fi fost posibilă fără abilitatea şi intervenţiei diplomatice ale Reginei Maria; pentru că tot am pomenit-o pe Regina Maria – această nepoată a Reginei Victoria a Marii Britanii e una dintre cele mai luminoase figuri ale istoriei noastre, o femeie curajoasă, deşteaptă şi sufletistă, în campanie pe front, ca soră de caritate, şi apoi în campanie prin Europa şi Statele Unite, pentru realizarea statului naţional român.

2. Da, e o poveste care are nu doar lumini – care are şi umbre.

Una dintre ele se cheamă Carol al II-lea, un rege hedonist, despre a cărui domnie ne vin în minte trei lucruri: a) renunţarea la dreptul de succesiune la tron pentru relaţia cu o femeie măritată, Elena Lupescu; b) scandaluri de budoar şi o căsătorie morganatică cu Zizi Lambrino; c) dictatura carlistă, cu infama poliţie politică, premergătoare a Securităţii comuniste. O altă umbră este actuala casă regală a României, cu personaje precum Radu Duda (un fost actor) şi Prinţesa Margareta care se ceartă la uşa vilei din Elveţia cu Principele Nicolae; acelaşi principe e acuzat de imoralitate de mama lui, Prinţesa Elena, într-un comunicat de presă – o telenovelă insipidă, un spectacol nedemn de o familie regală.

3. Viaţa Regelui Mihai are, şi ea, lumini şi umbre.

Despre ele nu vreau să scriu aici. Odată cu el, actuala casă regală dispare – şi dispare orice pretenţie legitimă a acestor urmaşi la regalitate. Eu unul cred că România a pierdut o ocazie mare – 27 de ani din istoria sa democratică a fost contemporană cu Regele Mihai, şi s-ar fi putut folosi mult mai mult de reputaţia şi de relaţiile diplomatice ale Majestăţii Sale (bulgarii au ştiut să-şi reprimească şi să-şi respecte altfel fostul rege). Pentru ceea ce reprezintă Majestatea Sa Regele Mihai I şi pentru tot ceea ce a făcut Casa Regală pentru România de-a lungul istoriei – recunoştinţă. Pentru ultimele clipe pe care le trăieşte acum – rugăciunile mele.