Un copil abandonat şi o carte care-ţi schimbă viaţa. Povestea lui A.J. Fikry

Romanul „Viaţa de poveste a lui A.J. Fikry”, de Gabrielle Zevin va fi lansat la Bookfest

Un bestseller al New York Times, roman tradus în peste douăzeci de limbi, „Viaţa de poveste a lui A.J. Fikry”, de Gabrielle Zevin, este unul dintre evenimentele editoriale ale Editurii Nemira la această ediţie a Salonului Internaţional de Carte Bookfest, aflat în desfăşurare până pe 24 mai, la Romexpo.

Romanul „Viaţa de poveste a lui A.J. Fikry”, publicat în colecţia Babel de literatură universală a Editurii Nemira, coordonată de Dana Ionescu, va fi lansat duminică, în ultima zi de Bookfest, începând cu ora 12.00, în cadrul unui eveniment care va avea loc la standul Editurii Nemira şi la care vor participa Ana Nicolau şi Laura Câlţea.

O poveste cuceritoare, tulburătoare şi emoţionantă, romanul scriitoarei americane Gabrielle Zevin este un posibil răspuns la felul în care cărţile ne schimbă vieţile. Fără să se teamă să scrie cu o sensibilitate de Jane Austen a secolului XXI, Gabrielle Zevin construieşte un mic univers rătăcit pe Insula Alice, o insulă care nu există..., o poveste de dragoste parcă din alt secol şi o întâmplare cu o carte, care marchează vieţile unor oameni.

„Romanul <Viaţa de poveste a lui A.J. Fikry> dezvăluie cu duioşie puterea cărţilor şi felul subtil în care ele pot schimba destinele oamenilor. Într-o librărie care este o lume în sine, ficţiunile ţes o pânză rezistentă care susţine suferiţele şi bucuriile muritorilor. În România, o ţară în care cititorii ar trebui să fie mult mai mulţi, romanul acestei tinere scriitoare de succes este o invitaţie la descoperirea plăcerilor lecturii. Colecţia Babel se îmbogăţeşte astfel cu un roman emoţionant, care ne poate modifica perspectiva asupra vieţii şi asupra priorităţilor fiecăruia dintre noi”, a declarat Dana Ionescu, readctor-şef al Editurii Nemira şi coordonatoarea colecţiei Babel.

Pe scurt, povestea lui A.J. Fikry, librarul ursuz din Insula Alice, care-şi pierde soţia într-un accident şi din acel moment se străduieşte să-şi cam încheie socotelile cu viaţa, este povestea unui om salvat de o carte. Sau, mai bine zis, de un exemplar rar şi scump al poemului „Tamerlane” al lui Edgar Allan Poe, care într-o zi dispare de la el din apartament. Este exemplificarea romanţată a felului în care o întâmplare care pare să-ţi afecteze viaţa profund negativ se transformă, de fapt, într-un ajutor divin. Căci dispariţia cărţii al cărei mister se va rezolva doar în final aduce cu sine, printr-o înlănţuire stranie, o schimbare esenţială: un bebeluş abandonat în librăria lui austeră din Insula Alice, în care librarul Fikry nu acceptă să vândă decât acele cărţi care-i plac. Fetiţa abandonată de o mamă care se sinucide în apele care înconjoară insula va fi marele dar al vieţii lui A.J. Fikry. Iar lumea lui se va schimba definitiv şi ireversibil, influenţând-o esenţial pe cea a unei comunităţi întregi. Şi o poveste de dragoste care intră şi ea la fel de bizar în viaţa lui: Amelia Loman, agent de vânzări al unei edituri, aflată ea însăşi în căutarea unui partener de viaţă.

Scris cu un amestec cuceritor de umor duios şi sensibilitate, romanul atinge câteva dintre punctele la care reacţionează orice cititor. În ultimă instanţă, povestea ei are succes pentru că scriitoarea nu se teme să vorbească despre emoţii puternice şi pur umane, cu o doză bine stăpânită de ironie.

„Cuvântul sentimental a devenit aproape unul peiorativ”, spunea Gabrielle Zevin. „Însă eu nu vreau să citesc texte care nu mă provoacă să simt ceva puternic”, îşi motiva scriitoarea alegerile.

O incursiune în lumea librarilor, povestea lui A.J. Fikry vorbeşte despre felul cum îţi influenţează viaţa proximitatea cărţilor sau, mai pe scurt, despre ce înseamnă să locuieşti într-o librărie... Iar povestea de dragoste care se naşte firesc între doi oameni pe care, mai mult decât orice, îi unesc cărţile este construită cuceritor, cu mijloace aproape cinematografice. Iată prima întâlnire:

„A.J. hotărăşte să o ducă pe Amelia la Pequod’s, al doilea pe lista celor mai bune restaurant cu fructe de mare de pe Insula Alice. (...) Amelia întârzie cinci minute. <Pequod, ca în Moby Dick>, spune ea. (...) <Îţi place Moby Dick?>, o întreabă el. <Detest cartea asta>, îi răspunde Amelia. <Şi nu-i un lucru pe care să-l pot spune despre multe. Profesorii o pun pe lista de lecturi obligatorii, iar părinţii sunt bucuroşi că odraslele lor citesc <ceva de calitate>. Dar copiii ajung să urască cititul tocmai pentru că li se bagă pe gât cărţi dintr-astea>. <Mă mir că n-ai contramandat când ai auzit numele restaurantului.> <Ei, să ştii că mi-a trecut prin cap>. (...) <În ce restaurant inspirat dintr-un roman ţi-ar fi plăcut să iei cina?>, o întreabă A.J. <Grea întrebare! O să ţi se pară absurd, dar în studenţie mi se făcea o foame de lup când citeam Arhipelagul Gulag. Din cauza atâtor descrieri ale pâinii şi a supei din închisorile sovietice<, spune Amelia”.

Prin cărţi se creează legături profunde între oameni, crede scriitoarea care va împlini în acest an, în octombrie, 38 de ani şi care scrie de când avea 14 ani... „Cărţile încearcă să explice şi să dezvăluie universul şi ceea ce se întâmplă în el tuturor”, mai crede Gabrielle Zevin, iar romanul ei „Viaţa de poveste a lui A.J. Fikry” este o dovadă în acest sens. O ficţiune care-şi propune să vorbească despre puterea ficţiunii de a schimba lumea, dar şi despre speţiul concret în care ficţiunile locuiesc: librăriile şi puterea lor de a fascina.