Palahniuk, maestrul exorcizării
0
Un tânăr este forţat de o minge de tenis posedată să descopere o comoară şi să o ducă la uşa unei văduve. O femeie plecată în delegaţie sună acasă pentru a vorbi cu fiica oarbă. Copila refuză de fiecare dată să scoată un cuvânt, determinând-o pe mamă să creadă că ceva teribil se petrece în lipsa ei. Un bărbat se pierde în subsolurile unui oraş necunoscut, în căutarea aventurii, şi îl găseşte acolo pe tatăl lui dispărut de mulţi ani de acasă.
Toate cele trei exemple sunt doar o parte dintre cele 23 de subiecte ale prozelor semnate de scriitorul şi jurnalistul american Chuck Palahniuk în volumul “Inventează ceva”, tradus recent şi în limba română (Editura Polirom, 2016).
De Chuck Palahniuk cu siguranţă aţi auzit şi veţi mai auzi. A debutat în 1996 cu romanul “Fight Club”, cel care l-a făcut practic celebru după ecranizarea cu acelaşi nume (regizor David Fincher), deşi mai mulţi editori i-au refuzat iniţial cărţile, considerându-le prea riscante, prea sumbre. Palahniuk a făcut şi face vâlvă în continuare cu proza lui zdrobitoare, viscerală, crudă şi cu lecturile lui la care oamenii pur şi simplu leşină.
Unele dintre volumele sale sunt incitante, altele sunt posibil de citit doar până la un anumit punct, după care este nevoie de o doză de curaj, de sânge rece. Palahniuk pune o oglindă în ochii societăţii actuale şi livrează violenţă, spaimă, teroare. Comparativ cu alţi autori contemporani, doar la controversatul scriitor rus Vladimir Sorokin am mai întâlnit o asemenea proză (de exemplu în volumul “Dimineaţa lunetistului” sau în “Inimile celor patru”) care în aceeaşi măsură îţi creşte interesul şi te ţine cu sufletul la gură, dar te şi îngrozeşte, te şochează.
Dacă aveţi de gând să îl citiţi pe Palahniuk trebuie să fiţi pregătiţi să vă întâlniţi cu cele mai dizgraţioase ipostaze ale fiinţei umane, cu cele mai carnale metafore ale defectelor noastre, de la bărbaţi care organizează un club al violenţei de dragul violenţei până la fotomodele care îşi mănâncă propriile fese prăjite, în cadrul unui reality show mortal.
Revenind la volumul de proză scurtă “Inventează ceva”, fanii genului pot să păşească în laboratorul artistului, cu ajutorul scrierilor de mică întindere publicate de-a lungul anilor în diverse forme, dar se pot întâlni cu deja celebrul Tyler Durden, personajul care acum doar îşi arată chipul pentru câteva clipe, urmând să fie vedetă în “Fight Club”.
Un autor extrem de contestat, Palahniuk exorcizează magistral demonii sociali în fiecare poveste, iar când nu e vorba de frică, e vorba de dezgust. Cu siguranţă şi volumul de proze scurte, ca şi restul scrierilor sale, şochează cititorul încă de la primele rânduri, în timp ce, de fapt, scopul ar putea fi unul didactic: ironizarea discretă a societăţii americane, acel model social bazat, arată autorul, pe superficialitate (orice fel de superficialitate, de la oameni cu nume de animale la legăturile inexistente între soţ şi soţie). Întâlnim adolescenţi care “se tâmpesc” la propriu, în poveştile sale, lipindu-şi pe tâmple defbrilatoare cardiace, dar şi neveste criminale, pisici sacrificate şi copii care încearcă în zadar să-şi salveze părinţii de la moarte spunându-le glume deocheate.
Violenţa sapă tranşee în tine după ce ai închis cartea, doar că, de cele mai multe ori, pentru că lumea nu e chiar aşa (ci doar ţi se atrage atenţia că ar putea fi în felul acesta), şanţurile rămase în urmă sunt nişte cicatrice care pot fi umplute cu ceva mai normal. Cum ar fi cu o mare cantitate de bine. În fond, după cum spune şi titlul cărţii, asta trebuie de fapt să faci: să tragi aer în piept în lumea asta mare şi complicată şi să inventezi, totuşi, ceva.
Se încarcă comentariile...
