Liiceanu, şicanat de primarul din Vâlcea după discursul din Parlamentul European. Filosoful: „Cu titlul meu de cetăţean de onoare cum rămâne?“

Discursul lui Gabriel Liiceanu de săptămâna trecută, din Parlamentul European, nu a rămas fără ecouri. Dimpotrivă, acestea au ajuns până în Râmnicu Vâlcea, acolo unde primarul Mircia Gutău a decis că este cazul să riposteze, şicanându-l pe directorul Editurii Humanitas, ca „pedeapsă“ pentru că „ar fi făcut de râs România“.

Mai exact, edilul s-a considerat jignit de afirmaţiile filozofului şi l-a informat prin intermediul unei conferinţe de presă că îl va lăsa fără spaţiul în care funcţionează librăria Humanitas - Virgil Ierunca, din strada Calea lui Traian, nr. 147.

”Nu ştiu cum ajung toţi ăştia pe acolo (Parlamentul European – n.r.). Se duc şi fac România de râs. Drept urmare, am decis să-i retrag domnului Liiceanu dreptul de a mai ocupa spaţiul cu titlul gratuit şi vom acţiona conform legii”, a declarat primarul Gutău, citat de publicaţia locală Info Puls.

Primarul a anuţat că va rediscuta cu Editura Humanitas contractul de închiriere pe care îl consideră mult prea mic, „aproape onorific, raportat la declaraţiile defăimătoare la adresa României pe care administratorul editurii le face”.

Ulterior, edilul a revenit asupra primelor afirmaţii, în urma cărora se înţelegea că doreşte evacuarea librăriei Humanitas.

„Este vorba doar de o renegociere a contractului. Deci nu s-a pus în vedere rezilierea fără negocieri a contractului de închiriere. Numai că sunt şi alte mari reţele de librării atât naţionale cât şi librării locale în Râmnicu Vâlcea care achită cu mult mai mult pentru spaţiul unde îşi desfăşoară activitatea decât cei de la Humanitas. Nu de alta, dar există contracte directe cu proprietari privaţi care nu fac distincţia între chiriaşi. Evident că discuţia pe care o vom purta cu cei de la Humanitas porneşte de la criterii rezonabile, normal că respectăm ideea de carte şi ideea de cultură şi ne dorim ca tinerii să citească cât mai mult în ziua de azi şi orice cititor în plus este un câştig pentru viitor”, a declarat ulterior Mircia Gutău (foto dreapta), citat de site-ul Râmnicu Valcea Week.

Cu titlul meu de „cetăţean de onoare al oraşului Râmnicu Vâlcea” cum rămâne?

Contactat de reporterii Adevărul, scriitorul Gabriel Liiceanu a ţinut să răspundă pe îndelete. Redăm mai jos integral declaraţia directorului Humanitas:

"Primul răspuns care-mi vine pe buze e că povestea, dacă n-ar fi în fond tristă, ar fi de un comic desăvârşit. Adevărul e că am o relaţie specială cu Râmnicu Vâlcea. Când românii, după dictatul de la Viena, s-au refugiat din Nordul Ardealul, mama, care era la Cluj (tata era deja pe front), a luat drumul spre Bucureşti. Numai că, însărcinată în luna a noua când a pus piciorul pe teritoriul Râmnicului, mama s-a văzut obligată să facă o haltă ca să-mi pot eu face intrarea în lume. Nu era calculat să mă nasc acolo, dar, iată, stelele au vrut să devin, prin naştere, vâlcean. Cum şederea mea în capitala judeţului Vâlcea n-a durat mai mult de câteva luni, nu am nici o amintire despre locul naşterii mele. Am revenit, hăt, după vreo cinci decenii în Râmnic, cu ocazia unui turneu pe care l-am făcut cu Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca – cred că în 1995 – pe o rută care începea la Timişoara, trecea prin Sibiu şi, ca etapă finală, se termina la Râmnic".

Gabriel Liiceanu, citind într-o librărie Humanitas din Bucureşti          FOTO: Florin Ghioca 

"Cu ocazia acestei vizite, atât Virgil Ierunca (născut şi el în Vâlcea şi cu studiile liceale făcute la Colegiul Naţional „Alexandru Lahovari” – era teribil de emoţionat când a pus piciorul pe culoarele liceului), cât şi eu am fost făcuţi cetăţeni de onoare ai oraşului. (Conducerea era roşie ca şi acum, dar, pare-se, mai subtilă politic). Atunci s-au pus şi bazele viitoarei librării Humanitas, care va purta numele „Virgil Ierunca” şi pe care, mai târziu, am inaugurat-o cu alt vâlcean, Nicolae Manolescu care, mi-amintesc, în cuvântul său, le-a spus liceenilor prezenţi la eveniment că pot să fure liniştiţi din librărie, pentru că furtul de cărţi e unul nobil. Mie nu mi-a rămas, când mi-a venit rândul să vorbesc, decât să combat vehement, dar nu ştiu cu cât succes, teza criticului care propusese amendamente la Tablele lui Moise. 

Ei, şi-n urmă cu câţiva ani, mergând librăria asta tot mai greu (poate că, eu ştiu?, speech-ul domnului Manolescu dăduse cu vremea roade), s-a pus problema s-o închidem pentru că ne aducea pierderi constante. Şi-atunci m-a sunat alt vâlcean (nici nu bănuisem eu, la naşterea mea, câţi oameni de cultură de prima mână va da ţării Râmnicu Vâlcea), profesorul Eugen Negrici, şi m-a rugat, de dragul cititorilor din Râmnic, să nu mă grăbesc. I-am explicat că nu puteam face faţă la cheltuieli, că nu puteam acoperi chiria din vânzări şi că, păstrând o librărie pe pierdere, puneam în primejdie celelalte 15 librării. Şi atunci, domnul Negrici a vorbit cu primarul de atunci şi l-a rugat să negociem un contract care să ne permită să fim măcar pe zero. Şi aşa s-au aranjat lucrurile. Ne-am făcut socotelile şi am semnat apoi pentru o chirie proporţională cu vânzările: 4% procente din vânzări.

"Întors de la Bruxelles (...) am avut senzaţia că sunt sancţionat pe linie de partid"

Mă întorc zilele trecute de la Bruxelles şi, de cum ajung la Otopeni, aflu că, întrucât spusesem în Parlamentul European că ţara mea se duce la fund din cauza marii corupţii şi a eforturilor pe care le face nou instalata putere de a pune hăţuri justiţiei şi a-şi scăpa hoţii de condamnări, fusesem declarat trădător de ţară, mergător cu pâra la „Înalta Poartă” şi alte prostii şi delicatesuri de genul ăsta lansate de adevăraţii iubitori de ţară, îngrijoraţi de soarta penalilor noştri.

Apoi, neîntârziat, arătându-şi fidelitatea faţă de marii primejduiţi ai partidului, apare, îmbrăcată în haine patriotice, şi reacţia edilului din Vâlcea. Îmi va lua librăria! Mă va pedepsi aspru! Nu merit, sicofant cum sunt, generozitatea mai marilor locului! În prima clipă, am avut senzaţia că sunt sancţionat pe linie de partid. Totuşi, nu eram membru PSD. Nici nu mă dusesem la Bruxelles ca CEO al grupului Humanitas, ci doar ca cetăţean ultragiat de ce păţeşte ţara lui.

Pe urmă, tot căutând un mobil al năpraznicei reacţii, mi-am zis că primarul s-a gândit să alinieze judeţul Vâlcea la cel de obârşie al şefului său din PSD şi, întrucât Teleormanul nu are nici o librărie pe teritoriul său, ci doar înfloritoare ferme de porci, extrem de profitabile graţie banilor bruxellezi, firesc era – din spirit de solidaritate – să le închidă vâlcenilor librăria Humanitas.

E drept, justificase hotărârea printr-o minciună: nu era firesc, spusese la conferinţa de presă ad hoc, să acorde gratuităţi pe spaţiile primăriei unui om „care şi-a făcut de ruşine ţara la Bruxelles”. Nu prea înţelegea, continuase luat de avânt retoric, cine îi trimisese „pe ăştia” acolo (derbedei de-alde mine şi Liviu Avram) să le spună străinilor că suntem pe ultimul loc al Europei din pricina celui mai organizat jaf naţional pus la cale de-a lungul a trei decenii de politicienii noştri în frunte cu PSD-ul. E în regulă, mi-am zis, omul loveşte şi el cum poate, dar nu mi-a fost limpede de ce trebuie să plătească bieţii cititori vâlceni pentru setea de răzbunare a edilului lor.

Apoi, a doua zi, i s-o fi spus edilului nostru că se grăbise şi gafase. Că nu e un gest inteligent politic să loveşti în cultura locului. O mai fi aflat că spusese neadevăruri (Humanitas plăteşte chirie, cum ziceam, şi spaţiul nu e un cadou al primăriei), că locul lipit de librărie, după cum am aflat din ziarul Info Puls din 24 martie 2017, e închiriat unui deputat care plăteşte Primăriei lunar suma de 78 de lei... Şi atunci a revenit a doua zi, îndulcind tonul.

Ce să spun? Una peste alta, îmi pare rău că domnul primar, în loc să fie, cum se zice, „ca un bun român” alături de mine, simte nevoia să ţină partea hoţilor. Şi apoi mai am o nedumerire: cu titlul meu de „cetăţean de onoare al oraşului Râmnicu Vâlcea” cum rămâne? Îl dau înapoi odată cu spaţiul librăriei? Căci dacă am dezonorat România la Bruxelles, am dezonorat, implicit, şi Râmnicu Vâlcea...

Gabriel Liiceanu