Cinci scriitori ale căror opere au fost interzise

Cinci scriitori ale căror opere au fost interzise

Scriitorul englez David Herbert Richards Lawrence

Nu toate cărţile care sunt cunoscute şi citite astăzi în aproape întreaga lume au fost apreciate de la început, de la publicarea primelor ediţii. Adevărul.ro prezintă cinci scriitori care au avut probleme de pe urma cărţilor lor care au fost, la prima publicare, interzise, iar unele chiar arse.

Ştiri pe aceeaşi temă

1. Salman Rushdie

Unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori care au avut de suferit de pe urma cărţilor pe care le-au scris este şi autorul indian, stabilit în Marea Britanie, Salman Rushdie.  Volumul „Versetele satanice” i-a adus rapid faima de reprezentant de seamă al realismului magic şi, începând cu 1989, şi o condamnare la moarte din partea liderului Iranului, Ayatolahul Ruhollah Musavi Khomeini.

La finalul anilor '80, acesta a pus pe capul lui Rushdie o recompensă de 3 miliioane de dolari, recompensă care a fost reînnoită în 2016, adăugându-i-se 600.000 de dolari. Scriitorul a trebuit să se ascundă mai bine de zece ani, timp în care şi-a tot schimbat reşedinţa, deplasându-se în „maşini Jaguar anti-glonţ”, alături de poliţie, după cum scrie Walesonline.co.uk.

 În această perioadă, Rushdie a folosit pseudonimul Joseph Anton, nume rezultat din cele ale eroilor săi literari: Joseph Conrad şi Anton Cehov.

2. Kurt Vonnegut

„Abatorul cinci” de Kurt Vonnegut este considerat unul dintre romanele cu cel mai puternic mesaj ale secolului XX, fiind subiect de controversă de la prima ediţie. Este un roman satiric ştiinţifico-fantastic despre experienţe din cel de-al Doilea Război Mondial  şi călătoriile în timp ale unui soldat numit pe nume Billy Pilgrim. De îndată ce a fost publicat, romanul lui Vonnegut a fot aspru criticat, mulţi considerându-l imoral şi obscen.

În 1973, un profesor de literatură de la Liceul Drake, din Dakota de Nord, Bruce Severy, a decis să folosească „Abatorul cinci” ca material de studiu. Directorul şcolii, Charles McCarthy, a decis ca toate cele 32 de copii din şcoală să fie arse, informează Telegraph.co.uk.  Vonnegut i-a trimis directorului, în acea perioadă, o scrisoare.

                                                                                            Scriitorul american Kurt Vonnegut

„Cărţile sunt sacre pentru oamenii liberi din motive foarte bune, iar războaiele s-au dus împotriva naţiunilor care urasc cărţile şi le ard. Dacă sunteţi un american, trebuie să permiteţi ca toate ideile să circule liber în comunitatea voastră, nu doar ale dumneavoastră. . . a fost o lecţie putredă cea pe care aţi predat-o tinerilor  într-o societate liberă atunci când aţi denunţat şi apoi aţi ars cărţi - cărţi pe care nu le-aţi citit nici măcar. De asemenea, ar trebui să decideţi să vă expuneţi copiii la tot felul de opinii şi informaţii, pentru a fi mai bine pregătiţi pentru a lua decizii şi a supravieţui”, nota Vonnegut pentru directorul liceului, citat de telegraph.co.uk.

3. Vladimir Nabokov

Romanul „Lolita” de Vladimir Nabokov (foto: dreapta) a fost pentru prima dată publicat în Franţa, în 1955, la o editură care pubica literatură erotică. Scriitorul rus nu ştia însă că Olympia Press era o astfel de editură. Totuşi, oficialităţile franceze l-au interzis, considerând romanul obscen, iar de aceeaşi părere au fost şi oficialităţile din Argentina, Noua Zeelandă, Africa de Sud. În Anglia a stârnnit de asemenea, dezbateri aprinse după ce scriitorul şi critical literar Graham Greene a numit-o în ”Sunday Times” una dintre cele mai bune cărţi ale anului. Editorul John Gordon i-a oferit replica în ”Sunday Express”, unde a numit romanul lui Nabokov „cea mai murdară carte pe care a citit-o” şi „pornografie pură neîndrăgită”.

 Se pare că la un moment dat, Nabokov însuşi ar fi vrut să îl ardă, după cum scrie The Guardian. Totuşi, în 1959, interdicţia a fost ridicată la cererea editorilor Weidenfeld şi Nicolson. Până în 1959, „Lolita” era publicată în SUA, Franţa, Italia, Germania, Olanda, Norvegia sau Japonia.

În 1964, „Lolita” a fost din nou subiectul unor controverse când Bob Brissenden, profesor la Universitatea Naţională din Australia a introdus romanul ca lectură obligatorie la cursul de literatură americană, după cum informează blog.naa.gov.au.

4. David Herbert Lawrence

Cu mult înainte de romanele lui Nabokov sau Rushdie, scrierile lui David Herbert Lawrence au scandalizat Marea Britanie de dinainte de război din două motive majore: obscenitatea, iar cel de-al doilea, probabil cel mai întemeiat pentru vremurile respective, pentru faptul că răsturna ideea ordinii de clasă, punea în discuţie standardele societăţii. Urmarea a fost că „Amantul doamnei Chatterley” a fost interzis pentru 30 de ani de la momentul publicării. Totuşi, în 1960, Penguin a câştigat un proces şi a publicat romanul în formă necenzurată. În primele trei luni, au fost vândute trei milioane de copii, după cum informează thewire.in.

„Amatul doamnei Chatterley” nu este sigura carte a lui Lawrence care a fost interzisă. În 1915, toate copiile ale ”The Rainbow” au fost confiscate de poliţie şi arse, iar în 1928, oficialităţile l-au ameninţat pe editorul Martin Secker pentru a înlătura 13 pagini din ”Pansies”, o carte de poeme a aceluiaşi autor, după cum informează The Guardian.

5. Gustave Flaubert (foto: dreapta)

 Pe 7 februarie 1857, Parisul era martorul unuia dintre cele mai célèbre procese literare din istorie. În faţa judecătorului stăteau trei bărbai: scriitorul Gustave Flaubert, respectiv proprietarul şi tipograful revistei „La Revue de Paris”.

Cei trei erau acuzaţi că au insultat morala publică şi manierele decente prin publicarea unor fragmente în serie ale romanului „Madame Bovary”.  După ce procesul a luat sfârşit, interesul pentru romanul lui Flaubert crescuse exponenţial, motiv pentru care, la publicarea sa integrală, în 1857, cartea a fost un real succes.

 

citeste totul despre: