Cărtărescu, „orbitor“ la Salonul Internaţional de Carte de la Torino. Italienii au stat la coadă să-l asculte pe scriitorul român FOTO

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Salonul de carte de la Torino / FOTO ICR / 21 mai 2017

Peste 300 de cititori italieni au stat la coadă, sâmbătă seară, pentru a intra la Sala Blue, la întâlnirea cu scriitorul Mircea Cartarescu, la Salonul Internaţional de Carte de la Torino. La dezbaterea în jurul romanului „Orbitor/Abbacinante“ au participat Andrea Bajani şi Bruno Mazzoni, iar scriitorul român a fost îndelung aplaudat de publicul italian, în sala dedicată evenimentelor speciale din cadrul Salonului de Carte de la Torino.

Mircea Cărtărescu face săli din ce în ce mai pline în afara graniţelor decât în România.  "Orbitor", format dintre trei părţi -"Aripa stanga", "Corpul" şi "Aripa dreaptă" -, a făcut ceea ce puţine alte opere au reuşit: a transformat literatura română în literatură de clasă pe plan internaţional. Salonul Internaţional de Carte de la Torino (18-22 mai) este o dovadă în acest sens. Scriitorul român a fost invitat direct de organizatorii italieni ai acestui salon, unul dintre cele mai importante saloane de carte europene, şi s-a aflat, sâmbătă, în centrul atenţiei la Torino. Autorul nostru a fost invitat să vorbească într-o sală specială, izolată fonic, elegantă, despre romanul "Orbitor", tradus în italiană de Bruno Mazzoni.

image

Câteva sute de oameni, cititorii italieni au stat la coadă, sâmbătă, să-l asculte pe Mircea Cărtărescu, într-o dezbatere moderată de Andrea Bajani.

 Elaborarea acestei cărţi a durat 14 ani, până în 2007, a sus scriitorul român, care a subliniat că nu-şi asumă niciun merit pentru realizarea acestei cărţi:

”Romanul Orbitor a fost o şansă şi un dar care mi s-a făcut. De multe ori se spune că scriitorii au un ego uriaş. Eu am încercat, de-a lungul timpului, să mi-l diminuez cât am putut de mult şi să las mai mult spaţiu vieţii pur şi simplu, pe care ego-ul o otrăveşte, de fapt.”
Salonul de carte de la Torino / FOTO ICR / 21 mai 2017

"Eu nu sunt scriitor, eu sunt poet"

”Eu mi-am dorit întotdeauna proiecte lungi”, a completat Cărtărescu, ”Una e să scrii poeme şi alta e să scrii o carte pe care ai gândit-o ca fiind o carte lungă, o carte amplă, de cel puţin 1.000 de pagini.Eu nu sunt scriitor, eu sunt poet şi mai ales scriitor de jurnal.

Salonul de carte de la Torino / FOTO ICR / 21 mai 2017

În acea perioadă, aveam nevoie să-mi ţin ocupată o bună parte din viaţă, o halcă de viaţă care să fie satisfăcătoare pentru mine, prin scriere, prin creaţia propriu-zisă. Un autor care aleargă la o cursă de cai nu este un cal, el este un jocheu. Jocheii trebuie să fie mititei şi uşori, pentru ca armăsarul să nu-i simtă greutatea. Cursa o câştigă caii. Eu am avut extraordinara şansă ca acel cal să fie unul de rasă, să fie faraon al cincilea. Am avut un cal extraordinar, un animal care m-a purtat acolo unde voiam să ajung, fără ca eu să am cine-ştie-ce mari skilluri”, a mai spus autorul trilogiei.

Mircea Cărtărescu îşi caracterizează şi el astfel opera: ,, “Orbitor” nu e, propriu-zis, un roman, decât în sensul cel mai larg al cuvântului. Eu prefer să-l numesc o carte. Ar fi putut fi, într-adevăr, “cartea vieţii mele”, nu însă în sensul de “cea mai bună” sau “cea care va rămâne”, ci de scriere care le unifică-ntr-un fel pe toate celelalte. Acum sunt copleşit însî de cea mai recentă carte a mea, Solenoid, care va fi tradusă în limba italiană în anul următor”, a conchis Cărtărescu, care a fost îndelung aplaudat de publicul italian.

„Această operă fantastică şi luminoasă ce riscă atât de mult ca să pună marile întrebări merită toate elogiile pe care le-a primit şi cu siguranţă va fi împodobită cu mai multe premii binemeritate în lunile care urmează. A făcut ceea ce puţine alte opere au reuşit: a transformat literatura română în literatură de clasă mondială.“ (World Without Borders)

image

 Mircea Cărtărescu îşi trăieşte viziunile rătăcind de-a lungul universului fractalic în care povestea familiei şi copilăriei sale se-ntrepătrunde cu istoria României postcomuniste, ca şi cu alte timpuri şi spaţii ale secolelor trecute şi-ale priveliştilor îndepărtate, din Bucureşti în Bulgaria şi din Louisiana în Ţările de Jos, a subliniat traducătorul Bruno Mazzoni.

"Cărtărescu pare că s-a retras din orice discuţie literară sau culturală locală şi, în loc să încerce să coaguleze o realitate contemporană fragmentată, s-a întors într-un timp care n-a existat cu adevărat niciodată, un timp imaginar în care toate genurile literare erau un singur gen şi toate discursurile un singur discurs, după care totul s-a spart în bucăţi“, scria London Review of Books.

Cărţile lui Mircea Cărtărescu, candidatul din partea României la Premiul Nobel pentru Literatură, au fost premiate de Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România şi din Republica Moldova, Ministerul Culturii, ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Asociaţia Editorilor din România. Romanul Nostalgia a primit în 2005 Premiul literar „Giuseppe Acerbi“, Castel Goffredo, Italia. De asemenea, autorul a primit Premiul Internaţional pentru Literatură de la Vileniča (2011), Premiul Internaţional pentru Literatură „Haus der Kulturen der Welt“, Berlin (2012), Premiul internaţional pentru literatură, Berlin (2012), Premiul Spycher – Literaturpreis Leuk, Elveţia (2013), Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Poezie de la Novi Sad (2013), Premiul Tormenta en un vaso, Spania (2014), Premiul Euskadi de Plata, San Sebastian (2014), Premiul cărţii pentru înţelegere europeană al oraşului Leipzig, 2015; Premiul de stat al Austriei pentru literatură europeană, 2015.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite