Anton Pavlovici Cehov despre românii de azi

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Publicată în 1885, schiţa „Domnii cetăţeni”, scrisă de Cehov cu subtitlul o „Piesă în două acte“, surprinde în chip savuros una dintre realităţile Rusiei de la finele secolului al XIX-lea: Obsesia mai mult sau mai puţin publicitară a Occidentului.

Ca şi în România lui Caragiale, în Rusia lui Cehov, stările social-politice şi morale sunt raportate automat şi dispreţuitor la stările corespunzătoare din Occident.

Ca toţi marii ruşi, Cehov e însă sceptic atât faţă de sinceritatea declamaţiilor pro-Occidentale, cât şi faţă de succesul în spaţiul Maicii Rusii al implementării unor  realităţi din Occident.

Schiţa „Domnii cetăţeni” istoriseşte o şedinţă de Consiliu la Primăria unui orăşel, consacrată cererilor băneşti  înaintate şi susţinute de Comandantul pompierilor.

Argumentul hotărâtor şi de eficienţă al Comandantului îl reprezintă realităţile din Occident, din Paris, îndeosebi, pentru că în proza lui Cehov, Franţa şi nu Germania e farul călăuzitor al Rusiei spre ţărmul civilizator:

„Dacă lumea din străinătate ne-ar vedea rânduielile, cred că am fi batjocoriţi în toate ziarele străine. În Europa apuseană, bunăoară, la Paris, fiecare stradă îşi are foişorul ei, iar comandanţilor de pompieri li se dă anual o gratificaţie egală cu leafa lor pe tot anul. Acolo da, îţi convine să faci serviciu.“

Comandantului i se satisfac toate pretenţiile.

Inclusiv cea care priveşte salariul său.

Actul doi al schiţei îi surprinde pe Pompierii orăşelului în plină acţiune.

Străjerul din Foişor semnalizează foc la fabrica de cherestea.

Comandantul de pompieri, apărut la fereastra casei sale (stă în faţa Foişorului), „în cămaşă şi cu ochii cârpiţi de somn“, porunceşte plecarea la locul incendiului.

Străjerul de jos îl lămureşte însă că n-are cine să se ducă.

Unde-s ticăloşii? întreabă comandantul.

I se răspunde:

„Makar a pus nişte pingele şi acum s-a dus până în satul vecin să ducă cizmele diaconului. Pe Mihail chiar înălţimea voastră a binevoit să-l trimită să vândă ovăz... Egor a plecat cu caii pompieriei, s-o ducă dincolo de râu pe cumnatul inspectorului de poliţie. Nikita e beat.

Comandantul de pompieri. – Şi Alexei?

Străjerul de jos – Aleksei s-a dus să prindă raci, după cum aţi binevoit să-i porunciţi, ieri, spuneaţi că mâine o să aveţi musafiri la masă“.

Reacţia Comandantului?

„Poftim de-ţi fă serviciul cu astfel de oameni! Ignoranţă, lipsă de cultură... beţie... Dacă ne-ar vedea străinătatea, ne-ar face de râs toate ziarele străine! Să luăm, bunăoară, Parisul: acolo echipa de pompieri fuge întruna pe străzi în goana cailor, fără să-i pese de mulţime; acolo ori că e foc, ori că nu e, pompierii aleargă mereu! Iar aci arde o fabrică de cherestea, e pericol mare, şi nici unul dintre ei nu-i acasă, parcă... i-ar fi luat dracu’! Da, mai avem mult până să ajungem din urmă Europa!“

Nu-i aşa că declamaţia  vi se pare cunoscută?

N-are cum să nu vi se pară cunoscută!

O citiţi în toate ziarele, când politicienii, unii dintre ei demnitari, se plâng de realităţile româneşti, de a căror administrare răspund chiar ei.

O auziţi la toate talk-show-urile, spusă şi răspusă de ziarişti, de vedete, de cetăţeni.

O auziţi rostită de funcţionarul de la ghişeu în timp ce te face să-l aştepţi, deoarece el are de terminat cârnatul din care muşcă de zor, deşi nu e pauză de masă.

Din câte se vede, pentru noi, românii, nu numai Caragiale e actual, ci şi Cehov!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite