America văzută de satiricii Ilf şi Petrov

Pentru că la decolare şi la aterizare tăblia scaunului din faţă trebuie ridicată, las scrisul (şi aşa inutil) şi mă apuc de America fără etaje, reportajul iscălit de cuplul Ilf şi Petrov, tipărit în variantă românească la Polirom, în 2010.

Beneficiind de o invitaţie în SUA, Ilia Ilf şi Evgheni Petrov, printre altele şi ziarişti, călătoresc prin SUA, între noiembrie 1935 şi ianuarie 1936. La întoarcerea în URSS scriu şi publică, în 1937, o capodoperă a literaturii de voiaj.

Drumul Bucureşti-Roma, Roma-Malta, Malta-Roma, Roma-Bucureşti conţine suficiente decolări şi aterizări pentru a fi aproape gata cu lectura volumului.

Cum se întîmplă de obicei, ajuns pe terra ferma – vorba veneţienilor – mă grăbesc să ajung la  Internet, ca să văd ce-au zis şi ai noştri despre varianta românească a cărţii apărute în ruseşte pe vremuri.

După cîteva articole simt nevoia să dau cu agheazmă sfinţită în jurul meu.

Ca să alung Diavolul anticomunismului!

Întocmite de anticomunişti de operetă, însemnările despre America fără etaje îi acuză pe cei doi de concesii criminale făcute propagandei comuniste din anii cînd au scris-o şi cînd au dat-o la tipar.

Argumentele convocate în sprijinul acestei teze?

1) Volumul critică inegalităţile sociale din America.

2) Volumul satirizează Marea ţară a Capitalismului Biruitor.

3) Volumul consemnează interesul stîrnit în SUA de Uniunea Sovietică.

Din start trebuie să precizez că, la lectura cărţii, nu m-am împiedicat (cu mici excepţii) de nici un dîmb propagandistic ridicat dinadins de cei doi, deşi scriseseră în Evul lui Stalin. Astfel că m-am amuzat la lectura cărţii aşa cum m-am amuzat cînd am citit şi cărţile celor doi despre Ostap Bender.

Principala mustrare – că volumul satirizează America – mărturiseşte din start imbecilitatea de tip taliban anticomunist.

Păi America fără etaje e cartea a doi mari satirici. Dacă mă gîndesc bine, aş putea spune, ca autor de note de călătorie satirice în străinătate, că Ilf şi Petrov sînt chiar prea binevoitori cu ţara vizitată, străbătînd-o cu o privire de umorist duios specializat în gîze, şi nu cu una de satiric sarcastic specializat în oameni.

Umorişti fiind, cei doi nu puteau decît să observe şi să consemneze în scris realităţile comice ale Americii – de la dictatura publicităţii pînă la robotizarea omului.

America din 1938 scutită de inegalităţile sociale?

Haida de!

America e denunţată şi acum pentru marile sale inegalităţi sociale.

Că doar n-o fi Rockfeller orice negru din Harlem?

Şi interesul pentru URSS e real la vremea respectivă şi nu născocit în chip conformist. Pînă după al doilea Război mondial, cînd răsturnarea Alianţelor, dar şi dezvăluirile din interior, duc la o sensibilă schimbare de percepţie în Occident, Uniunea Sovietică e pentru americani un tărîm misterios prin experimentul social-politic ciudat. Pînă la americanul de rînd ajung doar ştiri senzaţionale, de domeniul fantasticului, despre ce se întîmplă în Rusia devenită URSS.

E normal, în aceste condiţii, ca mulţi dintre cei întîlniţi în cale de autorii cărţii să manifeste interes faţă de URSS.

Cînd îl întrebi pe un îndrăgostit de ce o iubeşte, comiţi greşeala de a cere argumentele raţiunii acolo unde operează exclusiv sufletul.

Aşa şi cu volumul America fără etaje.

Ar fi trebuit să mă rezum la aserţiunea:

Am citit-o şi mi-a plăcut!

Dacă am scris şi despre prostiile anticomuniste, am făcut-o tot din imbold sufletesc:

M-am enervat!