VIDEO „Proiect 1990“. Patru ani de artă contemporană pe soclul lui Lenin din Piaţa Presei Libere

Odată cu terminarea „Proiectului 1990“, coordonat de Ioana Ciocan, Editura Vellant a publicat un volum retrospectiv al statuilor care au fost montate, în ultimii patru ani (2010-2014), pe soclul pe care se afla cândva statuia lui Lenin, din Piaţa Presei Libere din Bucureşti.

„Proiect 1990“ a început pe 27 ianuarie 2010, cu o replică a statuii lui Lenin. Cea din urmă operă a fost expusă pe 14 aprilie 2014 Soclul lăsat gol al fostului monument care-l reprezenta pe Lenin, realizat de Boris Caragea, a găzduit, în cei patru ani ai „Proiectului 1990“, 20 de lucrări contemporane. 

Ioana Ciocan aminteşte momentul în care soclul din Piaţa Presei a căpătat o altă însemnătate decât locul unde a fost amplasată statuia lui Lenin, unul dintre simbolurile perioadei comuniste. „Declicul mental – aici nu mai e soclul lui Lenin, aici e un nou spaţiu de expunere al artiştilor – s-a produs propriu-zis după cea de-a doua lucrare prezentă pe soclu, în mai 2010: Replacing Lenin de Andrei Ciubotaru. Concertul de tangouri argentiniene de Astor Piazzolla, pe care l-au susţinut sculpturile vii ale lui Ciubotaru, cei care pe atunci formau Romanian Piano Trio (Alexandru Tomescu, Răzvan Suma, Horia Mihail), a marcat un moment-manifest, un voodoo muzical îndreptat împotriva lui Lenin. Tango vs. Lenin. (...)  Soclul a încetat oricum să îi mai aparţină lui Lenin, exorcizat fiind prin cele 20 de proiecte“, a spus coordonatoarea proiectului în introducerea volumului „Proiect 1990“, publicat de Editura Vellant. 

În postfaţa cărţii, criticul de artă Adriana Oprea notează: „Intervenţiile Proiect 1990 iniţiat de Ioana Ciocan au fost anti-monumente, exemple de artă contextuală (Paul Ardenne) prin care artiştii invitaţi de ea şi-au plasat metaforic semnătura (un fel de tag) pe zidul central al oraşului, într-un regim de vizibilitate maximă. Proiectul (...) împarte just atenţia între politic (arta şi puterea), social (arta şi oraşul) şi artisic (iconografia, tehnologia, semnificaţia artei pentru public)“. 

Cele 20 de opere de artă sunt următoarele: „Ciocan vs. Ulyanov“, de Ioana Ciocan (27 ianuarie 2010), „Replacing Lenin“, de Andrei Ciubotaru (27 mai 2010), „Fresca eroului muncitor capitalist“, de Emanuel Borcescu (23 septembrie 2010), „Rechinii roşii“, de Mihai Balko (12 octombrie 2010), „Visul românesc“, de Matei Arnăutu, Andrei Ciubotaru, Florin Brătescu şi Iosif Oprescu (1 decembrie 2010), „Scânteiaaaaa“, de Aurel Tar (24 martie 2011), „Unde suntem?“, de Ionuţ Theodor Barbu (19 aprilie 2011), „Monumentul Beton“, de Florin B. Tomescu (29 iulie 2011), „Somnul lui Lenin“, de Mihai Zgondoiu (1 septembrie 2011), „HandGun“, de Bogdan Raţa (17 noiembrie 2011), „Melting“, de Judith Balko (24 mai 2012), „Hidra“, de Costin Ioniţă (2 iulie 2012), „A4“, de Cristian Răduţă (5 noiembrie 2012), „Steaua are nume“, de Valentin Soare (19 aprilie 2013), „Oestridae Dominant“, de Ştefan Radu Creţu (24 mai 2013), „Country Lovers“, de Alexandru Potecă (26 iulie 2013), „The Gaze/Una Mirada“, de Jose Antonio Vega Macotela şi Chantal Penalosa Navarro (19 septembrie 2013), „Ninel“, de Virgil Scripcariu (15 octombrie 2013), „RM“, de Ileana Oancea (22 ianuarie 2014), „Reabilitare“, de Nicolae Comănescu (14 aprilie 2014). 

Proiect 1990: Unde suntem? from Andrei Oprescu on Vimeo.

Ioana Ciocan este artist vizual şi coordonator al „Proiect 1990“ şi „Spam Copy/Paste“. A absolvit Liceul „Nicolae Tonitza“ în 1998, iar în 2002, a obţinut diploma de studii la Universitatea Naţională de Artă din Bucureşti, la clasa graficianului Nicolae Alexi. Tot în 2002 a obţinut o bursă la Copenhaga, la DenmarksDesign Skole. În 2004, a terminat un Pg.Dip la Ravensbourne College din Londra, iar în 2007 a devenit asistenta fostului ei profesor de grafică. În prezent este asistent univ. dr. la clasa lector dr. Anca Boeriu.