VIDEO Un dirijor-spectacol, Misha Katz, alături de pianistul Dan Grigore, la Ateneu

Astăzi şi mâine, de la ora 19.00, la Sala mare a Ateneului, va avea loc un concert de excepţie sustinut de Orchestra simfonică a Filarmonicii "George Enescu", sub conducerea nonconformistului dirijor rus Misha Katz. Solist va fi pianistul Dan Grigore. Cei doi mari interpreţi nu se află la prima întâlnire pe scena Ateneului. În programul de joi si vineri vor fi interpretate lucrări de Franz Schubert, Robert Schumann şi Ludwig van Beethoven.

Din programul de joi si vineri de la Ateneu fac parte lucrări de Franz Schubert (Uvertura "Rosamunde"), Robert Schumann (Concertul in la minor pentru pian si orchesrtra, op 54) şi Ludwig van Beethoven ("Eroica").

Concertul pentru pian şi orchestră 

Robert Schumann (1810-1856), compozitorul german a cărui creaţie ilustrează elocvent estetica romantismului, a început să studieze pianul cu organistul J.G. Kuntzsch, în oraşul natal Zwickau, iar din 1822 datează primele sale încercări în compoziţie. Încă de la vârsta de 15 ani, când alcătuieşte culegerea de versuri Allerlei aus der Feder Roberts an der Mulde, se simte atras în aceeaţi măsură de muzele Euterpe şi Polyhymnia şi admiră atât un muzician, Franz Schubert, cât şi un literat, Jean Paul Richter. După trei ani de studii juridice se decide să devină muzician şi studiază pianul cu Friedrich Wieck şi disciplinele teoretice cu Heinrich Dorn, dar în urma unui accident la mâna dreaptă abandonează  cariera solistică şi se dedică în totalitate compoziţiei. În prima perioadă de creaţie (1829 - 1839) predomină lucrările pentru pian ( Variaţiunile Abegg, Papillons, 3 sonate, 6 intermezzi, Carnavalul, Kreisleriana, 12 studii simfonice op. 13, Novelletten), deoarece în varietatea nuanţelor proprii acestui instrument Schumann găseşte cea mai adecvată modalitate de exprimare a trăirilor sale emoţionale. În aceşti ani, alături de Clara Wieck, trăieţte o tumultuoasă poveste de dragoste, înfruntând refuzul fostului său profesor de a accepta căsătoria lor, eveniment ce are loc abia în 1840.

Odată cu noua etapă a vieţii sale începe şi perioada de creaţie mult diversificată în ceea ce priveţte abordarea genurilor. Compune muzică de cameră (triouri, cvartete, un cvintet), muzică vocal-simfonică în care se înscriu şi cele două oratorii, operă (Genoveva), patru simfonii şi trei concerte, dintre care cel pentru pian - interpretat în primă audiţie de Clara Schumann, pianistă de notorietate în epocă - se bucură şi astăzi de acelaşi succes în sălile de concert de pretutindeni. Indiferent de gen, Schumann se impune prin originalitatea manifestată printru-un limbaj muzical ale cărui elemente - melodia, armonia, scriitura polifonică, forma structurală - sunt  remodelate de extraordinara sa fantezie creatoare. Cel mai pregnant îşi pune amprenta asupra unui gen miniatural, liedul.

În cele peste 270 de lieduri compuse pe versurile poeţilor germani (Goethe, Schiller, Heine, Lenau, Rückert, Eichendorff, Chamisso, Kleist, Uhland) reuşeşte să realizeze o perfectă corespondenţă între textul poetic şi cel muzical, un rol deosebit în planul expresivităţii revenind pianului. Cele mai renumite sunt ciclurile Frauenliebe und Leben op. 42 ţi Dichterliebe op. 48, culmi ale liedului romantic. În activitatea de critică muzicală - în 1834 Schumann înfiinţează revista Neue Zeitschrift für Musik pe care o conduce până în 1844 -  îşi exprimă părerile artistice, cu o atitudine obiectivă prin care urmăreşte stabilirea valorilor autentice. În 1835 recunoştea geniul lui Chopin, iar către sfârşitul vieţii, în 1853, geniul tânărului Johannes Brahms. A avut cea mai mare admiraţie pentru Mendelssohn Bartholdy, cel care i-a fost prieten apropiat şi care i-a prezentat numeroase lucrări la pupitrul orchestrei Gewandhaus din Leipzig. Un alt ilustru contemporan, Franz Liszt, declara: „...muzica lui Schumann se adresează mai mult unor firi gânditoare ţi spirite serioase, care nu se menţin la suprafaţă, ci înţeleg să se coboare în adâncuri, ca să caute acolo perla ascunsă. Cu cât pătrunzi mai mult ideile lui Schumann, cu atât descoperi în ele mai multă putere şi viaţă; cu cât le studiezi mai mult, cu atât eţti mai surprins de bogăţia şi conţinutul lor.”

Concertul pentru pian şi orchestră, în la minor, op. 54 - cea mai cunoscută creaţie a lui Schumann ţi o lucrare de referinţă în literatura pianului - se distinge printr-un conţinut ideatic complex ţi profund poetic, exprimat într-un limbaj componistic ce înglobează elementul de virtuozitate fără ostentaţie. Prima parte - Allegro affettuoso - concepută iniţial în 1841 sub titlul de Fantezie pentru pian ţi orchestră, păstrează libertatea formală caracteristică fanteziei. Următoarele două părţi, adăugate în 1845, se încadrează mai riguros în structura consacrată. Partea a doua - Intermezzo andantino grazioso - în formă de lied (ABA), prezintă un prim motiv mai pregnant ritmic şi un al doilea de mare cantabilitate, într-un permanent dialog între solist şi orchestră. Partea a treia - Allegro vivace - legată de cea anterioară, este o clasică formă de sonată, în care prima temă, cu un caracter energic, impetuos, se impune în memoria ascultătorului şi conferă finalului acestui concert acea notă de entuziasm, tipic romantică, ce se regăseşte adesea în muzica lui Robert Schumann. ( Un text de Ozana Alexandrescu).

Misha Katz s-a născut în Rusia, la Rostov pe Don, într-o familie de muzicieni, tatăl său, Leonid Katz, fiind un remarcabil dirijor, artist emerit. A început să studieze violoncelul la vârsta de cinci ani,  iar la Conservatorul Ceaikovski de la Moscova a studiat cu celebrul Mstislav Rostropovici.

Sub îndrumarea tatălui său a început să studieze dirijatul de orchestră, în 1976 a obţinut Marele Premiu al URSS şi în 1979 a susţinut doctoratul la acelaşi Conservator Ceaikovski din Moscova. În 1982 a urmat cursuri de dirijat cu maestrul Leonard Bernstein şi în 1985, după stabilirea sa în Franţa, a fondat formaţia “Trio Şostakovici” cu care a realizat, în 1994, înregistrări la SONY CLASSICAL. Misha Katz susţine cursuri de măiestrie la nivel internaţional (Geneva, Nisa, Mexico, Bruxelles, Moscova, Tel-Aviv).

Este invitat să participe la festivaluri importante cum sunt cele de la Monte Carlo, Bodensee, Palma de Mallorca, Harrogate, Bregenz, Sion, Cervantino de Mexico, Jerusalem, Santander, Cannes, Luxembourg, Sansepolcro şi a concertat în săli renumite precum Concertgebouw Amsterdam, Alte Oper din Frakfurt, Salle Pleyel din Paris, Wigmore Hall din Londra, Auditorium din Monte Carlo, Bolshoi Teatr din Moscova, Herkulessaal din München, Town Hall din New York, Rialto din Montreal, Gesher Theater din TelAviv. 

În 1996 a fost numit dirijor permanent al Orchestrei Naţionale de la Minsk, în 1998 dirijor principal invitat al Orchestrei Naţionale a Ucrainei şi începând din 1998 este dirijor permanent al orchestrei de cameră “Solistes de Russie”. Misha Katz  este invitat să dirijeze în Rusia, Polonia, Franţa, Cehia, Spania, Elveţia, Danemarca, Suedia, Sebia, Slovacia, Israel, Ucraina, Mexic, Monaco, Italia, Georgia, Germania, SUA,Canada.

Din 2008 este dirijor principal invitat al orchestrei “Slovak Sinfonietta”.  Sub înaltul patronaj al  preşedinţiei franceze, Misha Katz a fost numit Director artistic la Festivalul internaţional Solomon Mikhoels (2003) şi apoi Director artistic la Festival International de la Paix. Printre distincţiile ce i-au fost conferite se numără Médaille d Or du Mérit et Dévoument Francais (2008), Médaille des Cinq Continents de l"UNESCO şi Médaille d,Or de la Ligue Universel du Bien Public (2013).  În 2013 a fost şi cofondator al proiectului “Culture sans frontieres” patronat de UNESCO.

Dan Grigore, un reper

Aşezat de critica internaţională în rândul marilor pianişti ai lumii, Dan Grigore este unul dintre cei mai mari muzicieni români. Pianist, profesor universitar, eseist, om de radio şi televiziune, el este un reper de necontestat în spaţiul cultural din ultima jumătate de veac.  Din cauza constantului său non-colaboraţionism, regimul comunist a facut eforturi constante pentru a-l marginaliza dar marele talent şi personalitatea sa extrem de complexă l-au impus în elita culturii române încă din timpul dictaturii ceauşiste.

A concertat cu mari nume ale baghetei, în prestigioase săli de concerte din întreaga lume. Ilustru creator de şcoală, a format şi îndrumat pianişti cu o solidă carieră internaţională. Arta sa i-a adus prietenia şi admiraţia numelor de frunte ale culturii - muzicieni, actori, poeţi, scriitori, cineaşti, filozofi - împreună cu care a realizat evenimente de neuitat. Fiind un puternic model moral, după 1989 a contribuit la momente de importanţă istorică pentru reclădirea României.

Este Doctor Honoris Causa al Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi, a primit prima distincţie oficială din cariera sa din partea Guvernului Francez în 1999 - „Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor” - şi a fost decorat cu cea mai înaltă distincţie a Statului Român: Marea Cruce a Ordinului „Steaua României”. Cu ocazia recentei sale aniversări a fost investit de către Majestatea Sa Regele Mihai, cu titlul de „Pianist al Casei Regale” şi i s-a conferit decoraţia regală „Nihil Sine Deo”. ( Prezentarile artiştilor fac  parte din caietul-program, realizat de Secretariatul Muzical al Filarmonicii "George Enescu")

„Dan Grigore are o senzaţională clasă mondială!” (Kleine Zeitung); „Ascultătorului i se opreşte respiraţia.” (Berliner Zeitung) „Îl ascultam fascinaţi…” (Le Monde) „Dan Grigore face parte din categoria pianiştilor de superclasă.” (Tagesspiegel) „Extraordinar ! Eşti printre cei mai mari din lume !” (Sergiu Celibidache) „România a dat lumii pe Clara Haskil, Dinu Lipatti, Radu Lupu şi Dan Grigore, adică patru dintre marile figuri ale pianisticii secolului XX şi în ce-i priveşte pe ultimii doi, şi ale începutului de secol XXI, patru individualităţi imposibil de încadrat într-o şcoală anume: sunt înainte de toate, artişti singulari.” (Les grands pianistes du XXe sičcle, Editura Buchet-Chastel)

Joi si Vineri, 4 -5 Decembrie, 19:00 - 21:00
Sala mare a Ateneului

Orchestra simfonică a Filarmonicii "George Enescu"

Dirijor
MISHA KATZ
Solist
DAN GRIGORE

Program
Franz Schubert                                
Uvertura ”Rosamunde”
Robert Schumann                               
Concertul în la minor pentru pian şi orchestră, op. 54
Ludwig van Beethoven
Simfonia nr. 3, în mi bemol major, op. 55, ”Eroica”