„Toate aceste nopţi albe” ale generaţiei de tineri polonezi născuţi după 1989, acum în cinematografele româneşti VIDEO

Captură din filmul „Toate aceste nopţi albe”

„Toate aceste nopţi albe” / All These Sleepless Nights, „un film de emoţie pură, ameţitor, intoxicant şi superb visual”, potrivit AV Club, a apărut în cinematografele româneşti. Filmul a fost distins cu Premiul de regie în competiţia de documentar World Cinema la Sundance.

Ce înseamnă să fii cu adevărat treaz într-o lume care se mulţumeşte să doarmă? Kris şi prietenul său cel mai bun, Michal, îşi trăiesc viaţa şi iubirile la maxim, hoinărind neobosiţi pe străzile Varşoviei, plutind în deriva nesiguranţei şi a euforiei tinereţii.

Filmat timp de două veri şi o iarnă între 2014 şi 2015, „Toate aceste nopţi albe” a fost gândit să surprindă sensibilitatea generaţiei de tineri polonezi născuţi după 1989, crescuţi în afara comunismului, fără auto-cenzura şi fricile părinţilor, după cum informează un comunicat de presă emis cu această ocazie.

„Au un fel de energie nesăbuită, un fel de libertate a gândirii care ar fi fost de negăsit cu câţiva ani înainte.”, spune regizorul Michal Marczak

Lucrurile însă s-au schimbat rapid.

„Când filmul a avut premiera la Sundance, şansele ca un guvern de dreapta să vină la putere erau foarte mici. Dacă ar fi să fac filmul acum însă, toată lumea ar vorbi despre politică. Oamenii merg la proteste, sunt îngrijoraţi de viitorul lor, nu ştiu dacă să plece din ţară sau unde ar mai putea să plece. În mod normal mergeau în Londra, dar între timp s-a întâmplat Brexit. Acum dacă aş face filmul şi aş tăia partea politică aş minţi, sau ar ieşi un cu totul alt film.”

Preşedintele Poloniei, Andrzej Duda, şi-a exercitat dreptul de veto împotriva unor legi de reformare a sistemului judiciar, lucru care a generat proteste intense. Continuarea este însă neclară şi ceea ce este sigur e că relaxarea tinerilor din „Toate aceste nopţi albe” nu mai există astăzi.

„Suntem o ţară ciudată şi ne place să stricăm lucrurile. Asta a fost tradiţia noastră de sute de ani, cred că asta gândesc toţi polonezii: când se întâmplă ceva bun, n-are cum să dureze.”, povesteşte regizorul într-un interviu pentru moveablefeast.com.

Regizorul şi directorul de imagine Michal Marczak (35 de ani) s-a remarcat în 2010 cu primul său documentar, At the Edge of Russia, despre viaţa de zi cu zi a unui mic grup de soldaţi dintr-o bază militară de lângă graniţa finlandeză. Filmul a fost distins cu HBO Emerging Artist Award şi cu Filmmaker Award la Hot Docs, precum şi cu numeroase alte premii la festivaluri din întreaga lume.

Apoi a urmat documentarul Fuck for Forest (2012), despre un ONG din Berlin care, pe ideea că sexul poate schimba lumea, strânge bani pentru mediu prin vânzarea de filme porno home-made pe internet. Filmul a avut premiera la Festivalul de Film SXSW (South by Southwest) şi a fost documentarul polonez cu cele mai multe proiecţii în 2013, fiind numit de revista britanică Dazed & Confused drept „unul dintre cele mai inovatoare zece documentare din ultimii ani”.

Michal Marczak lucrează acum la următorul său proiect, un SF despre un bărbat care pretinde că este extraterestru.