INTERVIU Valentina Lisiţa, pianistă: „Trăiesc în aeroporturi“

Pianista Valentina Lisiţa face trasee lungi, dintr-o parte a globului în cealaltă: cu două zile înainte să concerteze la Bucureşti, pe 5 noiembrie, urcase pe scena din Köln, iar a doua zi pleca tocmai în Caracas.

Ucraineancă stabilită în SUA. Iubitoare a lucrărilor lui Rahmaninov şi ale lui Beethoven. Expresivă, vorbăreaţă, naturală. „Propovăduitoare“ a muzicii clasice pe internet. Peste 60 de milioane de vizualizări pe YouTube. Puţin noroc şi foarte multă muncă. Valentina Lisiţa (43 de ani) a reuşit să-şi câştige o audienţă numeroasă datorită reţelelor sociale, după care publicul său a umplut sălile de spectacol. Pianista înţelege muzica precum un act de implicare emoţională şi transpunere în lumi diferite, lucru care, după reacţiile fanilor, îi reuşeşte: iubitori înrăiţi de rock i-au mărturisit, la finalul concertului, că recitalul său a depăşit cu mult energia unui spectacol heavy metal! 

Pentru pianista Valentina Lisiţa, care a cucerit internauţii cu înregistrările sale postate pe YouTube, muzica clasică este departe de a fi entertainment, asemănându-se mai mult unei profunde seriozităţi, încărcate de energie. „Trăiesc în aeroporturi. Dar e bine, fiindcă drumurile acestea mă duc de la un concert la altul, iar concertele sunt viaţa mea, în acele două-trei ore simt că trăiesc“, mărturiseşte Valentina, care a trăit deja experienţa de a concerta pe marile scene ale lumii: Carnegie Hall şi Avery Fisher Hall din New York, Royal Albert Hall din Londra, Musikverein din Viena şi multe altele. 

Dar când a pornit această tevatură în care este prinsă? „Acel prim video postat pe YouTube în 2007 a fost începutul vieţii mele actuale. Înainte de asta, aveam o altă viaţă. M-am apucat de pian la 3 ani, am studiat la o şcoală de muzică, am participat la competiţii. Toate acestea, însă, nu mă duceau nicăieri“, povesteşte pianista, într-o engleză impecabilă, însă individualizată printr-un puternic accent rusesc. 

Deschiderea unui canal de YouTube a venit într-un moment al crizei de vârstă mijlocie, pe când Valentina era acasă, cu băieţelul ei, şi se gândea care va fi viitorul său profesional. A căutat să se identifice din mulţime, fiindcă exista deja o mulţime de pianiste blonde, din Rusia. A încercat internetul într-o perioadă în care nu era dezvoltat şi în care nimic nu-i garanta succesul. 

Pianista YouTube, în concert la Ateneu FOTO Silviu Pal

„A trebuit să îmi găsesc propria voce“

Atunci când vezi ce amploare au luat înregistrările sale difuzate pe internet, e inevitabil să nu te gândeşti la o eventuală campanie de marketing pe care Valentina a pus-o la cale pentru a-şi răspândi muzica pe internet. „Nu a fost asta. Ascensiunea mea pe YouTube s-a întâmplat din noroc. Dar ştim cu toţii că, în spatele unui astfel de succes, stă multă muncă. În plus, YouTube era un teritoriu nesigur atunci, în 2007, când am postat primul meu video. Nu era ilegal, dar era cam acelaşi lucru. În prezent, oricine poate publica materiale video, a devenit o obişnuinţă. Poţi urmări, de exemplu, concertul Filarmonicii din Berlin în timp real.“ 

Valentina se mai gândeşte puţin şi concluzionează: „Pentru mine, strategia a fost să îmi găsesc propria voce, fiindcă sunt foarte mulţi muzicieni care absolvă anual şcoli de muzică renumite. Toată lumea este pregătită să cânte bine, însă nu mulţi ştiu să-şi câştige o audienţă, să susţină o reprezentaţie pe scenă. Tinerii artişti studiază pentru a obţine acele diplome frumoase, iar viaţa lor artistică se opreşte acolo. Pentru mulţi dintre ei, tranziţia la viaţa reală ca muzicieni este oribilă şi, de aceea, preferă să se îndrepte spre învăţământ sau spre alte domenii pe care nu şi le doresc“. 

E o sinergie: eu vin pe scenă, oamenii se desprind de programul cotidian, de munca, de problemele lor, vin în sală, se aşază şi se instalează o linişte deplină, când suntem cu toţii transportaţi în universuri diferite ale muzicii.

Publicul a aflat de Valentina Lisiţa aşa cum un arheolog descoperă o piatră rară într-un munte de roci felurite, mai mult sau mai puţin valoroase. La început a fost o mână de oameni care i-au iubit recitalurile, ca într-un club exclusivist, după care numărul fanilor s-a tot extins, devenind o voce populară a muzicii clasice. 

Într-una dintre sălile Ateneului, dând interviuri FOTO Eduard Enea

„Minunea pe care YouTube a făcut-o posibilă este că oamenii au şansa să descopere materialele pe care vor să le urmărească. Lor nu li s-a spus ce anume să asculte. Pentru o lungă perioadă de timp, ascultătorii aflau de la radio sau de la concerte de un artist sau de altul şi, astfel, acela devenea vedeta momentului, ca un muzician pop, care se demodează repede. Or, muzica clasică este precum the little black dress (n.r. – mica rochie neagră), e mereu actuală.“ 

În plus, fiecare gen muzical are locul său bine stabilit, crede Valentina. La fel şi muzica clasică. „De 200 de ani se spune că publicul muzicii clasice va dispărea (râde). Trăim nişte vremuri în care muzica ne înconjoară de pretutindeni şi chiar şi de ar fi vorba de un mic segment de public care ascultă muzică clasică, tot ar fi enorm. În plus, umanitatea ultimilor, să zicem, 300 de ani a crescut cu muzică clasică, fiindcă era practicată în biserici şi susţinută de stat.“ 

Muzica clasică, muzică pentru mase

Privind în urmă şi analizând creaţiile unor compozitori, Valentina povesteşte cum, de-a lungul timpului, muzicienii au apropiat muzica clasică de mase. „Mozart a rupt legătura cu statul, s-a dus la Viena şi a început să scrie opere pentru mase, comedii. «Don Giovanni» a fost o comedie, compusă pentru a-i face pe oameni să râdă. Apoi, e vorba de Schubert, care a scris lucrări pentru public. Mai târziu, Liszt a fost numit vedeta pop a muzicii clasice, fiindcă a lărgit publicul încă şi mai mult. Cu fiecare generaţie, publicul muzicii clasice se extinde şi mai mult.“ 

Mi se întâmplă ca la sfârşitul concertelor să mă oprească oameni tineri şi să-mi spună: «Ştii, ăsta e primul meu concert de muzică clasică. Până acum mers numai la concerte rock şi, Doamne!, aici e mai multă energie decât la un concert heavy metal!

Acest lucru a însemnat atât apreciere, cât şi blam, mai ales când era vorba de o operă într-un stil nou, nonconformist. „Atunci când Stravinski şi-a prezentat lucrările în premieră, la Paris, el nu a devenit doar subiectul de discuţie al elitelor, ci al tuturor categoriilor de public, care îi criticau muzica, atunci contemporană. Aşa, publicul a tot crescut şi am ajuns în prezent să susţinem concerte în America de Sud şi în Asia.“ 

Sinergie de emoţii 

Pianista priveşte actul artistic ca un abandon al vieţii cotidiene şi o necesară transpunere în altă lume, care e posibilă numai în timpul unei reprezentaţii live. „Muzica clasică este o experienţă spirituală care necesită o audienţă, exact ca în teatru. Ştim că teatrul este diferit de cinema, unde totul este planificat şi stabilit dinainte, iar spectatorul doar urmăreşte filmul. În teatru, totul se întâmplă pe scenă şi, chiar dacă spectacolul este înregistrat, revederea lui nu e acelaşi lucru. Magia experienţei pe care o împarţi cu publicul se repetă de fiecare dată. E o sinergie: eu vin pe scenă, oamenii se desprind de programul cotidian, de munca, de problemele lor, vin în sală, se aşază şi se instalează o linişte deplină, când suntem cu toţii transportaţi în universuri diferite ale muzicii.“ 

Cât despre barierele publicului iubitor de muzică clasică, acestea sunt un mit pentru Lisiţa. „Mi se întâmplă ca la sfârşitul concertelor să mă oprească oameni tineri şi să-mi spună: «Ştii, ăsta e primul meu concert de muzică clasică. Până acum mers numai la concerte rock şi, Doamne!, aici e mai multă energie decât la un concert heavy metal!».“

Repetiţii transmise în timp real

În 2012, Valentina Lisiţa şi-a difuzat în timp real repetiţiile pentru concertul de la Royal Albert Hall, timp de 12 ore pe zi. În momentele în care lua pauză, pianista răspundea la întrebările pe care i le puneau fanii, îi ajuta să privească actul artistic în ansamblu, dincolo de ambalajul preţios. „Este important, în special pentru tinerii care doresc să intre în industria muzicală, să ştie cum funcţionează lucrurile, să înţeleagă cât efort trebuie să depună. Cel mai adesea, ei văd numai partea strălucitoare a acestui domeniu: urci pe scenă în haine de gală, cânţi câteva note, eşti aplaudat, primeşti flori şi asta e tot.“ 

În spatele faimei stă foarte multă muncă, iar Valentina le transmite mereu acest lucru fanilor săi de pe 

YouTube, în special celor aflaţi la început de drum, care trebuie să înţeleagă că muzica înseamnă cultură şi istorie. „Le vorbesc despre muzică şi le dau direcţii de urmat în legătură cu ce ar putea interpreta, pentru că muzica clasică este strâns legată de istorie, iar lumea trebuie să înţeleagă de ce s-a scris un tip sau altul de opere muzicale într-o anumită perioadă din istorie“. 

De la Chopin la Rahmaninov

Până în prezent, pianista Valentina Lisiţa a înregistrat trei DVD-uri, printre care şi succesul celor 24 de Studii ale lui Chopin. În octombrie 2011, a semnat, împreună cu violonista americană Hilary Hahn, un album de patru sonate pentru vioară şi pian de Charles Ives. În plus, pianista a finalizat înregistrările tuturor lucrărilor lui Rahmaninov, incluzând Rapsodia pe o temă de Paganini, alături de Orchestra Simfonică din Londra, sub bagheta lui Michael Francis. Valentina Lisiţa înregistrează exclusiv pentru casa de producţie Decca Classics, alături de care a lansat şi numeroase CD-uri şi DVD-uri cu interpretările live de la marile concerte susţinute la nivel naţional.

Cântă la pian de la 3 ani 

Numele: Valentina Lisiţa

Data şi locul naşterii: 

11 decembrie 1969, Kiev, Ucraina

Starea civilă: căsătorită, are un băieţel în vârstă de 8 ani

Studiile şi cariera: 

A studiat la Şcoala de Muzică pentru copii dotaţi Lysenko, apoi la Conservatorul din Kiev, sub îndrumarea Ludmilei Ţvierko. 

A participat la concursuri muzicale şi a concertat alături de orchestre de talie internaţională, precum Orchestra Simfonică din Londra, sau împreună cu artişti renumiţi, ca violonista Hilary Hahn. 

A postat prima înregistrare video pe YouTube în 2007, iar numeroasele clipuri care au urmat i-au adus peste 60 de milioane de vizualizări. 

A înregistrat de curând albume cu lucrări de Rahmaninov, Chopin şi Beethoven, iar o serie numai cu lucrări de Rahmaninov a fost lansată în 2012, la Decca Records. Cea mai recentă înregistrare a apărut în octombrie 2013 şi cuprinde numai creaţii semnate de Franz Liszt.  

Locuieşte în: Carolina de Nord, SUA De la Chopin la Rahmaninov