Interviu Fantoma lui Pavel Apostol

Pavel Apostol s-a reîncarnat şi poate fi văzut zilnic pe strada Universităţii din Cluj, urcând la etajul în care se află sediul revistei (încă) de cultură Tribuna. Deocamdată noul Pavel Apostol nu a cucerit şi reduta numită UBB, însă nu se ştie dacă nu îi va fi foarte curând îndeplinit şi acest posibil capriciu. România e, după cum bine ştim, ţara tuturor posibilităţilor, dar şi a tuturor aberaţiilor.

Spectrul în cauză are carte de identitate la zi, din câte se pare a colecţionat de-a valma şi într-un timp record multiple diplome universitare (şapte dintr-o lovitură?), e membru al Uniunii Scriitorilor, o Uniune pe care e limpede că o desconsideră, dar dă bine la CV să aibă şi această calitate, deţine un doctorat în ştiinţe filologice, doctorat obţinut sub conducerea unui respectabil profesor de la Facultatea de Litere a Universităţii “Babeş-Bolyai”.

Asta în pofida faptului că, aşa după cum rezultă limpede dintr-un interviu, evident de comandă, acordat denigratorului de serviciu Ion Spânu şi publicat de Cotidianul, nutreşte un dispreţ profund pentru literatură şi critică literară, care critică literară, în opinia domniei sale, ar fi doar “idee la mâna a zecea”. Numai că şi doctoratul e pesemne obligatoriu în dotarea pervenitului cu pretenţii de discipol platonician din ziua de azi.  

Omul repetă cu obstinaţie bolnăvicioasă că nu e literat. Respectivul cumulard se îmbată, în schimb, cu iluzia că ar enciclopedist pe stil nou, că ar fi filosof, se iluzionează a fi urmaşul lui Anton Dumitriu, insistă că ar fi fost legitimat de acesta şi, mai presus de toate, se consideră de neclintit din postul de manager al sus-numitei publicaţii. Asta fiindcă dispune, după cum singur afirmă, de sprijinul necondiţionat al autorităţii. În traducere, al conducerii useliste a Consiliului judeţean Cluj care, la nivel local, pesemne că e mândră că pune în operă politica anticulturală a guvernului Ponta 2 şi prin pumnul şi palma noului Pavel Apostol ce, prin tot ceea ce spune şi face, ne arată că trăim într-o nouă eră a ticăloşilor.

Domnul în cauză are şi bani, mulţi bani, nu face nici un secret din potenţa lui financiară, îşi exhibă în chip tartuffian bogăţia, se consideră protejat de bunăstarea sa, astfel încât nu se sfiieşte de a face dovada, în fiecare frază a acelui interviu, a unei imense doze de nesimţire şi a mentalităţii de vătaf. O mentalitate care îl situează în vecinătatea bolnavă a lui Andrei Marga de la ICR şi a lui Elwis Săftoiu de la TVR.

Marga şi Săftoiu au reuşit într-un timp record să destructureze şi să decredibilizeze instituţiile pe care au ajuns să le conducă din vrere politică, noul Pavel Apostol se pregăteşte să facă şi el asta asta, în stil stahanovist, la revista Tribuna, socotită proprietate personală ori primită pe termen nelimitat în locaţie de gestiune. O revistă pe care plănuieşte să o facă profitabilă asemenea unei cârciumi.

Habar nu am cine au fost cei ce l-au declarat pe noul Pavel Apostol, cu numele actual de Mircea Arman, câştigător al concursului menit să îl desemneze pe succesorul universitarului autentic Ion Maxim Danciu la conducerea Tribunei. Îi invit însă pe respectivii să citească, având la îndemână câteva cutii de Triferment, ceea ce spune domnul Arman în interviul sus-menţionat.

Sper ca după lectură şi după îngurgitarea a două-trei tablete, al căror rost e acela de a le fi îndepărtat senzaţia de greaţă şi rău, să fie încercaţi de jenă şi remuşcare. Tot la fel cum nutresc speranţa ca acei academicieni ce au căzut în greşeala de a fi acceptat să facă parte din Consiliul ştiinţific al revistei şi cu a căror binecuvântare se laudă acum domnul Mircea Arman, după modelul de neuitat al Elenei Ceauşescu, să demisioneze de îndată din posturile onorifice în care au fost numiţi de personajul profitor de spaţiul virtual pus la dispoziţie din cine ştie ce motive de Cotidianul numai şi numai spre a injuria mai toate valorile autentice ale culturii române, de la Andrei Pleşu la Gabriel Liiceanu, de la Nicolae Manolescu la Horia Roman Patapievici.

Să o facă public şi cu regrete afirmate în scris. Să o facă cu revolta că s-au lăsat înşelaţi şi murdăriţi de ambuscatul în cauză. Altminteri nu ar face decât să certifice că între Academie şi cultură s-a căscat o neaşteptată prăpastie.

Iar dacă domnul Mircea Arman nu li se va părea nefrecventabil după ce vor vedea modul josnic în care se pronunţă acesta la adresa intelectualilor bucureşteni menţionaţi mai sus, poate că vor decide să se desolidarizeze public de respectivul atunci când vor fi confruntaţi cu felul inacceptabil, dispreţuitor, descalificant, de vechil, în care se exprimă amestecul acesta purulent de Pavel Apostol şi de Rică Venturiano despre două ilustre personalităţi ale Clujului universitar, despre doi mari profesori ai Literelor clujene.

I-am numit pe domnii Ion Vlad şi Ion Pop pe care Mircea Arman îşi face un titlu de glorie că i-ar fi dat afară din Consiliul ştiinţific al revistei. O revistă pe care e limpede că vrea să o distrugă. Căci numai un demolator patentat, un incendiator îşi poate permite să îi îndepărteze ori să îşi imagineze că i-ar putea îndepărta de la Tribuna pe cei a căror semnătură ar valida publicaţia ca una pe mai departe nedezminţit culturală şi stimabilă. Pe cei de care e legată istoria din ultimele decenii a Tribunei, o istorie cu care Mircea Arman nu are nimic în comun. O istorie pe care Mircea Arman doreşte să o facă uitată.  

Mircea Arman, inegalabil în mojicie

Înţeleg că domnul Mircea Arman a trecut în tinereţe şi pe la Facultatea de Litere. Ba chiar că e absolventul secţiei de Engleză de la acea facultate. A trecut, pesemne, degeaba. Oricum, e în afara oricărei îndoieli că noul manager al revistei Tribuna e un personaj unic.

Unic în şi prin grandomania şi delirurile sale megalomanice. Unic în grotescul lui nemăsurat. Unic şi inegalabil în mojicie. Mai exact, cred că respectivul e singurul absolvent de la Litere care nu e mândru că i-a avut profesori ori că a fost student al unei Facultăţi ai cărei profesori de frunte au fost, alături de alţii asemenea lor, domnii Ion Pop şi Ion Vlad. Intelectuali adevăraţi, creatori de şcoală, creatori ai unei opere căreia nimeni până acum nu a îndrăznit să îi conteste valoarea. Nimeni până la Mircea Arman. Care, aşa după cum ne lasă să înţelegem interviul, are şi însuşiri de procesoman, însuşiri pe care e pregătit să şi le exercite împotriva domnului Nicolae Manolescu.

Ion Vlad şi Ion Pop sunt, indiscutabil, simboluri ale Clujului. Mircea Arman e doar întruchiparea parvenirii afişată cu o ostentaţie inabil disimulată. Ion Pop şi Ion Vlad sunt oameni ai cărţii. Mircea Arman e întruparea dispreţului nemernic pentru carte, carte a cărei valoare, după cum se vede, precum tâmplarii, o măsoară cu metrul.

Domnii Ion Vlad şi Ion Pop au dobândit demnităţi publice ca urmare a valorii lor intelectuale şi profesionale. Mircea Arman a câştigat postul de manager al Tribunei probabil în urma unui concurs pe care nu am nici un motiv să nu îl cred corect, însă numai şi numai fiindcă regulamentele de selecţie şi validare suferă de o inadecvare crasă şi îi asimilează pe conducătorii de instituţii de cultură contabililor, administratorilor şi procuriştilor.

Domnul Horea Uiorean, preşedintele liberal al Consiliului judeţean Cluj, s-ar cuveni să fie mândru că locuieşte în acelaşi oraş cu oameni de elită precum Ion Pop şi Ion Vlad. Tot la fel cum ar trebui să fie ruşinat şi măcinat de insomnii că a semnat decizia de numire în fruntea Tribunei a obraznicului calificat şi nelimitat pe nume Mircea Arman. Domnului Uiorean şi organismului pe care îl prezidează le stă în putere să îl trimită la plimbare pe acest nou Pavel Apostol. Totul în numele legii morale şi al unei elementare bune creşteri. Bună creştere care se vede treaba că îi e complet străină noului manager al Tribunei.