EXCLUSIV Alina Cojocaru: „Am ajuns să fac balet dintr-un accident“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Celebra balerină Alina Cojocaru a povestit, în premieră, pentru Adevărul Live, cum a ajuns să danseze şi ce muncă titanică e în spatele luminilor rampei. Artista a dansat sâmbătă pe scena Operei Naţionale  în a treia parte a tripticului de balet, „Marguerite şi Armand“,  inspirat de „Dama cu camelii“


„Adevărul“: Publicul din România a început să o vadă tot mai des pe Alina Cojocaru pe scena Operei din Bucureşti. Cărui fapt se datorează această prezenţă tot mai activă?

Alina Cojocaru: Este o mare bucurie pentru mine să mă întorc cât mai des în ţară. La început am dansat pentru părinţi, apoi m-am ataşat tot mai mult de publicul român şi de dansatorii teatrului de aici. De când Johan Kobborg - după cum ştiţi, el este partea mai bună din mine- a devenit director artistic  la Corpul Naţional de Balet al Operei Naţionale Bucureşti, am venit în România mai des decât ştiţi, mai des decât am dansat, numai să fiu cu el ( n.r.- cei doi sunt împreunăm pe scenă şi în viaţă din 2001, după ce au lucrat împreună la celebra Covent Garden). Şi a fost o mare bucurie pentru mine să văd cum decurg lucrurile, să am mai multe spectacole de dansat, să fie un program interesant pentru noi şi pentru public.

Care este atmosfera pe care ai găsit-o acum la Opera Naţională?
Atmosfera este foarte bună, mă bucură ceea ce se întâmplă. Talentul există în România, este aşa de frumos să încurajăm acest talent care vrea să rămână în ţară. Ne bucurăm aşa de mult când un sportiv câştigă o medalie de aur, suntem aşa de pasionaţi de acest lucru, dar cred sincer că şi o artă, cum e baletul, poate să ajungă la aceleaşi rezultate. Asta ne dorim şi lucrăm zi şi noapte pentru asta în sală, acasă, pe scenă.

image

Ce le-ai spune tinerilor care se apucă de balet? Este o meserie grea, cu o carieră scurtă...
La începutul carierei mele multă lume îmi dădea sfaturi, îmi spunea să fac aşa, sa nu fac aşa, dar foarte puţini îmi explicau de ce gândesc aşa. La vremea mea era o cu totul altă generaţie de balet, de început de drum. Noi învăţam un spectacol nou ducându-ne la cineva care l-a dansat înainte, acesta ne arată repede paşii, iar noi trebuia să ne notăm, să memorăm şi seara dansăm. Acum ai un video, te uiţi la acesta, înveţi. E un drum greu în balet, foarte scurt, foarte intens. Să vă spun ce este cel mai greu: ca balerin ai visul tău, profesorul are visul lui pentru tine, familia are visul ei pentru tine şi la un moment dat, fără să vrei, te găseşti că faci ceea ce vrea profesorul, fără să-ţi dai seama. Mai ales că această profesie începe aşa de devreme. Eu am făcut balet, însă nu am ales să fac balet. Am ajuns să fac balet dintr-un accident. Tinerii trebuie să ştie cine vor să fie. Când ştii cine vrei să fii atunci faci ce vrea toată lumea, dar tot timpul ai un drum direct, spre unde vrei tu să ajungi. Aşa o să-ţi fie mai uşor să ţii acel drum. Şi nimic nu o să fie imposibil. Orice vrem să ajungem, atunci este posibil. Dar pe drum sunt prea multe obstacole, la un moment dat poate renunţăm.

Au fost momente de revoltă, când ţi-ai zis că nu mai poţi, când ai vrut să renunţi?
Au fost momente, când n-am ştiut dacă mai pot. După accidentarea din 2008 de pe scena Covent Garden, doctorii mi-au zis că nu o să mai pot să dansez. Şi atunci m-am revoltat împotriva acestui lucru. Lupta multă este cu tine însăţi, să te forţezi să-ţi depăşeşti limitele sau să-ţi forţezi limitele cât mai departe. Dacă vrem să fim oameni obişnuiţi sau artişti obişnuiţi – aşa cum este toată lumea, atunci nu faci eforturi în plus. Dar dacă vrei să ajungi însă cineva special, atunci depui mult, mult efort. Este aproape imposibil şă-ţi împingi limitele fără să ai accidente. Ăsta este sfatul meu pentru cei tineri: să-şi înveţe limitele. De la accident am început şi eu să folosesc aceste metode de exerciţii de recuperare, nutriţie, lucruri care până acum nu s-au folosit prea mult.
Citat

Lupta multă este cu tine însăţi, să te forţezi să-ţi depăşeşti limitele sau să-ţi forţezi limitele cât mai departe.

„Balerina deceniului” a acordat primul interviu live la Adevărul

Alina Cojocaru se bucură de o faimă mondială, dar „Balerina Deceniului“ (titlu primit în 2010, la Moscova) nu a oferit niciodată până acum un interviu live, însă a acceptat să facă acest lucru în premieră, la Adevărul Live.

image

FOTO: Eduard Enea

Născută la Bucureşti, pe 27 mai 1981, Alina Cojocaru s-a instruit la Kiev timp de şapte ani, perfecţionându-se apoi din 1997 la Şcoala Regală de Balet din Londra, în urma câştigării bursei Premiului Lausanne. S-a alăturat Companiei Royal Ballet, în noiembrie 1999, iar la sfârşitul sezonului a fost promovată la rangul de solist. În aprilie 2001, Sir Anthony Dowell o promovează pe Alina la rangul de prim solist după performanţa sa din „Giselle“. Membru al Royal Ballet ea a continuat să danseze, ca artist invitat, cu companii din întreaga lume. Din 15 iulie 2013 este prim-balerină a English National Ballet. „Dacă tot timpul ne concentrăm că avem nevoie de condiţii mai bune, nu ajungem nicăieri. Dacă ne concentrăm să facem tot ce-I mai bun cu ce avem, avem mai multe şanse de reuşită. Lucrurile în viaţă nu vin uşor. Chiar şi în ziua de astăzi, la şcoala de balet din Kiev pe jos este parchet, nu linoleum, sunt şcoli în toată lumea, care îşi doresc condiţii mai bune“, a declarat Alina Cojocaru la Adevărul Live.

Prim-balerina Alina Cojocaru, la Adevărul Live 


Paşi de dans, pe muzica lui Prokofiev, Mozart şi Liszt

„Classical Symphony. Petite Mort. Marguerite and Armand“, trei lucrări coregrafice care au cucerit publicul bucureştean în seara premierei. „Classical Symphony“, în coregrafia lui Yuri Possokhov, „Petite Mort“, în coregrafia lui Jiři Kylián şi „Marguerite and Armand“, în viziunea lui Sir Frederick Ashton, au fost prezentate sâmbătă seară, în premieră pe scena Operei Naţionale Bucureşti. Artiştii au dansat pe muzica lui Prokofiev, Mozart şi Liszt. La pian, a fost Ştefan Doniga, iar orchestra a fost dirijată de Ciprian Teodoraşcu. Cele trei părţi au avut premierele în 2010 (Baletul  San Francisco), 1991 (Festivalul Salzburg) şi, respectiv, în 1963(Covent Garden Londra).
 

”Classical Symphony. Petite Mort. Marguerite and Armand.” ,
trei lucrări coregrafice care au cucerit publicul bucureştean în seara premierei

„Classical Symphony”, în coregrafia lui Yuri Possokhov, „Petite Mort”, în coregrafia lui Jiři Kylián şi „Marguerite and Armand”, în viziunea lui Sir Frederick Ashton, au fost prezentate aseară, în premieră pe scena Operei Naţionale Bucureşti, în cadrul unui spectacol de balet unic care a fascinat publicul prezent în sala ce s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru toţi cei care şi-ar fi dorit să asiste la această primă reprezentaţie.
Alături de membrii Companiei de balet a Operei Naţionale Bucureşti, a dansat şi prim-balerina Alina Cojocaru, invitat permanent al instituţiei, care a oferit celor prezenţi un adevărat regal de graţie şi virtuozitate.

Apreciat de către iubitorii de balet din întreaga lume, ,,Classical Symphony”, balet creat de Yuri Possokov pe muzica lui Serghei Prokofiev, reprezintă o redescoperire a dansului academic dintr-o perspectivă spectaculoasă, o îmbinare specială a poziţiilor clasice de balet, duse la extrem şi transformate într-un limbaj coregrafic modern.

image

,,Petite Mort” a fost creat de Jiři Kylián pentru Festivalul de la Szalzburg, la împlinirea a două secole de la moartea lui Wolfgang Amadeus Mozart. Aducând în prim-plan teme majore ale umanităţii precum războiul, puterea şi sexualitatea prezentate prin intermediul mişcării, acest balet este considerat o adevărată opera de artă, menită  mai degrabă să pună întrebări decât să ofere răspunsuri.

image

Sir Frederick Ashton, creatorul stilului englezesc de balet, a ales drept sursă de inspiraţie pentru baletul ,,Marguerite and Armand”, celebrul roman ,,Dama cu camelii” scris de Alexander Dumas-fiul, prezentând în paşi de dans fragmente-cheie ale relaţiei interzise dintre Marguerite Gaultier şi Armand.

image

Alegerea muzicii din creaţia lui Franz Liszt nu a fost deloc întâmplătoare, compozitorul fiind unul dintre cunoscuţii celebrei curtezane pariziene Marie Duplessis, cea care l-a inspirat pe Alexandre Dumas-fiul în creionarea personajului Marguerite Gaultier.

,,Mă bucură nespus premiera acestui triptic de balet şi sunt mândru nu numai de dansatori, ci şi de întreaga echipă din cadrul Operei Naţionale Bucureşti, pentru că au făcut posibilă această producţie. Consider că acest spectacol, calitatea lui, la care am fost martori aseară la premieră, a determinat stabilirea de noi obiective pentru viitoarele proiecte şi a ridicat ştacheta din multe puncte de vedere. Am ştiut mereu ca aceste trei balete sunt minunate, dar aseară nu m-am gândit că privesc nişte lucrări extraordinare, ci am urmărit nişte oameni fascinanţi, nişte dansatori nemaipomeniţi, motiv pentru care sunt nerăbdător să îi văd dansând pe scenă şi pe balerinii din celelalte distribuţii ale acestui spectacol.” a declarat Johan Kobborg, directorul artistic al Companiei de balet a Operei Naţionale Bucureşti.

Următoarele reprezentaţii ale spectacolului „Classical Symphony. Petite Mort. Marguerite and Armand” din acesată stagiune vor avea loc în 26 şi 29 aprilie, dar şi în 3, 10, 13 şi 16 mai. Biletele pot fi achiziţionate online la adresa tickets.operanb.ro şi în reţeaua bilet.ro, precum şi de la Casa de Bilete a Operei Naţionale Bucureşti, de luni până duminică, între orele 9.00-13.00 şi 15.00-19.00.

Aici alte fotografii din spectacol şi din seara premierei, realizate de Romică Zaharia (Roza Zah).

Distributie premieră sâmbătă 25 aprilie

Classical Symphony/ 

Muzica: Serghei Prokofiev
Coregrafia: Yuri Possokhov

Decorurile: Yuri Zhukov
Costumele: Sandra Woodall

1 cuplu - Bianca Fota şi Dawid Trzensimiech
2 cupluri - Marina Minoiu şi Shuhei Yoshida | Sena Hidaka şi Barnaby Bishop
şi
Ansamblul de Balet al Operei Naţionale Bucureşti

Petite Mort

Muzica: Wolfgang Amadeus Mozart
Coregrafia şi decorurile: Jiří Kylián

Costumele: Joke Visser

Solişti balet:
Cristina Dijmaru şi Bogdan Cănilă
Raquel Gil-Bergstrom şi Liam Morris
Sena Hidaka şi Shuhei Yoshida
Bianca Fota şi Robert Enache
Marina Minoiu şi Dawid Trzensimiech
Bianca Stoicheciu şi Barnaby Bishop

Marguerite and Armand

image

Muzica: Franz Liszt
Coregrafia: Sir Frederick Ashton

Scenografia: Cecil Beaton
Marguerite - Alina Cojocaru
Armand - Robert Enache
Tatăl - Călin Rădulescu
Ducele - Antonel Oprescu
şi
Ansamblul de Balet al Operei Naţionale Bucureşti

FOTOGRAFII: Romică Zaharia/ RozaZah

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite