Depunere de coroane de flori la mormântul pictorului Theodor Aman, fondatorul Şcolii de Belle Arte

Pe 20 martie, când ar fi fost ziua de naştere a pictorului Theodor Aman, fondatorul Şcolii de Belle Arte din Bucureşti, reprezentanti ai Ministerului Educaţiei Naţionale, ai Academiei Române, ai Rotary District 2241 România - Republica Moldova şi ai Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti vor depune coroane de flori la mormântul pictorului, de la Cimitirul Bellu, de la ora 12.00.

Ceremonialul se va desfăşura cu Garda de Onoare constituită în cinstea acestui eveniment şi cu participarea Fanfarei Jandarmeriei. Ceremonia face parte din suita de manifestări ce marchează, pe întreg parcursul anului 2014, 150 de ani de la înfiinţarea Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti.

Theodor Aman ( 20 martie 1831 – 19 august 1891) a fost pictor şi grafician, pedagog, academician român, întemeietor al primelor şcoli româneşti de arte frumoase de la Iaşi şi Bucureşti. A studiat la Bucureşti la Colegiul Naţional Sfântul Sava, apoi la Paris. Profesor şi întemeietor al Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti. S-a dedicat picturii, fiind influenţat de maeştrii Renaşterii italiene. Revenit pe meleagurile natale s-a inspirat din viaţa muscelenilor lăsând mai multe pânze cu peisaje din Câmpulung şi împrejurimi. Numele său a rămas în istoria artei româneşti nu doar prin valoarea operelor semnate, ci şi prin contribuţia avută la întemeierea primelor şcoli de Arte frumoase, la Bucureşti şi Iaşi (1864). 

După lecţii de desen cu pictorul Constantin Lecca, la Şcoala Centrală din Craiova, a plecat în 1850 la Paris, unde studiază pictura cu Michel Martin Drolling, apoi, din 1851, cu François-Édouard Picot. Prestigiul de care s-a bucurat Aman a fost sporit şi de funcţia sa de director al Şcolii naţionale de arte frumoase, încă de la înfiinţarea acestei instituţii, în 1863. În pictura sa de o rigoare academistă, simbolurile evocărilor istorice aduc o anume prospeţime, în sensul situării artistului în actualitate. Noutatea pânzelor sale ţine astfel mai mult de răspunsurile tematice la preocupări sociale şi politice din perioada fondării statului naţional român. Nu lipsesc însă şi unele încercări de luminare a paletei, de surprindere a instantaneului, ce ne vorbeşte despre ecoul, fie şi palid, al experienţelor unor artişti francezi care pictau în aer liber, la Barbizon, în împrejurimile Parisului, unde în deceniile şapte şi opt ale secolului XIX, se pun bazele impresionismului. Începe să picteze încă de pe atunci o serie de compoziţii istorice, unul din genurile sale preferate în care va excela.