Ce ştim până acum din selecţia de filme de la TIFF 2016. Cinefilii sunt aşteptaţi la Cluj-Napoca între 27 mai şi 5 iunie VIDEO

Publicat: 10.05.2016 21:09

Ultima actualizare: 06.08.2022 07:01

Alegorii politice, drame sociale şi personale incomode, thrillere explozive, dar şi comedii negre, savuroase se regăsesc şi anul acesta în două dintre cele mai populare secţiuni ale Festivalului Internaţional de Film Transilvania: Supernova şi Fără Limită / No Limit. Multe dintre filme ating subiecte politice şi sociale fierbinţi: refugiaţi, toleranţă, terorism.

Supernova reuneşte circa 30 dintre marile hituri festivaliere de peste an. Pe lângă deja anunţatele Francofonia, 11 Minutes şi Sunset Song, TIFF aduce pe ecrane animaţia Anomalisa, nominalizată la Oscar şi distinsă cu Marele Premiu al Juriului la Veneţia 2015. Pe un scenariu de Charlie Kaufman (Eternal Sunshine of the Spotless Mind), care co-semnează şi regia, animaţia explorează, cu un realism înfricoşător, dorinţa oamenilor de a fi speciali şi dezamăgirea de a descoperi că sunt mediocri. Right Now, Wrong Then (Leopardul de Aur, Locarno 2015) este cel de-al 17-lea film al lui Hong Sang-soo, cunoscut drept „Woody Allen-ul Coreei”, în care acesta îşi exersează măiestria de a experimenta cu structura unui film şi de a relata o poveste despre Coreea modernă din multiple perspective.

Trois souvenirs de ma jeunesse, pentru care marele cineast francez Arnaud Desplechin a primit trofeul César pentru regie, este un portret al tinereţii la fel de evocator ca un film de François Truffaut, potrivit publicaţiei online The Film Stage. Chevalier (foto jos), regizat de Athina Rachel Tsangari şi inclus în competiţie la Locarno, este o savuroasă comedie de moravuri despre mici rivalităţi masculine şi marile probleme cu care se confruntă Grecia. Marele câştigător al Premiilor Goya (la cinci categorii, printre care film, regie şi actori), Truman (r. Cesc Gay) este o tragicomedie intimă despre finalul inevitabil al vieţii şi al unei prietenii, pentru care cei doi protagonişti au luat şi Premiul de interpretare masculină la Festivalul de la San Sebastian.

Mediterranea (r. Jonas Carpignano), proiectat în Semaine de la Critique la Cannes, e un film actual despre criza transportului ilegal de imigranţi din Africa în Europa. Premiat anul trecut la Veneţia, Free in Deed (r. Jeff Mahaffy) este o dramă provocatoare în care credinţa devine ultimul refugiu al celor ignoraţi de societate. De la unul dintre cei mai distinşi regizori canadieni, Atom Egoyan, vine filmul Remember, dramă plină de suspans, cu un Christopher Plummer senzaţional în rolul unui văduv care a supravieţuit Holocaustului şi caută răzbunare. Frenzy (r. Emin Alper) este un ecou al situaţiei din Turcia şi Orientul Mijlociu, o parabolă a societăţii în care suspiciunea este o armă sponsorizată de stat.

Au plus près du soleil (r. Yves Angelo) este un film noir despre un cuplu care ia măsuri extreme pentru a o ţine la distanţă pe mama biologică a fiului lor adoptat. Tempête (r. Samuel Collardey) este un portret emoţionant al unui pescar care încearcă să-şi schimbe stilul de viaţă pentru a păstra custodia copiilor săi, în care protagonistul (premiat la Veneţia) îşi joacă rolul din viaţa reală. Iar The Memory of Water este cea mai recentă melodramă a chilianului Matias Bize, povestea un cuplu tânăr aflat în doliu.

Eva Peron, poliţişti pe tocuri, ţapi ispăşitori şi sex în filmele Fără Limită de la TIFF 2016

Viscerale, dramatice, spectaculoase sau pline de erotism, filmele din secţiunea Fără Limită sunt tot atâtea experienţe provocatoare, pe muchie de cuţit. Inspirată de un caz real, Interrogation (r. Vetrimaaran, Veneţia 2015) este o docudramă indiană extrem de violentă despre abuzul de putere al forţelor de poliţie într-un caz de furt în care trebuie găsiţi vinovaţii cu orice preţ. Shadow Behind the Moon (r. Jun Rubles Lana), un roller-coaster dramatic filmat într-un singur cadru nocturn, pătrunde în vieţile a trei oameni prinşi în războiul de gherilă dintre guvernul filipinez şi rezistenţa comunistă.

Unul dintre must-see-urile TIFF 2016, proiectat în numeroase festivaluri, este experimentalul Eva Doesn’t Sleep (r. Pablo Agüero), care urmăreşte traseul real al răpirii de către armată a trupului Evei Peron, un simbol al revoluţiei clasei muncitoare în Argentina, şi ascunderea lui timp de 25 de ani la Vatican. Filmul se bucură de scurta apariţie a lui Gael Garcia Bernal în rolul-cheie de dictator militar care decide soarta trupului Evei şi narator.

Théo et Hugo dans le même bateau (r. Olivier Ducastel şi Jacques Martineau, Berlin 2016) surprinde ce înseamnă să fii tânăr gay în Europa, în prezent. Un film noir sud-coreean delicios, Man on High Heels (r. Jang Jin) parodiază filmul poliţist, protagonistul, un ideal al masculinităţii, hotărând să-şi trăiască viaţa ca transsexual. Pentru un doctor care şi-a ratat tinereţea, redescoperirea plăcerilor tinereţii pierdute se transformă într-o obsesie bolnavă cu final tragic în Suntan, care îl propulsează pe Argyris Papadimitropoulos printre numele sonore ale cinematografiei greceşti. Somptuosul film de epocă The Treacherous (r. Min Kyu-dong) este inspirat de fapte istorice din timpul dinastiei Joseon, când unui rege i-au fost oferite 10.000 de femei în schimbul unor interese politice.

Polonezul Baby Bump (foto jos), despre grotescul transformărilor corpului la pubertate, confirmă vocea distinctă a regizorului Kuba Czekaj în cinematografia poloneză. Belgianul Je me tue à le dire (r. Xavier Seron) este o comedie dramatică absurdă, filmată alb-negru, în care un tânăr ipohondru devine îngrijorat de propria sănătate atunci când mama lui află că va muri în curând. Finlandezul Distractions, în regia lui Aleksi Salmenperä, este o comedie neagră bizară, condimentată cu excese jubilatorii.

O fată-lup, un papagal spion şi vaci cuvântătoare, în secţiunea #Animal la TIFF

Departe de a fi folosite doar pentru figuraţie în filme, animalele joacă un rol important în viziunile unor regizori. Lor, Festivalul Internaţional de Film Transilvania le dedică anul acesta secţiunea tematică, intitulată #Animal. Relaţia dintre om şi animal, în cele mai variate forme ale ei, de la divinizare până la exploatare, va fi surprinsă în 10 filme revelatoare propuse de directorul artistic TIFF, Mihai Chirilov. Filmele concurează pentru premiul FIPRESCI (Federaţia Internaţională a Criticilor de Film).

„Ideea unei cine-grădini zoologice la TIFF mi-a fost dată de filme recente în care animalele deţin roluri-cheie. White God, Of Horses and Men, Dog, The Lobster şi Rams sunt doar câteva dintre ele. Ce m-a interesat în alcătuirea acestei secţiuni tradiţionale, o veritabilă provocare dat fiind pariul tematic, au fost diversele reprezentări ale animalelor în noile filme de ficţiune şi documentar.

Într-unele, animalul e un declanşator sau revelator al poveştii (câinele din Family Film, albinele din Zero, vaca din Holy Cow! sau papagalul din Lost in Munich). În altele e protagonist în toată regula, ba chiar are şansa de a-şi verbaliza gândurile, cum sunt bivolul din Lost and Beautiful sau vaca din Animal Politico (foto jos). Uneori, e o oglindă care reflectă natura umană, cu distorsiunile, dar şi asemănările de rigoare, cum sunt taurii din Neon Bull, câinele din Heart of a Dog sau elefantul din Tyke Elephant Outlaw. Cât despre relaţia dintre lup şi protagonista din Wild, ea trebuie să fie văzută ca să fie crezută”, explică Mihai Chirilov.

Neon Bull (r. Gabriel Mascaro), recompensat cu Premiul Special al Juriului la Veneţia 2015, este o introducere neconvenţională în lumea spectacolelor de rodeo din Brazilia, în care regizorul se joacă cu ideea de masculinitate ce defineşte vechea tradiţie a luptelor cu tauri. Realitatea întâlneşte mitul şi legenda în Lost and Beautiful (r. Pietro Marcello), filmul care porneşte pe urmele unui fermier din Campania, sudul Italiei. Odată ce protagonistul suferă un atac de cord în timpul filmărilor, un personaj mitic din commedia dell’arte, Pulcinella, intervine pentru a salva puiul de bivol părăsit de fermier.

Pentru a comenta asupra naturii semi-fictive a istoriei, satira politică Lost in Munich (r. Petr Zelenka) se foloseşte de pretextul sosirii la Praga a unui papagal vorbitor francez ce a fost martor la „Trădarea de la Munich”, întâlnirea din 1938 în cadrul căreia Franţa şi Anglia au acceptat solicitările lui Adolf Hitler de a anexa părţi din Cehoslovacia. De la regizorul brazilian Tião ajunge filmul său de debut, Animal Político, o poveste absurdă despre criza de personalitate a unei vaci care pleacă într-o călătorie pentru a căuta sensul vieţii. Holy Cow (r. Imam Hasanov) urmăreşte dificultăţile pe care le înfruntă un fermier din Azerbaidjan, atunci când aduce o vacă europeană într-o comunitate condusă de tradiţii seculare.

Wild (r. Nicolette Krebitz), prezentat în premieră la Sundance 2016, este o parabolă feministă, în care o tânără se autodescoperă şi se eliberează de constrângerile societăţii patriarhale în care este prinsă, în momentul în care întâlneşte un lup cu care începe să se identifice. Family Film (r. Olmo Omerzu), în competiţia New Directors de la San Sebastian 2015, abordează original drama de familie, transformând câinele pierdut al familiei în firul de legătură al poveştii. Artista avangardistă Laurie Anderson revine după 30 de ani cu un nou film, Heart of a Dog, un eseu personal dedicat câinelui său, Lolabelle, ce serveşte şi ca meditaţie profundă şi emoţionantă asupra vieţii şi a morţii.

Zero (r. Gyula Nemes), prezentat în competiţia East of the West la Karlovy Vary, suprapune scene de dragoste cu miere pe un scenariu apocaliptic cauzat de industrializarea masivă a creşterii de albine. Documentarul realizat de Susan Lambert şi Stefan Moore (Blackfish), Tyke Elephant Outlaw, urmăreşte factorii umani care au determinat un elefant african să-şi omoare dresorul în faţa publicului îngrozit, în timpul unui spectacol de circ în Honolulu, din 1994.

12 filme ingenioase în Competiţia TIFF 2016

Competiţia Festivalului Internaţional de Film Transilvania (27 mai – 5 iunie) de anul acesta stă sub semnul diversităţii şi inventivităţii, tinerii cineaşti deconstruind ingenios convenţiile genului horror, thriller, romance şi western. Cele 12 filme care concurează pentru Trofeul Transilvania – realizate de regizori debutanţi sau aflaţi la al doilea lungmetraj – vin din 16 ţări: Franţa, Tunisia, Belgia, Islanda, Danemarca, Australia, India, Bulgaria, România, Marea Britanie, Germania, Israel, Franţa, Cambodgia, Spania şi, pentru prima dată în istoria festivalului, din Vanuatu. Nouă dintre ele sunt filme de debut.

„Primul film pe care l-am invitat în competiţie a fost Island City (India), iar ultimul confirmat a fost De l'ombre il y a (Franţa-Cambodgia). Nici că puteau fi mai deosebite unul de celălalt: primul e un film în scheciuri fără legătură între ele, teribil de inventiv şi de cameleonic, fiecare dintre cele trei episoade corespunzând unui gen cinematografic. Celălalt sfidează convenţiile narative şi se sustrage oricărei etichete, generând o experienţă cinematografică fără plasă de siguranţă, de-o frumuseţe şi emoţie viscerale. Aceste diferenţe radicale le caracterizează, de altfel, şi pe celelalte zece filme din concurs. În plus, nici unul nu joacă precaut – toate îşi asumă un risc”, spune directorul artistic TIFF, Mihai Chirilov.

„Sub semnul diversităţii extreme se află şi prezenţa românească din competiţie: dacă producţia străină Shelley e o mostră impecabilă de film de groază, prilejuindu-i actriţei Cosmina Stratan un excelent rol de compoziţie, Câini răstoarnă convenţiile filmului de gen - ca să nu mai vorbesc de cele ale Noului Val - şi devine un veritabil anti-western balcanic”, adaugă Mihai Chirilov.

Singurul film românesc din competiţia TIFF 2016, Câini este debutul regizorului Bogdan Mirică, scenaristul şi co-regizorul serialului HBO Umbre. Filmul va fi proiectat în Un Certain Regard la Cannes şi va avea premiera naţională la Cluj. Thriller-ul cu Dragoş Bucur (foto jos), Vlad Ivanov şi Gheorghe Visu în rolurile principale urmăreşte traseul lui Roman, un tânăr care ajunge într-un sat izolat din Dobrogea, unde devine, treptat, martorul unor evenimente bizare. Debut este şi Shelley, în regia lui Ali Abbasi, un horror comparat cu Rosemary’s Baby al lui Roman Polanski, în care o sarcină controlată de puteri malefice devine o ameninţare pentru mama-surogat, interpretată de Cosmina Stratan (După dealuri).

À peine j’ouvre les yeux este debutul impresionant al regizoarei Leyla Bouzid (Veneţia 2015), în care o adolescentă pasionată de rock’n’roll descoperă rebeliunea şi pericolele unui regim opresiv, în pragul izbucnirii revoluţiei tunisiene din 2010. Islandezul Rúnar Rúnarsson revine la Cluj, la 5 ani după ce a câştigat Premiul de regie pentru Vulcanul, cu Sparrows. Desemnat cel mai bun film la San Sebastian, Sparrows urmăreşte drumul către maturizare al lui Ari, un adolescent forţat de circumstanţe să revină asupra relaţiei disfuncţionale cu tatăl alcoolic.

Tanna (Premiul Publicului, Veneţia 2015) a fost filmat integral de către documentariştii Bentley Dean şi Martin Butler în Vanuatu, o ţară insulară din Pacific. Inspirat de o poveste locală tragică, filmul spune o poveste clasică de dragoste interzisă, căreia îi dau viaţă chiar aborigenii insulei Tanna. Fado, debutul regizorului german Jonas Rothlaender, este povestea unui cuplu care oferă o a doua şansă relaţiei, lăsând însă vechi tipare de comportament să creeze o interdependenţă obsesivă. Island City, primul lungmetraj al regizoarei Ruchika Oberoi, este o introducere în Mumbaiul actual prin intermediul a trei poveşti despre alienare şi control în societatea modernă.

Thirst (San Sebastian 2015) este debutul nuanţat al bulgăroaicei Svetla Tsotsorkova, a cărei afinitate pentru dialogul minimalist şi teatrul cehovian se regăseşte într-o poveste rurală animată de frustrări şi pulsiuni sexuale. Odată cu cel de-al doilea film al său, controversatul Tikkun, în care un tânăr trece brusc de la fanatism religios la sfidare, în urma unui accident aproape mortal, israelianul Avishai Sivan a demonstrat că are potenţial să devină un nou Lars von Trier, conform „Screen Daily”.

Remainder (r. Omer Fast), adaptare după un roman-cult britanic, este un sofisticat thriller psihologic despre rolul memoriei în re-construirea identităţii. La puerta abierta, debutul Marinei Seresesky, este o tragicomedie madrilenă despre relaţia defectuoasă dintre o mamă şi fiica sa, ambele prostituate. În De l’ombre il y a (r. Nathan Nicholovitch), un travestit stabilit în Cambodgia îşi descoperă latura paternă odată ce întâlneşte o copilă ce se prostituează.

Patru dintre cei cinci membri ai juriului Competiţiei TIFF 2016 sunt Wieland Speck, directorul secţiunii Panorama a Festivalului de la Berlin, Bill Guentzler, directorul artistic al Cleveland International Film Festival, actriţa bulgară Margita Gosheva, premiată pentru interpretarea din The Lesson la TIFF 2015, şi regizorul polonez Tomasz Wasilewski, distins cu Premiul de regie la TIFF 2014 pentru Floating Skyscrapers şi prezent în programul de anul acesta cu United States of Love.

COMPETIŢIE TIFF 2016

Când deschid ochii / As I Open my Eyes / À peine j’ouvre mes yeux, r. Lyla Bouzid (Franţa, Tunisia, Belgia, EAU)
Cîini / Dogs, r. Bogdan Mirică (România)
Fado, r. Jonas Rothlaender (Germania)
Fragmentar / Remainder, r. Omer Fast (Marea Britanie)
Sete / Thirst, r. Svetla Tsotsorkova (Bulgaria)
Shelley, r. Ali Abbasi (Danemarca)
Tanna, r. Bentley Dean, Martin Butler (Australia, Vanuatu)
Tikkun, Avishai Sivan (Israel)
Trei poveşti din Mumbai / Island City, r. Ruchika Oberoi (India)
Un loc la umbră / Where There is Shade / De l’ombre il y a, r. Nathan Nicholovitch (Franţa, Cambodgia)
Uşa deschisă / The Open Door / La Puerta Abierta, r. Marina Seresesky (Spania)
Vrăbii / Sparrows, r. Rúnar Rúnarsson (Islanda, Danemarca)

Şase producţii în premieră mondială în Zilele Filmului Românesc la TIFF

28 de producţii, unele aduse în premieră mondială la Cluj, vor fi proiectate în secţiunea Zilele Filmului Românesc, între 2 şi 4 iunie, la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (27 mai – 5 iunie). 11 lungmetraje şi 14 scurtmetraje vor rula în competiţie, în timp ce alte 3 filme vor fi prezentate în afara competiţiei. Şase lungmetraje vor avea premiera mondială la TIFF, iar alte două vor ajunge pentru prima oară în faţa publicului românesc, imediat după premiera de la Cannes. Zeci de profesionişti străini şi români, distribuitori, selecţioneri şi critici interesaţi de filmul românesc vor lua parte la proiecţiile şi evenimentele din cadrul Zilelor Filmului Românesc.

Spectatorii vor viziona şase lungmetraje în premieră mondială la TIFF. Două lozuri, în regia lui Paul Negoescu (O lună în Thailanda), este o comedie produsă independent de actorii Dorian Boguţă, Dragoş Bucur şi Alexandru Papadopol, după un scenariu inspirat de nuvela „Două loturi”, de I.L. Caragiale. Tânărul clujean Ion Indolean debutează în regie cu Discordia, un film independent, plin de referinţe cinefile, despre trei zile din viaţa unui cuplu afectat de rutină. De prima vizionare cu public va avea parte şi Ultima zi, al doilea lungmetraj al lui Gabriel Achim (Visul lui Adalbert), o comedie neagră despre credinţă şi sfidare, fidelitate vs. infidelitate, cu Doru Ana şi Mimi Brănescu pe afiş.

Documentarul În căutarea tatălui pierdut, regizat de Ionuţ Teianu, urmăreşte lupta lui John Moore pentru a fi recunoscut drept fiul lui Constantin Brâncusi, o luptă care pune într-o perspectivă nouă moştenirea marelui artist. O altă premieră românească este Afacerea Est, al doilea lungmetraj al regizorului Igor Cobileanski (La limita de jos a cerului), o comedie neagră plină de umor şi situaţii absurde despre doi bărbaţi care, confruntaţi cu sărăcia şi cu lipsa de perspective, devin parteneri de afaceri. Regizorul Sorin Luca va prezenta un documentar inedit despre părintele muzicii electronice din România, Rodion-Ladislau Roşca, intitulat Imagini din vis.

Va ajunge la TIFF, la scurtă vreme după premiera mondială în Un Certain Regard la Cannes, debutul regizorului Bogdan Mirică, Câini, inclus şi în competiţia oficială TIFF. Thriller-ul cu Dragoş Bucur, Vlad Ivanov şi Gheorghe Visu în rolurile principale urmăreşte traseul lui Roman, un tânăr care ajunge într-un sat izolat din Dobrogea, unde devine, treptat, martorul unor evenimente bizare.

Tot de la Cannes, unde concurează pentru trofeul Palme d’Or, ajunge la TIFF şi Sieranevada, într-o proiecţie de gală în prezenţa echipei. Cel mai nou film al lui Cristi Puiu îi are în distribuţie, printre alţii, pe Mimi Brănescu (foto jos, dreapta), Dana Dogaru şi Ana Ciontea, şi e povestea unei reuniuni de familie prilejuite de un parastas care degenerează într-un conflict de proporţii. Clujenii vor avea ocazia să vadă şi cel mai recent lungmetraj al regizorului Marian Crişan, Orizont, un thriller 100% românesc a cărui imagine este semnată de Oleg Mutu, dar şi Ilegitim (r. Adrian Sitaru), distins cu Premiul C.I.C.A.E la Berlinale 2016.

Docudrama animată Muntele magic, în regia Ancăi Damian (Crulic – drumul spre dincolo), prezintă călătoria lui Adam Jacek Winker prin aproape o jumătate de secol de istorie. La Festivalul de la Karlovy Vary 2015, Damian a primit o menţiune specială din partea juriului. În competiţie va intra şi Cinema, mon amour (r. Alexandru Belc), film ce reuneşte poveştile din spatele cinematografelor de stat abandonate din România, prin intermediul protagonistului Victor Purice.

Cele 16 scurtmetraje din competiţia Zilele Filmului Românesc sunt deopotrivă premiere absolute sau filme apreciate în ultimul an, realizate de nume ca Gabi Sarga, Cătălin Rotaru, Roxana Stroe, Andrei Gruzsniczki, Ruxandra Ghiţescu, Tudor Botezatu, Radu Potcoavă, Constantin Popescu, Ana-Maria Comănescu, Andrei Creţulescu, Norbert Fodor, Mihai Radu Dan, Goran Mihailov, Matei Lucaci-Grunberg, Raluca Ungureanu, Cecilia Ştefănescu, Pavel Cuzuioc şi Visky Abel. În premieră naţională va fi adus 4:15 p.m. sfârşitul lumii, de Cătălin Rotaru şi Gabi Virginia Şarga, selecţionat în competiţia de scurtmetraje de la Cannes. Tot la TIFF, scriitoarea Cecilia Ştefănescu va debuta în regie cu filmul scurt Ferdinand 13. O noapte în Tokoriki, de Roxana Stroe, a obţinut Premiul Special al secţiunii Generation 14plus la Festivalul de la Berlin.

Trei dintre regizorii din selecţia Zilelor Filmului Românesc au studiat film în Cluj - Ion Indolean, Norbert Fodor şi Visky Abel, acesta din urmă fiind câştigătorul a trei premii în cadrul Competiţiei Locale TIFF. Ana-Maria Comănescu este unul dintre foştii participanţi în atelierul Let’s Go Digital! (ediţia 2010).

Juriul Zilelor Filmului Românesc este format din Richard Peña – profesor la Columbia University, fost director de program al Film Society of Lincoln Center şi curatorul secţiunii Midnight Delirium din acest an de la TIFF, dedicată filmului de groază latino-american, Urszula Śniegowska – director artistic al American Film Festival din Wrocław (Polonia) şi parte din juriul CICAE şi Europa Cinemas la Veneţia, Berlinale, Cannes şi Sarajevo Film Festival (2005-2013), Guillermo Goldschmidt - director al departamentului de Film şi Design, Manager al Fundación Proa din Buenos Aires.

Zilele Filmului Românesc - TIFF 2016

Competiţie - lungmetraj

Afacerea Est / Eastern Business, r. Igor Cobileanski

Câini / Dogs, r. Bogdan Mirică

Cinema, Mon Amour, r. Alexandru Belc

Discordia, r. Ion Indolean

Două lozuri / Two Lottery Tickets, r. Paul Negoescu

Ilegitim / Illegitimate r. Adrian Sitaru

Imagini din Vis / Dream Images, r. Sorin Luca

În căutarea tatălui pierdut, r. Ionuţ Teianu

Muntele magic / The Magic Mountain, r. Anca Damian

Orizont/ Horizon, r. Marian Crişan

Ultima zi / The Last Day, r. Gabriel Achim

În afara competiţiei

Sieranevada, r. Cristi Puiu

Competiţie - Scurtmetraj

4:15 P.M. Sfârşitul lumii, r. Gabi Şarga, Cătălin Rotaru

Ana se întoarce / Ana is Coming Back, Ruxandra Ghiţescu

Blană / Let It Rip!, r. Tudor Botezatu

Ferdinand 13, r. Cecilia Ştefănescu

Mă cheamă Costin / My Name is Costin, r. Radu Potcoavă

Miercuri / Wednesday, r. Goran Mihailov

Ninel, r. Constantin Popescu

O noapte în Tokoriki / A Night in Tokoriki, r. Roxana Stroe

O faptă bună / A Random Act of Kindness, r. Andrei Gruzsniczki

Oase pentru Otto / Bones for Otto, Matei Lucaci-Grunberg

Un gust amar / A Bitter Taste, r. Raluca Ungureanu

Te mai uiţi şi la om / Second Look, r. Ana-Maria Comănescu

Şapte luni mai târziu / Seven Months Later, r. Andrei Creţulescu

Proiecţionistul / The Projectionist, r. Norbert Fodor

Wall, r. Mihai Radu Dan

În afara competiţiei

Raisa, r. Pavel Cuzuioc

Romanian Sunrise, r. Visky Abel

Filmul văzut din interior: documentare cu şi despre cinema la TIFF 2016

O serie de documentare remarcabile, care explorează viziuni diferite ale regizorilor asupra propriei meserii şi aduc un omagiu artei cinematografice, vor fi reunite într-o secţiune specială intitulată Cinema, Mon Amour, la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (27 mai – 5 iunie).

Cele peste zece filme din program vorbesc despre cinema din multiple perspective, unele de-a dreptul neaşteptate: de la filme cult sau curente cinematografice la regizori sau actori celebri; de la figuranţi la fanii în stare de orice pentru eroul favorit; de la mecanismele turnajului şi jocurile de putere de pe platoul de filmare, la sălile şi arhivele de cinema. Şi, nu în ultimul rând, despre felul în care uneori filmul afectează viaţa reală.

Impactul filmului asupra vieţilor oamenilor de rând este studiat în Once Upon a Dream: A Journey to the Last Spaghetti Western (r. Tonislav Hristov, prezent la TIFF în 2014 cu Soul Food Stories), un basm modern despre speranţele hrănite de visul hollywoodian ale locuitorilor orăşelului Tabernas din deşertul Spaniei unde s-a turnat Lawrence al Arabiei. The Wolfpack, debutul regizoarei Crystal Moselle (Marele Premiu al Juriului la Sundance 2015), spune povestea incredibilă a şase fraţi care au trăit 14 ani izolaţi de societate într-un apartament din Manhattan şi a căror singură realitate este colecţia de filme pe care o reproduc cu fidelitate între patru pereţi.

Hitchcock / Truffaut (r. Kent Jones), prezentat în premieră la Cannes 2015, are la bază înregistrarea originală a întâlnirii marcante dintre François Truffaut şi Alfred Hitchcock din 1962 şi cartea de conversaţii despre arta regizorală ce a rezultat, o veritabilă Biblie cinematografică. Mărturiile unor regizori cinefili precum Martin Scorsese, David Fincher sau Wes Anderson vin să susţină impactul cărţii lui Truffaut şi influenţa lui Hitchcock asupra regizorilor actuali. I Don’t Belong Anywhere: The Cinema of Chantal Akerman (r. Marianne Lambert) analizează cele peste 40 de filme din cariera renumitei regizoare belgiene recent dispărute dintre noi şi originile limbajului său cinematografic.

Construit din înregistrări filmate de actriţa însăşi cu o cameră de 16 mm, fragmente de jurnal, scrisori şi imagini de arhivă, şi narat în suedeză de Alicia Vikander, documentarul Ingrid Bergman: In Her Own Words (r. Stig Björkman) explorează personalitatea complexă din spatele imaginii actriţei suedeze. Fascinantul Helmut Berger, Actor (foto jos) (r. Andreas Horvath) e un portret deranjant de intim al personalităţii dificile a actorului Helmut Berger (71 de ani), fostă muză şi iubit al regizorului Luchino Visconti. Incredibilul Doomed Beauty (r. Helena Třeštíková) urmăreşte povestea tragică a actriţei cehe Lida Baarová, cunoscută pentru frumuseţea ei şi relaţia amoroasă cu Joseph Goebbels.

For the Love of a Man, regizat de Rinku Kalsy şi prezentat la Veneţia în 2015, are ca subiect fanatismul din jurul personalităţii lui Rajinikanth, un actor indian de 64 de ani idolatrizat de pătura cea mai săracă a societăţii. A Flickering Truth, în regia lui Pietra Brettkelly, este un documentar tulburător despre cinefili împătimiţi care au restaurat mii de ore de material din trecutul cinematografic al Afganistanului, după trauma regimului taliban. Fury of The Demon este o anchetă captivantă care porneşte pe urmele filmului omonim din 1897 al lui Georges Méliès, supranumit „cel mai mortal film făcut vreodată”. Legenda spune că vizionarea lui îi face pe spectatori violenţi.

50 Days in The Desert (r. Fabrizio Maltese) documentează turnajul de 7 săptămâni în deşertul Sahara al filmului The White Nights (r. Joachim Lafosse, cel mai bun regizor la Festivalul de la San Sebastian în 2015) şi examinează dinamica relaţiilor interpersonale care se creează pe platoul de filmare şi rolul de manipulator al regizorului. În cel mai recent documentar al său, epicul şi emoţionantul It All Started at the End, regizorul-cult Luis Ospina îndreaptă camera în trecut, înspre rădăcinile sale în grupul Cali, colectivul de artişti columbieni care a revoluţionat arta, cinematografia şi literatura, în timp ce ţara era acaparată de narcoterorism şi război de gherilă în anii ‘70 şi ‘80.

Filmul care dă şi titlul secţiunii, Cinema, Mon Amour (r. Alexandru Belc), reuneşte poveştile din spatele cinematografelor de stat abandonate din România, prin intermediul protagonistului Victor Purice, un adevărat Don Quijote care a luptat zilnic pentru salvarea sălii Dacia Panoramic din Piatra Neamţ.

Descoperirea anului la TIFF: regizorul japonez Sion Sono

Festivalul Internaţional de Film Transilvania (27 mai – 5 iunie) îi dedică anul acesta o amplă retrospectivă regizorului cult Sion Sono, copilul teribil al cinema-ului independent japonez, prezentând 10 dintre cele mai provocatoare filme ale sale. Cu o carieră care se întinde pe parcursul a trei decenii şi 46 de filme, Sion Sono este unul dintre cei mai prolifici regizori contemporani. Cineastul a fost prezent în secţiunea Fără Limită la TIFF 2012, cu filmul Himizu.

„Sion Sono este eroul celei mai explozive retrospective din istoria TIFF-ului. Iconoclast, provocator şi imposibil de inventiv, acest enfant terrible al filmului japonez contemporan trece cu o uşurinţă uluitoare de la un gen la altul şi-ţi trage covorul de sub picioare exact atunci când crezi că i-ai prins şpilul. Filmele lui nu seamănă unul cu altul, deşi le face pe bandă rulantă, şi respiră graţie, groază, contradicţie şi exces prin toţi porii. Puţini au vorbit însă despre dragoste aşa cum a făcut-o el în capodopera Love Exposure. Spirit eminamente liber, Sion Sono este la TIFF 15 ca la el acasă”, explică directorul artistic TIFF, Mihai Chirilov.

Sion Sono (54 de ani) a debutat ca poet la 17 ani, iar ca cineast, în lungmetraj, la 28 de ani, cu Bicycle Sights (1990), un succes neaşteptat în Japonia. Este recunoscut pentru faptul că preferă – cel mai adesea – să scrie, să regizeze, să producă şi să creeze singur coloana sonoră pentru filmele sale. Abordează cu lejeritate genuri foarte diferite, sabotând ingenios convenţiile fiecăreia dintre ele, iar firul roşu al temelor sale este alienarea individului în societatea modernă. Creaţiile sale au fost proiectate în sute de festivaluri şi premiate la Berlin, Karlovy Vary sau Sundance.

Love Exposure, cel mai premiat film al lui Sion Sono, recompensat printre altele cu Premiul FIPRESCI la Berlinale 2008, i-a conferit statutul de regizor cult. Călătoria epică de aproape patru ore este o satiră religioasă centrată în jurul fiului răzvrătit al unui preot fanatic, care hotărăşte să comită cât mai multe păcate capitale. British Film Institute l-a plasat printre cele mai bune 10 filme din cinema-ul japonez.

Guilty of Romance a avut premiera la Cannes în 2011 şi este o altă capodoperă grotescă, un film noir care explorează relaţia dintre dorinţă şi vinovăţie: o tânără soţie care nu găseşte satisfacţie în căsnicie se refugiază în fanteziile sale masochiste, lucrând ca prostituată. Un titlu de referinţă pentru iubitorii genului grindhouse, Tag (2015) (foto jos) este o călătorie în cele mai adânci substraturi ale imaginaţiei, un fantasy pentru adulţi în care eleve de liceu sunt urmărite şi măcelărite de forţe supranaturale.

Suicide Club (2001), filmul care a dovedit abilitatea lui Sono de a jongla cu genurile horror, poliţist, thriller psihologic şi comedie neagră, vorbeşte despre valul de sinucideri din Japonia şi duce la extrem ideea societăţii moderne eşuate. Scena introductivă, în care 54 de fete se sinucid în masă producând o baie de sânge, a devenit celebră. Noriko’s Dinner Table (2005), un alt film reper al genului horror japonez, selectat în 12 festivaluri şi premiat la Karlovy Vary, explorează probleme actuale ale Japoniei, cum ar fi conflictul dintre generaţii, alienarea socială, suicidul şi volatilitatea identităţii în era internetului.

Shinjuku Swan (2015), filmul său cu cel mai mare succes de box office, inspirat de o serie manga, urmăreşte transformarea unui tânăr ajuns traficant de prostituate în cel mai mare district „roşu” din Tokyo. The Virgin Psychics (2015), o adaptare după benzi desenate manga, este o comedie trăsnită care abundă în aluzii sexuale şi în care adolescenţii deţin puteri telepatice.

O excepţie în filmografia sa, Love & Peace (2015) este o înduioşătoare comedie muzicală suprarealistă care parodiază filmele clasice de familie, aducând un omagiu genului kaiju, cu monştri. The Land of Hope (2012), inspirat de urmările exploziei de la Fukushima, este o dramă emoţionantă despre două familii separate de un dezastru nuclear. Be Sure to Share (2009), o altă excepţie de la genul J-horror (japanese horror), abordează tema relaţiei fragile dintre un fiu şi tatăl său, umbrită de descoperirea unei boli terminale.

„Cutremur” la Cluj: „6,9 pe scara Richter”, de Nae Caranfil, deschide TIFF

6,9 pe scara Richter, cel mai nou film al regizorului Nae Caranfil, va fi prezentat în premieră mondială în deschiderea celei de-a 15-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (27 mai – 5 iunie). Regizorul unor succese româneşti precum Filantropica şi Restul e tăcere revine cu cel de-al şaptelea lungmetraj al său, o comedie burlescă, ţesută cu elemente de musical, despre criza vârstei de mijloc, dragoste, depresie şi frica obsesivă de cutremure.

6,9 pe scara Richter va fi proiectat în Piaţa Unirii din Cluj-Napoca vineri, 27 mai, de la 21.45, în prezenţa lui Nae Caranfil. Gala de deschidere care va preceda proiecţia va începe la 20.30 şi va include, printre alte surprize, un spectacol memorabil al renumitei trupei franceze Transe Express. Pionieri în street arts, dansatorii, acrobaţii şi muzicienii Transe Express au avut spectacole în 80 de ţări şi au deschis, printre altele, Jocurile Olimpice din Albertville în 1992 şi Cupa Mondială de Schi de la Val d’Isere (2009).

O comedie „parţial realistă, parţial nerealistă”, potrivit regizorului şi scenaristului Nae Caranfil, 6,9 pe scara Richter (foto jos) e povestea unui tânăr actor de teatru ce navighează cu greu între rolul complicat dintr-un spectacol de musical, o nevastă geloasă până la depresie şi obsesia marelui cutremur devastator, anunţat ca iminent de toţi experţii. Însă adevăratul „cutremur” pentru el se dovedeşte a fi reapariţia intempestivă a propriului său tată, după decenii de absenţă. Manipulator şi amoral, acesta se instalează în universul fiului, confiscându-l cu totul si bulversându-i complet existenţa.

Din distribuţie fac parte actorii Teodor Corban, Laurenţiu Bănescu, Maria Obretin şi Simona Arsu. Vivi Drăgan Vasile semnează imaginea, iar Cătălin Cristuţiu – montajul. O coproducţie România-Bulgaria-Ungaria, selectată în 2014 la Berlinale Co-production Market, 6,9 pe scara Richter este produsă de Mobra Film, Korund-X Ltd. şi Cinemafilm, cu sprijinul Eurimages, şi va fi distribuită în România de Voodoo Films.

TIFF se va încheia la fel de spectaculos, pe 5 iunie, în Piaţa Unirii din Cluj, cu Belgica, filmul care i-a adus regizorului belgian Felix van Groeningen Premiul pentru regie la Sundance 2016. Autorul lui The Broken Circle Breakdown, nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin în 2014, revine cu o dramă despre suişurile şi coborâşurile unei vieţi pline de excese, dominate de alcool, sex şi droguri. Filmul urmăreşte succesul şi declinul inevitabil al clubului Belgica şi a fost inspirat de povestea reală a a doi fraţi, proprietari ai faimosului bar Charlatan din oraşul Ghent. Coloana sonoră excelentă îi aparţine trupei Soulwax, care a compus melodii pentru mai multe formaţii fictive din film, complet diferite ca gen.

TIFF Music Nights la Urania Palace. Seri de rock, jazz şi electro la Casa TIFF. Concert aniversar Alexandrina

Timp de o săptămână, Festivalul Internaţional de Film Transilvania (27 mai – 5 iunie) va anima unul dintre cele mai noi spaţii culturale ale Clujului, Urania Palace, cu muzică bună şi nume sonore de pe scena rock şi electro contemporană, sub umbrela TIFF Music Nights. Casa TIFF va găzdui, la rândul ei, seri de jazz, rock, electro şi DJ set-uri spectaculoase, iar Alexandrina va celebra 10 ani de concerte la Casa de Cultură a Studenţilor.

Şase trupe româneşti şi un DJ polonez considerat unul dintre cei mai interesanţi artişti electro emergenţi, Baasch, sunt capetele de afiş pentru TIFF Music Nights, în noua locaţie Urania Palace (str. Horea, nr. 4). Construit în 1910 după planurile proiectului geamăn din Viena şi transformat ulterior în Cinema Favorit, spaţiul a fost consolidat şi renovat, găzduind acum concerte, piese de teatru, expoziţii, proiecţii, ateliere şi petreceri. Serile, de la 21.00, spectatorii vor asculta live câteva dintre cele mai apreciate trupe din muzica alternativă românească: The Mono Jacks (28 mai), Byron (29 mai), Şuie Paparude (1 iunie) cu formaţia Orkid în deschidere, Omul cu Şobolani (2 iunie), Urma (3 iunie) şi Viţa de Vie (4 iunie), alături de Baasch (Polonia) şi Baba Dochia (31 mai).

Baasch, tânăr producător, cântăreţ şi compozitor polonez recunoscut pentru apariţiile sale carismatice şi gustul pentru sunetele analog întunecate, a urcat pe scenă în deschiderea unor nume ca Tricky sau Bloodgroup. Notorietate în lumea filmului i-a adus coloana sonoră a multi-premiatului Floating Skyscrapers, regizat de Thomas Wasilewski şi distins cu Premiul de regie la TIFF 2015. Baasch va pune muzică în aceeaşi seară (31 mai) cu cei patru tineri din Baba Dochia, trupă care creează un spectacol audiovizual complex, un mix de proiecţii, sintetizatoare, drum machine, theremin şi chitară distorsionată.

La Casa TIFF, una dintre locaţiile-cheie ale festivalului, concertele vor începe la ora 22.00. Sâmbătă, 28 mai, va deschide seria Garbanotas Bosistas, o trupă de rock neo-psihedelic din Vilnius, Lituania. Inspiraţi de Queen, The Beatles şi Led Zeppelin, cei patru membri au cucerit deja publicul britanic, baltic şi balcanic. Trupa vine la TIFF cu sprijinul Lithuanian Film Center. Intrarea este liberă. Pentru seara de duminică, 29 mai, Coma pregăteşte un concert unplugged. Una dintre cele mai iubite formaţii de rock alternativ din România, Coma combină genurile nu metal, rapcore, punk şi ska.

Versatil şi cu o viziune aparte, lansat sub numele Bang Gang şi descris drept una dintre cele mai enigmatice apariţii recente de pe scena islandeză, Bardi Johannsson (foto jos) vine la Casa TIFF luni, 30 mai, cu un DJ set în cadrul căruia va remixa imagini şi coloane sonore compuse de el. Bardi a creat coloana sonoră pentru filme mute şi producţii de teatru majore, iar compoziţiile lui însoţesc spoturile publicitare ale unor mărci faimoase. Unul dintre cele mai notabile proiecte este coloana sonoră pentru Haxan: Witchcraft Through the Ages, controversatul film horror mut suedez din 1922, proiect pe care clujenii îl vor vedea şi la TIFF cu o seară înainte, pe 29 mai, la Castelul Banffy din Bonţida.

De Beren Gieren, un nume ce capătă rezonanţă printre iubitorii de muzică jazz din Europa, este un trio acustic-electronic olandez-belgian remarcat pentru sunetul unic, experimental, şi complexitatea compoziţiilor. Abilitatea de a trece subit de la o stare la alta şi de a improviza fac din experienţa de a-i asculta live una de neratat. Clujenii îi vor asculta marţi, 31 mai, la Casa TIFF. După ce vor acompania live filmul lui Sergei Paradjanov, Umbrele strămoşilor uitaţi (31 mai, Casa de Cultură a Studenţilor), americanii de la A Hawk and a Hacksaw vor anima Casa TIFF pe 1 iunie, de la 22.00, cu hituri energice inspirate de muzica lăutărească şi cea tradiţională românească. Unul dintre albumele trupei, The Way the Wind Blows (2006), a fost înregistrat cu Fanfara Zece Prăjini.

O experienţă cu totul specială va fi întâlnirea cu o trupă nouă şi cu stilul ei aparte, Rough Romanian Soul - o „muzică aspră cântată cu suflet”, o reinterpretare originală a muzicii tradiţionale româneşti. Zmei3, formaţia de români care a cucerit scena de jazz berlineză, va cânta la Casa TIFF pe 2 iunie. Primul lor album a fost înregistrat în Transilvania, mixat în Franţa şi masterizat în California, în urma unei campanii de crowdfunding de succes pe Kickstarter. Albumul a fost produs de renumitul producător Ian Brennan, câştigător al unui Grammy pentru un proiect cu legendara formaţie rock tuaregă Tinariwen din Algeria.

În seria concertelor de la TIFF 2016 intră şi unul aniversar: pe 1 iunie, de la 20.00, la Casa de Cultură a Studenţilor, Alexandrina va celebra zece ani de scenă. Artista originară din Republica Moldova va cânta hiturile care au propulsat-o în topul celor mai îndrăgite voci din România. În apariţiile ei live, memorabile, combină instrumentele tradiţionale cu cele electronice, Alexandrina fiind acompaniată de cinci muzicieni.

Evenimente speciale la TIFF: cine-concert British Sea Power. Acrobaţii la înălţime în centrul Clujului

Un show live impresionant al formaţiei British Sea Power, despre care „The Sunday Times” titra că este „cea mai bună trupă din Marea Britanie”, este unul dintre evenimentele speciale de neratat ale ediţiei cu numărul 15 a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (27 mai – 5 iunie). Spectacolul Cinepiano revine pentru a doua oară la TIFF, iar francezii de la Transe Express aduc trapezişti suspendaţi la înalţime, în centrul Clujului, şi parade cu toboşari la Bonţida.

Cunoscuta trupă britanică de indie rock British Sea Power, apreciată pentru prezenţa scenică spectaculoasă şi alegerea spaţiilor neconvenţionale de concert, va acompania live From the Sea to the Land Beyond (r. Penny Woolcock, 2012), un excelent documentar despre un secol de viaţă în porturile coastei britanice, sâmbătă, 4 iunie, ora 19.00, la Casa de Cultură a Studenţilor. O experienţă poetică şi revelatoare, filmul conţine imagini de arhivă şi documentează schimbările societăţii britanice începând cu anul 1902, viaţa în timpul celor două războaie şi în vremuri de pace, tranziţia către industrializare, lupta pentru drepturile femeilor.

British Sea Power, fondată la începutul anilor 2000 şi formată în prezent din şase membri, a câştigat aprecierea unor artişti legendari precum Lou Reed, David Bowie, Jarvis Cocker sau Radiohead, iar concertele lor au avut loc pe Marele Zid Chinezesc, la acceleratorul de particule de la CERN, în cadrul unei expoziţii cu dinozauri de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, pe un vas în largul mării, într-o mină de piatră, revista „Time Out” numind-o „trupa live a anului 2004”. Au avut turnee în S.U.A., cântând pe stadioane gigantice, la invitaţia unor formaţii precum The Killers, Interpol, The Strokes şi Pulp.
.
După succesul de la TIFF 2014, când sute de copii, alături de părinţii lor, au savurat muzica originală a lui Tony Berchmans, artistul se întoarce la Cinema „Florin Piersic”, miercuri, 1 iunie, cu spectacolul Cinepiano, în cadrul EducaTIFF. Compozitorul şi pianistul brazilian recreează magia vizionărilor de cinema de la începutul secolului XX, când imaginile mute de pe ecran erau însoţite live de muzică, sunete şi zgomote, cântate la pian şi alte instrumente. Berchmans va acompania filme scurte ale maeştrilor comediilor clasice mute.

Renumita trupă franceză de street arts Transe Express (foto jos) vine la TIFF cu două spectacole muzicale şi vizuale unice: Mobile Homme şi Tambours en Feu. Mobile Homme va fi prezentat în deschiderea oficială, vineri, 27 mai, începând cu ora 20:45, în Piaţa Unirii, înaintea premierei mondiale a celui mai recent film semnat de Nae Caranfil, 6,9 pe scara Richter. Trupa a pregătit un show aerian la scară mare, ce presupune acrobaţii la înălţime cu trapezişti suspendaţi de macarale. Spectacolul necesită precizie şi iuţeală şi va ţine publicul din Cluj cu sufletul la gură. Cea de-a doua reprezentaţie, Tambours en Feu, poate fi savurată la Castelul Banffy din Bonţida, în prima seară de Weekend la Castel, sâmbătă, 28 mai, de la 20:30. Parada festivă cu toboşari se va încheia cu un spectacol de lumini, sunet, foc şi artificii, înaintea proiecţiei filmului The Show of Shows.

Conectaţi la vechea tradiţie franceză a spectacolelor ambulante de stradă, Transe Express înseamnă creaţii care şochează publicul, intervenţii care transformă strada şi care combină muzică, arte vizule, circ, foc, efecte pirotehnice, steampunk, operă, rock, dans şi teatru. Echipa este formată din sute de actori, acrobaţi, dansatori, percuţionişti, cântăreţi, cvartete, sudori, tehnicieni şi fierari. Transe Express a avut turnee în 80 de ţări şi a deschis, printre altele, Jocurile Olimpice din Albertville în 1992.