Mehedinţenii preferă să-şi rezolve conflictele în instanţă

Un singur caz soluţionat prin mediere în 2013 la Tribunalul Mehedinţi

La nivelul Tribunalului Mehedinţi s-a înregistrat în 2013 un singur proces soluţionat prin utilizarea medierii, la secţia a I-a civilă, deşi judecătorii acestei instanţe susţin că au recomandat părţilor participarea la şedinţa de informare privind avantajele medierii, mai ales în materiile din legea medierii unde participarea la şedinţa de informare este obligatorie.

O măsură de îmbunătăţire a actului de justiţie este şi recurgerea la instituţia medierii, care ar putea conduce la degrevarea instanţelor de sute de dosare, la economisirea fondurilor instanţelor prin scăderea cuantumului cheltuielilor cu fiecare dosar şi la reducerea perioadei de soluţionare a proceselor. Un alt avantaj al utilizării medierii ar fi şi acela că prin mediere părţile pot ajunge la o soluţie echilibrată, realistă, cu beneficii pentru toate părţile implicate în proces, aspectul cel mai important fiind că soluţia adoptată în cadrul medierii este cea mai potrivită pentru părţi întrucât este aleasă de ele însele şi nu de un terţ, judecătorul, care decide doar în funcţie de probele existente la dosar şi de opinia personală asupra cazului.

Astfel, recomandarea judecătorului în sensul ca părţile sau partea prezentă în faţa instanţei să apeleze la mediere are o mai mare „încărcătură” decât recomandarea realizată de un avocat, dată fiind puterea de coerciţie pe care o are instanţa în faţa justiţiabilului, astfel că de cele mai multe ori recomandarea instanţei apare ca o obligaţie pentru părţi. Această obligaţie are ca efect cel puţin că părţile decid să se informeze cu privire la mediere.

„Din păcate însă, s-a constatat că deşi se face aplicarea disp. art. 227 alin.2 teza a II – a din noul cod de procedură civilă de către judecătorul care recomandă părţilor să recurgă la mediere în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, se preferă în continuare, de către justiţiabil deducerea litigiului spre soluţionare instanţei de judecată. Aceasta se datorează fie necunoaşterii acestei instituţii şi a avantajelor oferite pentru părţi, fie descurajării justiţiabililor de a recurge la mediere întrucât majoritatea mediatorilor percep onorariu chiar şi pentru şedinţa de informare privind avantajele medierii, deşi potrivit art. 26  alin.3 din Legea nr.192/2006 cu modificările ulterioare privind medierea, mediatorul nu poate pretinde onorariu, participarea părţilor la o atare şedinţă fiind obligatorie dacă judecătorul o impune”, se arată în raportul activităţii pe anul 2013 al Tribunalului Judeţean Mehedinţi.

Citiţi şi:

Ministrul Justiţiei: „Medierea poate fi o soluţie dacă este bine explicată“