Cine a fost, de fapt, Baba Novac, cel care ştia toate secretele lui Mihai Viteazul: „Izbânda este întotdeauna cu cei viteji”
0Personaj care aparţine deopotrivă realităţii istorice şi legendei, Baba Novac şi-a legat numele de cel al lui Mihai Viteazul. Colaborator credincios al marelui domn, el a fost, cum l-a caracterizat Nicolae Bălcescu, unul dintre “generalii cei mai vestiţi ce au comandat armatele româneşti”.
Spre sfârşitul secolului al XVI-lea, haiducia juca un rol important în cadrul luptei popoarelor balcanice pentru libertate. Datorită calităţilor sale, Baba Novac a ajuns, în aceste împrejurări, unul din cei mai puternici comandanţi de haiduci, având în subordine mii de oameni organizaţi milităreşte, în cete şi detaşamente, cu care a eliberat zone întinse. Coincide cu perioada când Mihai Viteazul ridica sabia împotriva Semilunii. Baba Novac a fost printre primii care au răspuns chemării acestuia. Împreună cu 8000 de haiduci el s-a pus la dispoziţia voievodului, rămânând până la sfârşitul vieţii sale alături de el.
Incursiune în paşalâcurile turceşti
„În primăvara anului 1596, Mihai i-a poruncit să execute o incursiune de mare anvergură în paşalâcurile turceşti din Bulgaria. Această acţiune făcea parte dintr-un vast plan strategic, urmărind să provoace dezordini şi nesiguranţă în ţinuturile sud-dunărene, pentru a crea forţelor româneşti posibilitatea regrupării şi întăririi în vederea luptelor viitoare. Atât documentele istorice, cât şi baladele au reţinut rezultatele acestei acţiuni, în cursul căreia Baba Novac a ajuns până la poalele Balcanilor”, spune Marin George într-un articol despre Baba Novac apărut în „Magazin istoric” (1975).
La întoarcere din această misiune, Baba Novac s-a bucurat de mare preţuire din partea lui Mihai Viteazul, care a făcut din el unul din cei mai apropiaţi sfetnici.
Victoria de la Şelimbăr
În strălucita victorie de la Şelimbăr, când Transilvania a intrat sub autoritatea sa, rolul lui Baba Novac a fost aproape hotărâtor. La un moment dat, trupele inamice au reuşit, printr-un contraatac viguros, să stăvilească ofensiva lui Mihai, a cărui situaţie devenise extrem de critică. Intervenţia promptă şi vijelioasă a haiducilor conduşi de Baba Novac a restabilit, însă, superioritatea românilor, Mihai însuşi aruncându-se în luptă, în fruntea rezervelor sale.
La 1 noiembrie 1599, triumfător, domnul român a intrat în Alba Iulia, întâmpinat cu entuziasm de iobagii români şi de o delegaţie a orăşenilor, în frunte cu episcopul, care i-a înmânat cheia oraşului, instalându-l în palatul principilor. La curtea sa din Alba Iulia s-au perindat o mulţime de emisari care au încercat să-l convingă să cedeze Transilvania împăratului. Nici presiunile, nici încetarea de către imperiali a plăţii subsidiilor pentru întreţinerea armatei nu l-au determinat pe Mihai Viteazul să cedeze.
„În Transilvania, nobilii, temători pentru privilegiile lor, începuseră să se manifeste făţiş împotriva sa. Semnalul răzvrătirii a fost dat la 1 septembrie 1600, când nobilimea a refuzat să participe la Dieta convocată de Mihai la Sebeşul Săsesc. Confruntarea militară era inevitabilă şi ea s-a produs la 18 septembrie”, mai spune Marin George.
Un soldat valoros
Cronicarul italian Ciro Spontoni, care a fost prezent la Mirăslău, nu numai că îl atestă pe câmpul de luptă, dar descrie pe larg acţiunea lui Novac:
“Baba Novac, rănit, cu barba şi părul capului arse, cu faţa înnegrită de pulberea sângeroasă a bătăliei (…) îşi făcuse cumsecade datoria lui în ziua luptei şi împlinise, totodată, şi slujba unui căpitan prevăzător şi a unui soldat valoros”. Hărţuirea trupelor poloneze care intraseră în Ţara Românească pentru a-l înlocui pe Mihai cu Simion Movilă, a fost încredinţată lui Baba Novac, “un general de cavalerie – scrie Spontoni – de o mare îndrăzneală şi cu o lăudabilă experienţă”. Înainte de a porni la acţiune, Baba Novac le-a spus oştenilor săi:
“Izbânda este întotdeauna cu cei viteji , iar nu cu cei cărora le place mai bine ruşinoasa fugă decât cinstita moarte apărând pe domnul său”. În lupta finală însă la Bucov (20 octombrie 1600) Mihai a fost înfrânt.
Tras în ţeapă
“În lunile care au urmat, viaţa lui Baba Novac a fost la fel de agitată ca şi cea a voievodului. Când a hotărât să plece la Viena pentru a cere ajutorul împăratului, Mihai l-a sfătuit să între în oastea lui Basta. Acesta l-a primit, la 17 decembrie, şi l-a trimis <<spre graniţă în părţile Lipovei>>. Acolo, nobiii maghiari l-au prins şi l-au arestat; la 3 februarie 1601 a fost adus la Cluj pentru judecată. De fapt, tot <<procesul>> a durat aproape două zile, căci, la 5 februarie, pe la orele 10, viteazul căpitan şi tovarăşul său de supliciu (un preot) au fost traşi în ţeapă în afara cetăţii, lângă drumul Feleacului, şi trupurile lor lăsate pradă corbilor”, spune Marin George în “Magazin istoric”.
Şase luni mai târziu, când Mihai a recucerit Transilvania, intrând în Cluj a ridicat pe locul tragerii în ţeapă un steag mare în cinstea viteazului său general.
Vă mai recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
