Accent-Everestul muzicii tulcene de calitate

Accent în 1982

Undeva, în vara anului 1979, un grup de tineri frumoşi şi cu plete se întâlneau la un festival la Deva şi, după câteva improvizaţii, îşi descopereau afinităţileAstfel lua naştere trupa Accent, una greu de încadrat din punct de vedere muzical, unde rock-ul, rock-ul progresiv, jazz-ul şi folk-ul se armonizau

Dintr-o prietenie veche între Paul Prisada şi Nicolae Sava, cărora li s-a adăugat în 1979 Georg Torz, flautist la grupul timişorean Progresiv TM, avea să să nască Accent. Adeptul unui rock progresiv, cu influenţe sonore din melosul românesc din punct de vedere timbral. „Muzica de aleasă ţinută a acestui grup, o ciudată combinaţie de ostinato-uri, de fraze muzicale gen Pink Floyd sau Genesis, cu o atmosferă deschisă şi afirmativă gen Yes, prezentată dintr-un punct de vedere pur românesc, te forţează să gândeşti, te obligă să te alături cu tot ce ai mai bun şi curat acestor muzicieni serioşi şi competenţi“, remarca în 1982 Florian Pittiş în Informaţia Bucureştiului.

Oul dogmatic şi cenzura

Muzica Accent din acea vreme se adresa unui public avizat care asculta Jethro Tull, Genesis, Led Zeppelin, Deep Purple, Black Sabbath sau Yes. „Cântam cam în stilul lui Simon & Garfunkel, după care flautul lui Torz a dus formaţia la un folk-rock progresiv. Dincolo de restricţiile vremii, era un public avizat, ţinând cont de texte, de stilul compoziţiilor noastre şi mai ales de pletele pe care îndrăzneam să le purtăm atunci, acestea contând desigur doar pentru apariţiile noastre televizate“, îşi aminteşte Paul Prisada.

Textele din Mircea Dinescu, Ion Barbu, Gheorghe Bogorodea, Ana Blandiana deranjau regimul astfel că pentru a realiza înregistrările la discurile din 1981, 1983 şi 1986 membrii formaţiei au recurs la variante alternative ale textelor. Lipseau leit motivele vremii gen magistrale albastre sau patrie dragă. La înregistrările la discul din 1986 (Rock 9), la Electrecord povestea „Oului dogmatic“ este edificatoare asupra cenzurii vremii. Versurile lui Ion Barbu („E dat acestui trist norod şi oul sterp ca de mâncare“) au fost considerate subversive de către cenzori. „Cei de vârsta noastră ştiu de criza de alimente de atunci. Cenzura a considerat că oul sterp, care de fapt este o filosofie de început a lumii, este o băşcălie la adresa sistemului comunist. Nu ne-au dat voie să cântăm acel text şi, prin urmare, am dat o altă variantă“, povesteşte Paul Prisada.

Cu zahăr în păr la TVR

După succese în festivaluri urmează înregistrări radio-TV, concerte, ascensiuni rapide în topurile de specialitate. Participarea la Festivalul CLUB A Bucureşti, în martie 1981 (cu piesele Şarpele întâiul, Oul dogmatic, Drum bun şi Alarmă falsă) consolidează poziţia Accentului în muzica acelor vremuri.

Prezenţi la mai multe spectacole în Bucureşti, primesc o invitaţie şi din partea cunoscutului realizator al Televiziunii Române, Tudor Vornicu. „Am terminat concertul pe la ora 23.00, la ora 0.30 eram în studioul Televiziunii şi Când Vornicu a văzut ce plete lungi aveam eu şi Torz, a zis: „Nu! Tovarăşul Ceauşescu a ordonat să nu se mai intre cu plete!“ Până atunci mai filmaserăm la TVR multe piese, dar cu multă apă, cu mult zahăr şi cu multe clame-n păr, nu se vedea niciun profil. Dar în seara aceea am plecat supăraţi la hotel şi ne-am promis să nu ne tundem. Mi-a părut rău şi-mi pare şi acum că am avut un schimb dur de replici cu Vornicu. Când am fost zei, când eram ultimii oameni pentru Televiziunea Română. Trăiam stări ciudate. Din cauza climatului politic evident, căci nu era vina profesioniştilor din Televiziune“, spune Paul.
Perioada neagră

Ultimii ani înainte de 1989 au fost cei mai grei, sistemul încercând să controleze drastic apariţiile. După arestarea lui Mircea Dinescu la domiciliu (unul dintre apropiaţii grupului) au început să apară şi necazurile pentru Accent din cauza organelor de Securitate care îi aveau pe toţi în vizor. Atunci s-a pricopsit Paul Prisada cu un stufos dosar de Securitate ce numără nu mai puţin de 500 de pagini, (cu o monitorizare din liceu până în 1987) în care este catalogat ca duşman al poporului.

În decembrie 1986, trupa şi-a întrerupt activitatea. „Nici noi nu ştim ce s-a întâmplat. Important este că oamenii sistemului au reuşit să ne despartă şi să ne împartă pe căi diferite“, spune liderul Accent.
Anul 1986 nu avea să fie însă şi finalul Accent. Citiţi în ediţia de mâine revenirea în forţă a trupei tulcene pe scena muzicală.