Ce-am avut şi ce-am pierdut. Timişoreni, festivalurile ne sunt numărate!

Organizatorii marilor festivaluri de muzică din oraş vorbesc despre cum se face un eveniment de dragul muzicii şi al publicului: cu pasiune şi, la nevoie, bani din propriul buzunar

Anul 2011 a înregistrat două mari pierderi în privinţa marilor festivaluri care au onorat Timişoara ani la rând, International Romani Art Festival şi TMBase.

Adrian Voichiţescu este directorul Festivalului Internaţional de Artă Romani (IRAF), desfăşurat patru ani la rând în Timişoara. Anul acesta, IRAF a dat scena timişoreană pe publicul clujean. Despre motivele mutării acestui festival, Voichiţescu a declarat: „Când îţi vine să pleci, pleci pentru că vrei să-ţi fie mai bine. Dacă acum şase ani Timişoara era locul unde se putea crea un astfel de event, astăzi lucrurile, din păcate, s-au schimbat. Din păcate nu există şi nici nu este sprijinită îndeajuns cultivarea unei culturi a participării, iar asta se resimte pe toate planurile organizării şi susţinerii unui eveniment pe termen lung".

Pentru a sublinia meritele festivalului, organizatorul a adăugat: „Anul acesta în iunie, IRAF a fost premiat la Praga pentru integrare socială, alături de 33 de alte proiecte europene. S-au înscris la concurs peste 1.800 de proiecte, IRAF fiind singurul proiect cultural recunoscut ca mişcare socială."

Diferenţele dintre timişoreni şi clujeni par a fi mari, conform lui Voichiţescu, care afirmă: „Clujul are un public mult mai bun, aici se petrec evenimente culturale în fiecare zi. Ai de unde alege. Suntem întrebaţi de către mulţi artişti ce se întâmplă în Timişoara, de ce nu mai merge treaba. Artiştii au început de mult timp să scoată Timişoara de pe harta concertelor. Nu merge lumea".

În privinţa faptului că TMBase nu mai are loc anul acesta, Adrian Voichiţescu comentează: „Timişoara nu mai e ce a fost până acum şi pierde foarte mult. StudentFest, Underground, TMBase, Plai, Iraf, House Parade au produs direcţii la nivel internaţional".

Marius Giura, directorul festivalului de Jazz de la Gărâna, vorbeşte despre marile dispariţii de pe scena oraşului. „În ultimii doi ani a dispărut Festivalul de Jazz din Timişoara, organizat tot de mine, după patru ediţii care s-au bucurat de mare succes şi de o presă extrem de favorabilă. Au fost prezente mari vedete ale jazz-ului mondial, evenimentul fiind considerat cel mai valoros din punct de vedere al distribuţiei artiştilor. De doi ani, nu există finanţare locală pentru acest festival, nici Primăria, nici CJT-ul nefiind interesate să susţină un asemenea eveniment care repusese pe hartă Timişoara în lumea mare, europeană a jazz-ului", a spus Marius Giura.

În privinţa situaţiei IRAF şi TMBase, Marius Giura e de părere că „Timişoara, în acest moment, nu are forţa (prin firmele private) să susţină acţiuni culturale elitiste, iar dacă nici administraţiile nu ajută, evenimentele nu mai au loc. Acestea sunt şi motivele pentru care TMBase nu se ţine, şi IRAF a migrat la Cluj, unde a găsit deschidere. Subiectivismul şi prostia celor care alocă banii pentru cultură au făcut ca Timişoara să fie privată de evenimente care au făcut cinste acestui oraş. În momentul de faţă, oraşe ca Satu Mare, Buzău, Braşov, Ploieşti dovedesc că evenimentele culturale de valoare pot fi susţinute. E criză şi în zonele acelea."

Despre Festivalul de la Gărâna şi profitabilitatea acestuia, Marius Giura afirmă: „Cu două excepţii, banii nu au fost suficienţi! Festivalul de la Gărâna, deşi e unul dintre cele mai mari din Europa, este un festival foarte scump. De fiecare dată, cu excepţia celor doi ani, reuşeam să acopăr datoriile după vreo şase luni. Gărâna nu e o afacere, e o nebunie în care cred, şi, consider eu, un lucru necesar pentru Timişoara, Banat şi România".

Norbert Tako, iniţiatorul Plai, cel mai important festival de „world music" din Europa, povesteşte despre încercările cărora le sunt supuşi organizatorii. „Probabil cele mai grele încercări sunt de natură financiară, sponsorii fie nu au lichidităţi, fie nu pot investi în evenimente culturale în această perioadă. Alt factor este nişa pe care activează festivalurile menţionate. În general, sponsorii preferă evenimente mainstream, iar IRAF, TMBase, Gărâna, Jazz, Plai nu sunt", a spus Tako.

Despre banii pe care îi scot organizatorii din buzunar, Norbert Tako afirmă: "Doi ani sunt memorabilia pentru noi din acest punct de vedere. La prima ediţie am rămas cu o gaură de 8.000 de euro, iar la a doua, de 20.000. Pentru a plăti toţi furnizorii, (nu am rămas datori niciodată la nimeni) a trebuit să iau un credit personal de 20.000 de euro de la bancă".

Dudu Radoslav, iniţiator al organizaţiei Anonim TM, a realizat în Timişoara toate cele şapte ediţii intitulate „48 de ore", un maraton cu muzică electronică. În 2009, membrii AnonimTM anunţau că cele 48 de ore au luat sfârşit. „Nu îmi pare rău de niciun ban băgat în trecut în evenimentele AnonimTM, astăzi încerc să le fac mai sustenabile, iar lucrurile să meargă de la sine, aşa cum şi mişcarea asta ar trebui să meargă şi fără pionierii ei".

Asupra dispariţiei festivalurilor TMBase şi IRAF, Dudu are o perspectivă senină: „E păcat pentru noi ca şi comunitate. Timişoara rămâne însă fruntea oricum la acest capitol, poziţie pe care şi-a asumat-o în ultimii 15 ani de trudă din partea unor oameni. Că nu se mai ţine un eveniment nu înseamnă că se şterge istoria".

TMBase nu a murit, TMBase a fost doar oprit

TMBase a adunat în Timişoara, timp de 13 ani consecutivi, un public numeros şi fidel, din ţară şi de peste hotare. Devenit un adevărat brand al oraşului, festivalul de muzică electronică urbană nu se va desfăşura anul acesta.

„Noi am spus în permanenţă că în momentul când festivalul nu va mai putea să crească calitativ sau, în perioada de criză, măcar să stagneze la un anumit standard, va fi oprit", a afirmat Florin Unguraş, organizator al evenimentului. Festivalul a mai întâlnit astfel de situaţii, potrivit organizatorilor : „În primii şase-şapte ani, fiecare ediţie risca să nu se desfăşoare, în principal din cauza precarităţii finanţării".

Nici TMBase nu a realizat profit în decursul anilor, iar conform spuselor organizatorilor, plusurile rămase au fost investite în acoperirea cheltuielilor. „Da, în primii şase-şapte ani am pus de mai multe ori bani din buzunar pentru acoperirea minusurilor", a spus Florin Unguraş.

„Timişoara este baza noastră"

Organizatorul declară, referitor la mutarea IRAF şi anularea TMBase, că „nu ştiu ce înseamnă şi nu mă hazardez să trag concluzii. Noi am avut tot timpul susţinerea publicului, ar fi incorect să ne pronunţăm noi în acest sens. În plus, se spune că despre public nu poţi spune niciodată nimic rău, pentru că el ştie întotdeauna de ce are nevoie. Iar despre oraş suntem ultimii care ar dori să transmită ceva negativ - evenimentul se numeşte TMBase, Timişoara este baza noastră," a adăugat Florin Unguraş.