Antrenează pentru viaţă. Psihoterapeut: „Când nu mai găseşti motivaţie să te dai jos din pat e o problemă, o mare problemă“
0
Fac ce şi-au dorit la locul de muncă, au avut experienţe de tot felul şi în cabinet, dar mai ales în afara lui, au descoperit cât de mare este la cei din jur nevoia de sprijin pentru a face faţă provocărilor vieţii şi au hotărât să demareze cursuri de dezvoltare personală, cursuri de parenting, grupuri suport pentru adolescenţi etc.
Ce au ales să facă Sabina Scarlat (31 ani), psiholog şi psihoterapeut şi Speranţa Mihalcea (39 ani), psiholog şi consilier şcolar, e relativ nou pentru Slatina, dar izvorât din nevoia reală de sprijin pe care foarte mulţi dintre noi o resimţim. „Nu e o modă, nicidecum. Contrar a ceea ce se crede, nu vin oamenii cu bani, vin cei care au intuit că într-o anumită problemă nu se mai pot descurca singuri. De transformările care au loc sunt uimiţi, pur şi simplu, sunt observabile aproape de la o şedinţă la alta“, spune Sabina Scarlat, psihoterapeut, cea care a avut, de altfel, ideea de a crea ateliere de lucru pe diverse teme şi de a propune cursuri de dezvoltare personală.
„Prima dată am văzut ce înseamnă o astfel de experienţă, cum te transformă, cum te ajută să te cunoşti, în calitate de cursant, cu ceva ani în urmă, în Bucureşti. E poate puţin deosebit pentru Slatina ce se întâmplă, însă reacţia celor care deja s-au înscris şi au venit la cele patru şedinţe de până acum este grăitoare“, spune psihoterapeutul, pentru care psihologia a devenit o profesie după ce Facultatea de drept şi administraţie publică absolvită în Bucureşti nu a răspuns nevoilor sufleteşti. Sabina a absolvit în 2014 psihologia, ulterior specializându-se în psihoterapia copilului şi adolescentului, alături de alte specializări şi cursuri de formare urmate. „Asta mi-am dorit să fac întotdeauna, să-i ascult pe ceilalţi şi să aduc binele în viaţa lor“, spune psihoterapuetul.
„Sunt atât de concentraţi la ce se întâmplă, la ce aud, la ce împărtăşesc ceilalţi încât aproape nu respiră. Nici pauza nu mai este pauză. Cel mai mare câştig este că descoperi că nu eşti singurul care te confrunţi cu o problemă, cu o trăire, cu un gând, sunt şi alţii care simt şi trăiesc la fel“, explică la rândul său consilierul Speranţa Mihalcea, vorbind despre poate cel mai captivant proiect de până acum, deşi activitatea de zi cu zi, la Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională, unde Speranţa face consiliere, dar nu numai, niciodată n-a fost lipsită de provocări. Speranţa a absolvit Facultatea de sociologie în 2000, iar în 2009, a doua facultate, psihologia. În anii petrecuţi în cabinetul de consiliere a constatat cât de mare este nevoia copiilor şi adolescenţilor de a primi ajutor de specialitate, fiind vorba de dificultăţi de orientare profesională, probleme de relaţionare, probleme mari sufleteşti pe care copiii cu părinţi plecaţi în străinătate le au. De altfel, special pentru ei, Speranţa Mihalcea şi Sabina Scarlat au gândit un curs, fiind convinse că faptul că se vor întâlni şi îşi vor împărtăşi trăirile îi va ajuta să treacă altfel peste lipsa fizică, însă uneori nu doar atât, a părinţilor din viaţa lor.
„Ajung să facă schimbări reale, au curajul să-şi dea demisia, să se mute...“
Cursanţii celor doi specialişti sunt persoane care, la un moment dat, au simţit că nu mai fac faţă presiunii. Care, unii, au avut gânduri suicidare, care traversează depresii severe, care se simt departe de scopul pe care l-au stabilit cândva sau nu mai au un scop în viaţă, care au probleme conjugale, care au suferit pierderi sufleteşti extraordinare, care se confruntă cu diagnostice nemiloase. Mai sunt şi persoane care s-au alăturat grupului din curiozitate, pur şi simplu, dar n-au abandonat, mai mult, şi-au găsit locul şi au găsit sensul acestei experienţe. „Am întâlnit în activitatea de la cabinet probleme dintre cele mai diverse. Depresiile, mai ales. Deja când ai gânduri suicidare, când nu mai găseşti motivaţia să te dai jos din pat dimineaţa, când cei din jur nu mai au resurse să te ajute sunt semne îngrijorătoare, iar ajutorul de specialitate este o necesitate. Sunt persoane care nu pot trece peste un divorţ, sau au probleme cu colegii de muncă, nu pot trece peste pierderea unui copil, pierderea unei sarcini, experienţe diverse, de la cele mai puţin grave, până la cele mai grave.
Am văzut ulterior transformări spectaculoase de-a dreptul, la unii dintre ei, ajung să vadă viaţa altfel, nu la nivel abstract, ajung să facă schimbări reale, au curajul să-şi dea demisia, se mută din casa unde stăteau cu socrii şi exista un conflict permanent, au avut curajul să preia frâiele vieţii lor“, spune psihoterapeutul Sabina Scarlat.
De ce terapie de grup
„Grupul este un fel de microcosmos social, adică ai şansa să conştientizezi ce impact ai asupra celorlalţi, pentru că automat acelaşi impact îl ai şi în viaţa de zi cu zi. Ai şansa să probezi cum te percep ceilalţi, ce probleme creezi în relaţii şi cum să le rezolvi. Şi în terapia individuală ai şansa să faci asta, adică să te atenţioneze terapeutul „Uite, tu faci asta, sau asta, ai tendinţa asta!“, dar nu e acelaşi lucru, pe terapeut proiectezi o anumită persoană din viaţa ta, pe mama, pe tata, altcineva, dar în grup ai tendinţa să proiectezi mai multe persoane şi te dezvolţi pe mai multe planuri, ai feedback“, explică Sabina Scarlat avantajul terapiei de grup. „Pe de altă parte, ai şansa să afli că şi altcineva s-a confuntat cu problema asta, nu eşti singur, nu mai eşti aşa îngrozit de temerile pe care le ai. Sunt persoane care nu se cunosc, unele, între ele. Se creează aşa, o atmosferă extraordinară, încă de la prima şedinţă. Foarte important este să vină cu sufletul deschis şi cu dorinţa de a realiza ceva“, o completează Speranţa Mihalcea.
De la persoane foarte motivate să se schimbe, care îşi pun sufletul pe tavă în cadrul grupului, şi până la persoane mânate iniţial de curiozitate, dar care pe parcurs identifică în experienţele colegilor trăiri pe care şi ei le-au experimentat, cursanţii spun că se regăsesc pe sine şi uneori schimbările se văd, relativ repede, şi în exterior.
Ce înveţi la un astfel de curs
Dacă pe undeva, tu, cursantul, simţi că ai înlocuit prin terapia de grup discuţia cu un prieten bun, pe care nu-l ai sau care nu are experienţa să te ajute, îndrumătorii spun concret care este câştigul unei asemenea experienţe: înveţi tehnici şi metode de relaxare, de reducere a stresului, de relaţionare asertivă cu ceilalţi, ajungi să te cunoşti mai bine, să te opreşti din a greşi faţă de tine şi faţă de alţii şi începi să schimbi lucruri. „Dacă nu eşti conştient de ceea ce trăieşti, nu ai cum să schimbi, automat, ceva în viaţa ta. Primul pas este conştientizarea“, spune psihoterapeutul.
Cât despre care dintre nevoi se resimte mai mult în societate, nevoia de dezvoltare personală, nevoia de a-ţi creşte armonios copilul, nevoia adolescenţilor de a fi înţeleşi şi de a înţelege la rândul lor etc., la care se încearcă a se oferi soluţii prin aceste cursuri, Sabina Scarlat şi Speranţa Mihalcea nu se pot opri la un capitol. Au văzut în jur probleme de tot felul, le-au trăit, în parte, la rândul lor. „Dacă în parc, la locul de joacă, pentru câteva minute dezvolt o discuţie pe teme de parenting interesul apare imediat. Pentru că există o nevoie reală, în meseria de părinte înveţi continuu, cea mai mare greşeală este să te consideri părintele perfect“, spune Speranţa Mihalcea.
„Copiii în general manifestă aspectele pe care adulţii nu le conştientizează la ei, copilul este într-adevăr o oglindă. Părintele degeaba va reprima furia, copilul se va manifesta involuntar, spunând parcă: «Este ceva la care tu refuzi să priveşti!» Trebuie să acceptăm că nu suntem perfecţi, să acceptăm necondiţionat copilul, să-l iubim necondiţionat. Copiii nu au nevoie de părinţi perfecţi, nu se vor dezvolta armonios lângă un părinte care nu acceptă imperfecţiunea. Trebuie să învăţăm să ne cerem iertare faţă de copii atunci când am greşit, să încetăm să mai aplicăm vechile metode de disciplinare bazate pe teamă, pedeapsă, dezaprobare, respingere, pentru că astăzi nu mai funcţionează. Copilul se naşte cu abilitatea de a-şi ierta părintele, îi caută iubirea, e legat de supravieţuire, dar nu se naşte cu abilitatea de a se ierta pe sine, asta învaţă. Dacă părintele nu-şi cere iertare, copilul nu va avea de unde să înveţe să se ierte pe sine şi să-i ierte pe alţii. Se va pedepsi singur, dacă nimeni nu l-a învăţat să ceară iertare şi să vadă cum e să fie iertat şi mai mult, va transfera modelul în viaţa de adult. În cadrul cursului părinţii învaţă şi cum să se controleze, pentru că sunt momente în care e nevoie de autocontrol, nu e bine să te duci în faţa copilului cu o asemenea stare. Nu rămâi doar cu teoria, sunt mici teme pe care le lansăm de la o şedinţă la alta, nu e teorie simplă pe care ţi-a expus-o cineva şi nu-ţi foloseşte la nimic. Şi totul pleacă de la a te înţelege pe tine“, explică psihoterapeutul.
Ce, unde, cum
Cursurile de dezvoltare personală pentru copii, adolescenţi şi adulţi, atelierele de lucru cu diverse teme şi cursurile de parentaj (disciplinare pozitivă a copilului) au început în această vară şi se vor derula pe tot parcursul anului. Grupele de lucru au cel mult 10 persoane, cei interesaţi putând obţine relaţii suplimentare direct de la îndrumători, la numărul de telefon 0762.20.40.80.
Se încarcă comentariile...
