VIDEO Semnele ascunse în cel mai bun film românesc din 2017. Lista secretelor din „Un pas în urma serafimilor“
0Semnele ascunse plasate în cel mai bun film românesc al anului 2017, „Un pas în urma serafimilor“, au fost dezvăluite de regizorul premiat Daniel Sandu, la o proiecţie specială ce a avut loc în weekend, la Plaja de Carte din Vama Veche.
O proiecţie specială a celui mai bun film românesc din 2017, „Un pas în urma serafimilor“, marele câştigător al Galei Gopo 2018, a avut loc în weekend, la Plaja de Carte din Vama Veche, în prezenţa regizorului Daniel Sandu şi a patru dintre tinerii actori - Ştefan Iancu (Gabriel), Ali Amir (Aid), Ştefan Mihai (Dorneanu), Cristian Bota (Voinea).
Filmul descrie experienţa (reală, trăită chiar de regizorul Daniel Sandu) a lui Gabriel Mariş, elev de seminar teologic din Moldova anilor ’90, care descoperă că lumea în care intrase - la dorinţa fierbinte a părinţilor - este construită pe trădare, fiind mai perversă, mai mârşavă şi mai meschină decât lumea oamenilor de rând.
Spalierele, liniile Vechiului Testament
Regizorul Daniel Sandu (40 ani, din Piatra-Neamţ) a dezvăluit publicului câteva dintre semnele ascunse din film. Acţiunea poate fi mai bine înţeleasă desluşind indiciile plasate de-a lungul povestirii căreia nu-i ghiceşti finalul.
Când Gabriel descoperă capela seminarului, intră în spatele uşilor de la altar şi, minunat de tainicul loc, sparge liniştea cu un fluierat scurt; avea să afle apoi pe pielea sa ce înseamnă să fluieri în biserică.
Regizorul explică de ce capela din film are spaliere pe pereţi: „Paraclisul real era construit într-o fostă sală de clasă. Cel din film este într-o fostă sală de sport a şcolii. Ne-am gândit că spalierele ar reprezenta Vechiul Testament. Şi că peste el s-a construit Noul Testament, sub formă de paraclis, peste o fostă sală de sport. Plus că la seminar nu se face sport“.
La şocanta scenă a bătăii din clasă, când Gabriel este lovit cu bestialitate de preotul-diriginte, Daniel Sandu atrage atenţia asupra a ceea ce este scris pe tablă. Acolo era Raiul, în sală era Iadul: „Sunt versete biblice despre iertare, în contradicţie cu ce se întâmplă acolo“. Acela este momentul în care liceanul îşi pierde inocenţa şi dă cu capul, la propriu, de dura realitate.
Daniel Sandu, la filmări Sursa cinemagia.ro
În scena lecţiei de sex, un personaj din spatele protagoniştilor curăţă un măr, fructul-simbol al păcatului; este exact colegul care toarnă tot la direcţiune. Alt indiciu despre evoluţie apare în numerele de înmatriculare a maşinilor (TMM, TEV, MZN); acestea sunt acronimele titlurilor următoarelor filme ale lui Daniel Sandu.
El a explicat şi scena alaiului păgân în care Gabriel coboară treptele din curtea bisericii (lăcaşul Binelui) până în mijlocul măştilor care-l înconjoară şi-l ademenesc. Magia se spulberă când băiatul are viziunea Răului, dar el este luat de preotul bătrân, acel înger păzitor, alături de care urcă treptele înapoi spre biserică. Părintele îl învaţă unde-l găseşte mereu pe Dumnezeu: nu în biserică, nu în jur, ci în suflet.
Locul unde se uită de Dumnezeu
Întrebat de ce nimeni dintre seminarişti nu se roagă la Dumnezeu în film ca să scape de profesorii care-i terorizau, regizorul a recunoscut că relaţia cu divinitatea pălise în faţa sfinţilor care te mâncau: „Nimeni nu se mai ruga, nimeni nu se mai închina, nu ne mai gândeam la asta. Ne pierduserăm speranţa“.
Daniel Sandu a mărturisit că, de altfel, jumătate dintre colegii săi au renunţat la teologie şi s-au lepădat de trecut. „Aid este singurul care a vrut să-i fie menţionat numele real în film. Acum este un prosper om de afaceri din Bacău“, spune el. Şi personajul principal poartă un nume real: Gabriel este cel de-al treilea nume al regizorului Daniel Sandu (foto jos, în timpul seminarului).
Premiantul clasei, ajuns consilier al episcopiei
Un alt coleg, premiantul Tudor din film, a ajuns consilier tocmai la episcopia din Moldova care n-a vrut să contribuie la realizarea filmului. Ierarhii de acolo au preferat să nu dea niciun răspuns solicitării. „Mi-au cerut scenariul şi nu am vrut să-i mint. N-am mai primit niciun răspuns. A fost greu, într-adevăr, să găsim biserici în care să filmăm, dar dacă nu ne primeau până la urmă construiam şi biserici“, râde regizorul Daniel Sandu.
Surpriza din Biserică
Cea care a acceptat să-i găzduiască a fost Mitropolia Sibiului, care a înţeles mesajul filmului. „Eu personal le mulţumesc pentru înţelegere şi pentru deschidere şi că ne-au ajutat. M-a uimit de asemenea recenzia pozitivă din ziarul Lumina al Patriarhiei Române. Nu am vrut să atac Biserica sau să lovesc în credibilitatea ei, dar aceste lucruri se întâmplă şi trebuia spuse“, explică regizorul.
El nu crede că filmul său poate zdruncina în vreun fel credinţa oamenilor, pentru că aceia care ajung la înţelesul lucrurilor ştiu să discearnă. „Dacă pentru cineva credinţa se clatină, înseamnă că ea era fragilă deja“, consideră Daniel Sandu.
Împăcarea cu sine şi cu ceilalţi
Regizorul îşi asumă deziluzia trăită în seminar, slăbiciunea de a se lăsa manipulat, revolta împotriva sistemului creat de o persoană care s-a căţărat pe cadavre. El a descris şi cum a decurs întâlnirea peste ani cu maleficul şi persuasivul părinte-diriginte, interpretat în film de Vlad Ivanov: „Am vorbit numai lucruri obişnuite. Niciun cuvânt despre asta“.
Daniel Sandu, la mare Sursa Sursa Facebook DS
Acum, Daniel Sandu este mulţumit că familia i-a înţeles, în sfârşit, trauma care l-a făcut să renunţe la preoţie şi să opteze pentru cinematografie. Nimeni nu s-ar fi aşteptat la aşa conduită într-o şcoală care pregăteşte preoţi - suflete curate şi caractere-model pentru o comunitate care pune preţul pe Adevăr şi Dreptate. „Relaţia mea cu Dumnezeu o păstrez pentru mine. Încă negociem“, s-a confesat public regizorul.
Mesajul unui director de seminar: „Mulţumesc... “
Mesajul care l-a impresionat cel mai tare a venit chiar din sânul clerului. „Am primit un mesaj care m-a impresionat de la directorul unui seminar din Moldova, care mi-a transmis: ‘Mulţumesc că ai arătat ce n-am putut noi spune’“, a destăinuit Daniel Gabriel Sandu.
Mai mult chiar, Mitropolia Olteniei a contactat echipa Serafimilor, exprimându-şi dorinţa de a proiecta filmul în Seminarul teologic şi în Facultatea de Teologie de la Craiova. „Regizorul, fost seminarist, a avut curajul de a pune în lumină lucruri neplăcute, pe lângă cele bune şi foarte bune. Vom discuta cu elevii noştri cele prezentate, se poate învăţa din asta“, a declarat pentru „Adevărul“ preotul Apostolache Ioniţă, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Olteniei.
Varianta lungă, pe DVD
Filmul de 150 minute mai are o oră nedifuzată, cu scene care se vor regăsi pe DVD-ul ce va apărea într-un viitor nu foarte îndepărtat. Aici va fi prezentat un şiretlic al liceenilor care au descoperit cum să-l fenteze la extemporale pe profesorul de istorie, scriind lecţia pe tablă astfel încât profesorul să nu-şi dea seama ce e, de fapt. Trucul a mers până când cineva, ca de obicei, a turnat.
„Un pas în urma serafimilor“ este considerat cel mai bun film românesc din anul 2017, fiind marele câştigător al Galei Gopo 2018, din martie 2018, unde a cucerit nouă premii: Cel mai bun film - producători Ada Solomon şi Ioana Drăghici, Cel mai bun regizor - Daniel Sandu, Cel mai bun actor într-un rol principal - Vlad Ivanov, Cel mai bun scenariu - Daniel Sandu, Cel mai bun actor într-un rol secundar - Ali Amir (pentru rolul Aid), Cel mai bun film de debut - Daniel Sandu, Tânără speranţă - Ştefan Iancu (Gabriel), Cea mai bună imagine - George Dăscălescu, Premiul Romanian Society of Cinematographers - George Dăscălescu.
„Un pas în urma serafimilor“ poate fi vizionat online, pe canalul VIMEO, la preţul unui bilet de cinema - 5 dolari.
Nisipul pe care se clădesc lucruri durabile
La proiecţia de sâmbătă seara, 4 august, de la Plaja de Carte, publicul nu s-a clintit de pe nisip până la sfârşitul filmului. În timpul proiecţiei, un străin - care şi-a păstrat totuşi hainele pe el - a profitat de atenţia generală pentru a-şi striga, pe fundalul ecranului în aer liber, entuziasmul pentru Vama Veche. O pană de curent a lăsat apoi plaja Vămii în beznă pentru câteva momente, apoi alta a bruiat discuţiile libere ale regizorului cu spectatorii cei mai curioşi. Nimeni nu a părăsit, însă, Plaja de Carte, la vizionarea unde Patriarhul Daniel a avut, simbolic, un loc rezervat.
Proiecţie „Un pas în urma serafimilor“, la Plaja de Carte din Vama Veche Foto Sînziana Ionescu
Plaja de Carte de la Vama Veche (foto sus) este un concept unic în România, aparte pentru toată Europa, fiind singura plajă unde turiştii se pot relaxa citind, în timp ce stau la soare sau la umbră, savurând o băutură sau mâncând o omletă, preparate după reţeta casei.
„Vrem să arătăm că Vama înseamnă mai mult decât distracţie efemeră. Ne străduim să facem lucruri creative şi durabile la Plaja de Carte, unde am amenajat o bibliotecă şi un spaţiu original pentru proiecţii de filme, spectacole de muzică şi teatru, lansări de carte, concursuri de petanque. Şi acesta este doar începutul“, a afirmat Adrian Gurlea, fondatorul Plajei de Carte.
Pe aceeaşi temă:
Regizorul Daniel Sandu: „Trădarea este cel mai mare păcat într-un seminar de preoţi“
Se încarcă comentariile...
