Gheorghe Bănuţă, ofiţerul topograf care a străbătut ţara de la un capăt la altul

Gheorghe Bănuţă a luat contact cu primele noţiuni de topografie în timp ce învăţa la Şcoala Medie pe care a urmat-o în localitatea dâmboviţeană Nucet. În luna martie a anului 1953, pe când era militar în termen la o unitate din Timişoara a venit un ordin de recrutare şi s-a făcut o selecţie de candidaţi pentru şcolile militare.

Tânărului de atunci i-a plăcut ideea să devină ofiţer,a dat examen şi a fot admis. „Am optat pentru arma topografie pentru că aveam deja unele cunoştinţe din şcoală, şi în plus era aproape, la Bucureşti” îşi aminteşte Gheorghe Bănuţă. După absolvire, în 1956 a primit repartiţie la Direcţia Topografică Militară, unde timp de aproape un an a desenat hărţi. Munca de birou nu prea i-a fost pe plac proaspătului locotenent, astfel că un an mai târziu a fost mutat la cerere la Detaşamentul Topografic. Prima campanie de topografiere la care a participat  a fost la Bârsana în judeţul Maramureş. „Atunci am avut ocazia să pun piciorul pe podul dintre România şi Ucraina şi să văd cimitirul de la Sighet unde au fost îngopaţi oameni politici de seamă” povesteşte colonelul Bănuţă. Din Maramureş a ajuns în anul 1962, celălalt capăt al ţării, în Dobrogea. De acest moment se leagă amintiri foarte plăcute. În ziua în care cosmonautul Iuri Gagarin ajungea în spaţiu Gheorghe Bănuţă a întâlnit-o pe cea care urma să îi devină soţie, bibliotecară în satul în care era instalat detaşamentul său. 

Mutaţi din Bucureşti la Buzău

Nu a stat prea mult într-un loc şi după o mutare în Delta Dunării a ajuns iar în nordul României. Se mândreşte că a călcat „punctul de trei hotare” între România şi fostele frontiere cu Cehoslovacia şi Ucraina. Între timp unitatea în care activa a fost mutată din Capitală la Buzău. „Şef la Statul Major General era atunci Ion Gheorghe, care, fiindcă noi topografii eram tot timpul plecaţi ne zicea „ciobanii Marelui Stat Major”. A considerat că e mai potrivit să ne mute din Bucureşti la Buzău” spune Gheorghe Bănuţă. Era atunci căsătorit, fără casă şi a fost nevoit să stea o vreme cu chirie. Ultima perioadă din cariera sa de topograf militar este legată de proiectele lui Nicolae Ceaşescu: Canalul Dunăre Marea Neagră şi Canalul Poarta Albă- Midia-Năvodari şi canalul nerealizat Dunăre-Bucureşti. A cunoscut viaţa de şantier despre care spune că era grea, dar frumoasă în acelaşi timp. S-a pensionat în 1994, dar nu s-a rupt cu totul de armată. Şi acum se întâlneşte cu foştii camarazi cu care deapănă amintiri.

Întrebări şi răspunsuri:

Sunt locuri din ţară prin care nu aţi trecut?

Am ajuns chiar şi unde se agaţă harta-n cui. Asta era meseria noastră: tot timpul pe drumuri. Plecam în primăvară şi mă întorceam acasă toamna târziu. Am parcurs pe jos foarte mulţi kilometri. Nu ştiu câţi dar au fost foarte mulţi.

Viaţa de familie a avut de suferit din cauza plecărilor îndelungate?

A fost foarte greu dar erau şi satisfacţii, inclusiv materiale pentru că se câştiga bine. Erau luni de zile în care stăteam departe de familie. Aveam colegi care îşi mutau copiii de la o şcoală la alta pe unde eram detaşaţi.

Ce-i place:
Îmi place să mă întâlnesc cu foştii colegi. Este o preocupare cotidiană care mă relaxează. Îmi place cum au fost amenajate spaţiile verzi din Buzău, în special Parcul Crâng şi parcul tineretului. Începe să îmi placă felul în care arată strada Cuza Vodă, făptul că se încearcă schimbarea aspectului centrului vechi al oraşului.
Ce nu-i place:
Ipocrizia în toate formele ei, cu tot ceea ce presupune. Nu îmi place ignoranţa. Nu îmi place făţărnicia, ostilitatea unora faţă de bunul simţ, faţă de buna convieţuire. Îmi pare rău că sunt zone din oraş care nu arată aşa cum ar trebui, că din anumite cauze nu sunt puse în valoare. 

Profil:

Nume : Gheorghe Bănuţă
Născut: 15 septembrie 1933 Ghineşti jud. Dâmboviţa
Studii: Şcoala Militară de Ofiţeri, speciailitatea topografie, Bucureşti
Ocupaţie: pensionar
Familie: căsătorit