Unul dintre cele mai frumoase sate ale României. Povestea Voronei, locul în care tradiţia românească a supravieţuit
0Satul botoşănean Vorona este considerat una dintre cele mai frumoase aşezări rurale din România. În urmă cu două săptămâni a fost ales pentru al doilea an consecutiv „sat cultural al României“.
La 21 de kilometri de municipiul Botoşani. la capătul unui drum ce coteşte la dreapta din şoseaua Iaşiului, se întind codrii seculari. În mijlocul acestora, într-o mică depresiune, se află o aşezare veche de aproape 650 de ani. Poartă numele de Vorona şi gospodarii de aici se mândresc şi astăzi, spunând că strămoşii lor au fost oameni liberi şi au luptat în armatele lui Ştefan cel Mare.
Astăzi, urmaşii vechilor oşteni poartă blugi şi haine moderne, ară cu tractorul, taie lemne cu drujba şi le cară cu maşinile, merg la discotecă, la supermarketul din centrul satului sau navighează pe internet, inclusiv pe smarthpone-uri de ultimă generaţie. În ciuda invaziei tehnologiei a lumii moderne, în Vorona răzeşilor spiritul oamenilor a rămas acelaşi, la fel şi dragostea pentru tradiţiile seculare, spun intelectualii satului.
”Oamenii ţin pasul cu tehnologia, dar în sufletul lor au rămas aceeaşi. Există o legătură nescrisă aici cu tradiţia, unică în ţară. Oamenii respectă încă vechile rânduieli. Când începe săptămâna ei muncesc cu noaptea-n cap şi se odihnesc doar duminica. Aici la Vorona, tradiţia autentică, veche de sute de ani a fost păstrată nealterată”, spune Constantin Rusu, un fost profesor de istorie şi geografie din Vorona.
De altfel, raiul verde şi secular care înconjoară Vorona, hărnicia şi statornicia oamenilor, dar şi moştenirea trecutului au transformat micul sat nord-moldav într-una dintre cele mai frumoase şi încărcate de cultură tradiţională comunităţi rurale din România.
Al patrulea sat cultural al României
În momentul de faţă, satul botoşănean Vorona este considerată a patra aşezare rurală a României din punct de vedere cultural. Practic, Vorona are statut de sat cultural al României, alături de doar alte 22 de sate din ţară. De altfel, în Moldova mai sunt doar încă două sate cu această titulatură, Ciocăneşti din judeţul Suceava şi Miroslava din judeţul Iaşi. Titul de sat cultural a fost primit de Vorona în cadrul unui concurs naţional organizat de Asociaţia Celor Mai Frumoase Sate din România sub patronajul Ambasadei Franţei în România şi a Delegaţiei Wallonie din Bruxelles.
Asociaţia a fost creată tocmai pentru a promova patrimoniul cultural şi turistic al satului tradiţional românesc şi au fost incluse în această organizare cele mai frumoase sate ale României. De selecţie în cadrul concursului, dar şi al asociaţiei se ocupă specialişti în domeniul etnografiei, în special, dar şi din alte domenii culturale. Drept dovadă, în acest an, la ediţia a III-a, concursul a fost organizat la Muzeul Naţional al Satului din Bucureşti. Concursul ”Satele culturale ale României” este organizat din 2014. Vorona a reuşit în 2016, pentru al doilea an consecutiv, să primească această titulatură de ”sat cultural al României”, fiind totodată considerat şi unul dintre cele mai frumoase sate ale ţării.
Primarul comunei Ştefan Aurel cu distincţia primită FOTO Cosmin Zamfirache
”În cadrul acestui concurs participă comunele care au cele mai frumoase şi mai ample evenimente culturale. În baza regulamentului, sunt apreciate comunele pentru un pachet de 5 evenimente cultural-sportive pe care trebuie să le prezinte, printr-un stand cu materiale despre comună şi evenimentele respective, dar şi în cadrul unei expoziţii cu ocazia susţinerii candidaturii. La toate acestea, se adaugă un film de prezentare de 10 minute, prin care să fie surprinse aspectele cel mai importante din cele 5 manifestări organizate în cadrul comunei, pe parcursul anului precedent”, explică primarul comunei Vorona, Ştefan Aurel.
În urma evaluării făcute de specialişti, Vorona a primit 95 de puncte dintr-un maxim de 100. În clasamentul final, Vorona se află pe locul 4 în topul satelor culturale ale României, după comuna Drăguş din judeţul Braşov, comuna Sângeorgiu de Mureş din judeţul Mureş şi comuna Ciocăneşti, judeţul Suceava.
Locul unde tradiţiile sunt încă vii
Autorităţile dar şi oamenii de cultură din Vorona, spun că unul dintre motivele pentru care comuna se bucură de aceste aprecieri este păstrara nealterată a vechilor tradiţii.
”La Vorona, tradiţiile nu numai că sunt păstrate, dar sunt vii şi sunt practicate. Aici oamenii practică meşteşuguri vechi de câteva sute de ani, care în alte părţi au murit. Sunt femei şi bărbaţi care poartă ori de câte ori este posibil costumul tradiţional, moştenit din tată-n fiu. Femeile încă merg la şezători, cântă, spune poveşti tradiţionale şi cos după motive populare”, spune Constantin Rusu.
Unul dintre oamenii care păstrează cel mai bine tradiţiile la Vorona, este şi Niculina Andronache, o femeie care ţese încă la un război vechi de aproape 100 de ani. În casa Niculinei, se adună multe femei din sat, majoritatea tinere, chiar şi copile, care învaţă meşteşugul popular. Fac ii, cămăşi, covoare şi tot felul de împletituri.
Niculina Andronache lucrând la război FOTO Cosmin Zamfirache
”Eu am învăţat la rândul meu de la mama, care la rândul ei a făcut acelaşi lucru de la bunica şi aşa mai departe. Aici la mine acasă, după cuptior, cum spunem noi, transmitem mai departe vechiul meşteşug”, spune Niculina Andronache.
Pe lângă aceasta, se află şi meşterul popular Gheorghe Ţugui care face măşti populare din tată-n fiu. ”Vorona are mulţi meşteri şi oameni care conservă vechile meşteşuguri şi tradiţii. Ghiţă Ţugui este unul dintre cei mai talentaţi creatori de măşti populare. A învăţat meşteşugul de la tatăl său care la rândul lui a făcut acelaşi lucru din generaţie în generaţie. Mai avem împletitori de nuiele, oameni care încondeiează ouăle cu motive tradiţionale vechi, aparte. Sunt lucruri autentice, neatinse de kitsch”, spune primarul comunei.
Totodată la Vorona se conservă, jocul naţional al românilor, oina. Mai precis sunt organizate meciuri de oină, inclusiv cu jucători în costume naţionale, dar şi un campionat naţional în luna mai. Vorona are un calendar precis, spun autorităţile inclusiv pentru organizarea de târguri de meşteri populari.
Mănăstiri medievale, peşteri cu pustnici şi conace boierieşti
Un alt punct forte al Voronei, luat în considerare la concurs, a fost patrimoniul cultural al comunei. Mai precis este vorba de cele două mănăstiri medievale, Vorona şi Sihăstria Voronei, situate în mijlocul codrilor seculari din zonă. După o plimbare de câţiva kilometri prin mijlocul pădurii, cu peisaje nealterate de mâna omului, se ajunge la cele două mănăstiri. Prima este Sihăstria Voronei, ridicată în secolul al XVI lea de călugări ruşi, veniţi în pădurile de fag din zonă. La această mănăstire se află moaştele Sfântului Onufrie, pustnic care a locuit în secolul al XVIII lea în pădurile Voronei, într-o peşteră păstrată şi astăzi şi transformată în loc de pelerinaj. Sfântul este făcător de minuni o arată, spun vechile legende.
Mănăstirea Vorona FOTO Cosmin Zamfirache
Totodată la Sihăstria Voronei se află şi o icoană unicat prin compoziţie, veche de aproape 300 de ani. Pe cărările pădurii se ajunge şi la mănăstirea Vorona, cel mai impunător aşezământ monastic din zonă, cu două biserici şi un complex impunător. Locuită de maici, dar fostă mănăstire de călugări, locul este încărcat de legende. Una dintre acestea are legătură cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza care ar fi fost prins şi întemniţat de călugări, fiindcă se odihnise în haine de negustor pe pământurile lor. De altfel, gorunul sub care a odihnit voievodul se află şi astăzi pe cărările din codrii, un copac secular neatins de secure. Totodată mănăstirea deţine o adevărată comoară de patrimoniu.
Gorunul lui Cuza din codrii Voronei FOTO Cosmin Zamfirache
”Pe timpul călugărilor a existat o bogată bibliotecă. În 1968, când maicile au redeschis mănăstirea, nu s-au mai găsit aceste cărţi. În amintirea acestei biblioteci, Preafericitul Teoctist a ţinut în mod deosebit să înfiinţeze un depozit de carte religioasă veche. El cuprinde aproximativ 4.000 de exemplare dintre care 2.000 fac parte din patrimoniu. Au fost aduse de la bisericile de parohie din judeţul Botoşani, au fost restaurate şi tratate cu sprijinul Muzeului Judeţean din Botoşani şi astăzi se păstrează în depozitul de carte veche al mănăstirii”, precizează maica Serafima de la Mănăstirea Vorona.
Totodată la Vorona, se adună şi artiştii laici. Mai precis la Joldeşti, în conacul familiei Iuraşcu se adună cu ocazia zilelor ”Mihai Eminescu” poeţi veniţi din toată ţara. Şi asta fiindcă Raluca Iuraşcu, mama poetului Mihai Eminescu, a copilărit şi a trăit o bună parte din viaţă la conacul părintesc de la Joldeşti din comuna Vorona.
Sărbătoare de anvergură naţională
Probabil cea mai importantă manifestare care i-a adus Voronei titlul de sat cultural, este hramul mănăstirii Vorona de pe 8 septembrie, adică cu ocazia ”Adormirii Maicii Domnului” sau de Sfânta Măria Mică cum îi zic voronenii. „Este mai bine spus o sumă de activităţi, culturale, artistice şi spirituale”, precizează primarul Voronei.
”Este cea mai mare sărbătoare de peste an a comunei Vorona. Participă mii de oameni din comună, dar şi din toată ţara. Şi asta pentru că la liturghia de hram de la mănăstirea Vorona participă înalţi ierarhi, de cele mai multe ori Mitropolitul Moldovei”, adaugă edilul. Sărbătoarea durează trei zile şi sunt organizate târguri populare, serbări ale pădurii cu hore şi fanfare tradiţionale dar şi concursuri de muzică populară.
Ţinutul mâncărurilor tradiţionale
Vorona păstrează tradiţii şi la nivel gastronomic. În comună sunt preparate bunătăţi cu o tradiţie de sute de ani. Este vorba în special de alivenci sau ”chiroşte” cum le spun voronenii, un soi de dulciuri cu brânză,prune sau cartofi.
Totodată, la Vorona renumite sunt şi răciturile făcute după vechi reţete transmise din generaţie în generaţie. De altfel, la Vorona are loc şi o renumit târg gastronomic, la care participă cu bunătăţi, gospodine din toată Moldova. Totodată bucatele tradiţionale voronene au ajuns să fie prezentate şi în Franţa sau Serbia. ”Aici bucătăresele fac totul tradiţional, mai ales la aceste festivaluri. Cuptoare cu lemne, plite şi ceaune”, adaugă, zâmbind, profesorul Rusu.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
