Mersul în tez, obiceiul minunat de Paşte dedicat copiilor care se păstrează până în zilele noastre. Ce păţesc trişorii

Borşa rămâne unul dintre locurile în care, deşi a ajuns civlizaţia şi condiţiile de viaţă sunt foarte bune, tradiţiile şi obiceiurile sunt păstrate cu sfinţenie. Aici, în ziua de Paşte, copiii merg în tez, iar de pe vremea convieţuirii cu evreii, alte obiceiuri se mai păstrează până azi.

În Borşa, tradiţiile şi obiceiurile prilejuite de Sfintele Paşti au rămas neschimbate de secole. ”Borşenii acordă o importanţă deosebită pregătirilor pentru Sărbătorile Pascale. Timpul este împărţit între lucrul casei şi rugăciune. Cei care au ţinut post merg la spovedanie, pentru a întâmpina aceste sărbători cu sufletul curăţit de povara păcatelor lumeşti”, spune Tinuţa Grec, o borşeancă ”prin adopţie”.

Săptămâna mare începe cu curăţenia, care se face luni. ”Casele sunt văruite, încăperile aerisite, totul se spală, se împrospătează şi se înfrumuseţează. Grădinile şi curţile au parte de aceeaşi atenţie, astfel că spre sfârşitul săptămânii curăţenia se încheie şi se trece la pregătirea bucatelor”, mai arată tinuţa Grec. În Joia Mare, continuă ea, se fac coptăturile: pită, cozonac şi pască. În Vinerea Mare se ţine post negru sau se ajună, iar seara se merge la biserică pentru Prohod. Sâmbătă este sacrificat mielul şi sunt pregătite drobul de miel sau mielul la ceaun. Seara se vopsesc ouăle şi se pregătesc hainele şi coşul pentru Slujba de Înviere. În coş se pun bucate (ouă, pască, vin, sare, cozonac) ce urmează să fie sfinţite de către preot. Din aceste bucate sfinţite se va servi în fiecare din cele trei dimineţi ale sărbătorilor pascale.

Mersul ”în tez”, obicei dedicat doar copiilor

Un obicei aparte are loc duminică, în ziua de Paşte, când copiii merg ”în tez”. ”Copiii mici merg în tez, din uşă în uşă, vestind Învierea Domnului Isus Cristos şi sunt răsplătiţi cu ouă roşii pe care le pun în trăistuţe”, explică ea. Etnograful Nicoară Mihali spune că este vorba despre un obicei foarte vechi. ”În dimineaţa de duminică, copiii se trezesc, se spală pe faţă în apă adusă din fântână de dimineaţă, în care s-a pus un bănuţ şi un ou colorat, îşi iau trăistuţele şi pleacă pe uliţele aşezării, intră din casă în casă şi spun Cristos a Înviat. Gazdele au pregătite mai multe ouă vopsite pe care le oferă copiilor şi le răspund: Adevărat a Înviat”, spune el. Astfel, continuă etnograful, copiii reuşesc să strângă chiar şi câte 200-300 de ouă, dacă pornesc mai dimineaţă în tez.

Acest obicei, însă, este dedicat doar copiilor mai mici, astfel că dacă un copil mai mărişor este întâlnit printre cei mici, el va fi ”pedepsit” de gazde într-un mod amuzant. ”Cei care depăşesc vârsta de 10 ani, înseamnă că nu mai sunt copii şi dacă sunt prinşi că merg la case cu cei mici, gazda, în loc să le dea ou roşu, îi pedespseşte în glumă şi le dă lopata cu care se scoate pâinea din cuptor, le dă pranicul - un lemn cu care se băteau rufele la râu sau le dă cociorva, cu care se scot cărbunii din cuptor”, mai explică etnograful Nicoară Mihali.

Pe de altă parte, mai arată el legat de acest obicei, uneori gazdele nu mai au ouă roşii şi atunci îşi ”aleg” copiii cărora le oferă acest simbol. ”Li se oferă oul roşu la copiii care provin din familii din cele mai înstărite, sau cele considerate  nobile sau cu care sunt neamuri. Iar celor mai sărăcuţi, care provin din alte neamuri, li se ofer o ciocolată, un biscuite sau un fruct”, mai spune etnograful Nicoară Mihali.

Reminiscenţe ale convieţuirii cu evreii

La Borşa se ştie că în trecut a fost o mare comunitate de evrei, care în timp a dispărut. Legat de convieţuirea cu ei, în localitate s-au păstrat până în zilele noastre unele obiceiuri care acum par mai degrabă bizare. Înafară de faptul că în preajma Paştelui se face o turtă numită chigălă şi care este specific evreiască, locuinţele evreilor erau lovite cu pietre în ziua de Paşte. ”În Joia Mare, evreii ieşeau afară din case şi românii aruncau cu pietre pe casele lor. De fapt, era o pedeapsă pentru faptul că evreii erau cei care l-au omorât pe Isus. Şi stăzi se mai aruncă cu pietre pe unele case despre care se crede că au fost evreieşti, în acest ritual, deşi evrei nu mai sunt în localitate”, mai arată etnograful.

Până nu demult, în Joia Mare se făcea un foc mare afara, noaptea respectivă considerându-se cea mai friguroasă şi lungă noapte pentru morţi. ”Lângă foc se puneau apă, pâine şi ouă, pentru ca spiritele care „vin acasă” să se sature şi să se încălzească”, mai explică Tinuţa Grec despre un alt obicei din Borşa.

Mai puteţi citi:

Cum se folosesc cojile de ceapă drept colorant natural pentru ouăle de Paşte