Vintilă Dabija a bătut tobele înaintea lui Ţăndărică la Roşu şi Negru

Profesorul a primit Ordinul Meritul pentru Învăţământ în grad de Cavaler pentru aportul adus muzicii româneşti.

Pasiunea pentru muzică a deprins-o în casă şi tot de acolo a izvorât talentul care i-a scris destinul. Tatăl, fost ofiţer pe frontul de Răsărit şi apoi în Vest, învăţător după război, i-a pus vioara în mână. Mama era dirijoare a corului bisericesc al Şcolii Normale din Bacău. Vintilă Dabija a fost trimis să facă muzică de mic.

La doar 7 ani a urmat primele ore de vioară. „Tatăl meu mi-a hotărât destinul. A văzut că am calităţi muzicale şi m-a trimis să facă şcoală în Bacău. Am fost elev al Şcolii «Al. I. Cuza», la învăţătoarea Aglaia Frigură, iar după 50 de ani sunt profesor la aceeaşi şcoală“, explică Vintilă Dabija.

Studenţia i-a schimbat viaţa
După un an, elevul Vintilă a fost transferat la cea mai renumită şcoală muzicală din Iaşi, actualul Colegiu Naţional „Octav Băncilă“. „Cei 12 ani de studii la Iaşi m-au format pentru tot restul vieţii“, mai spune profesorul băcăuan. Tot la Iaşi a făcut şi studiile superioare, la Conservatorul „George Enescu“. Aici şi-a diversificat specializările, de la muzica corală, la populară, uşoară şi rock. Puţini băcăuani ştiu că Vintilă Dabija a fost percuţionist în formaţia Roşu şi Negru, înainte de intrarea în trupă a renumitului Ovidiu Lipan-Ţăndărică.  Între 1968 şi 1972, studentul Vintilă a fost şi dirijorul secund al Orchestrei de muzică populară „Doina Carpaţilor“ de la Iaşi, dar şi membru al corului vocal Animosi.

„În Iaşi era o efervescenţă muzicală deosebită. În plus, am făcut studenţia în anii în care mai era o oarecare deschidere. Am fost percuţionist la Roşu şi Negru în anii de facultate, înainte de venirea în trupă a lui Ţăndărică. Solist vocal era Florin Iepurică, cunoscutul Liviu Tudan, care era bas şi vocal. Conducător şi organist era Nancy Brandes. Totuşi, la Conservator nu se încurajau astfel de modalităţi de practicare a muzicii“, explică Vintilă Dabija.

Respins pentru „origini nesănătoase“
Deşi a fost printre cei mai buni studenţi ai Conservatorului, a avut de suferit din cauza participării pe front a tatălui său. „Tata a fost urmărit de Securitate în acei ani de după război. Asta a atârnat asupra carierei mele“, susţine dascălul. Înainte de finalizarea Conservatorului, Vintilă Dabija a participat la concursul pentru Fanfara Armatei Române. Deşi avea cel mai bun punctaj, a fost respins.

„Chiar dacă am avut cele mai bune rezultate, am fost respins, fără nicio explicaţie. Cum se spunea atunci, «din cauza originilor nesănătoase»“, continuă Dabija. Prima repartiţie a primit-o în 1972 la actualul Liceu Pedagogic din Piatra Neamţ, iar apoi, după satisfacerea stagiului militar, a ajuns la Bacău. La Casa Pionierilor a făcut o orchestră de muzică populară, cu care a câştigat mai multe premii. „Aceşti copii talentaţi sunt cei care ulterior au pus bazele Ansamblului Busuiocul. Cu ei am acompaniat-o şi pe Sofia Vicoveanca, de care mă leagă o prietenie şi care mi-a cântat la nuntă“, explică profesorul. Împreună cu elevii Liceului Economic a câştigat zeci de premii în perioada 1979-1989 şi a făcut înregistrări pentru Radiodifuziunea Română.

După Revoluţie, a revenit în şcoala în care a fost elev în anii ’50, unde a format grupul coral „Prietenii Muzicii“, alături de care a colindat lumea. „Am făcut peste 20 de turnee peste hotare, unde am luat mai multe premii“, povesteşte dascălul. El şi elevii au participat la festivalurile de la Llangollen (Ţara Galilor), în 2006, din Aberdeen (Scoţia, 2004) şi Bruntal (Republica Cehă). „Cu producţiile realizate de aceşti elevi talentaţi au fost făcute mai multe CD-uri, din care unul dedicat şcolii noastre“, mai spune Dabija. Pentru premiile luate şi contribuţia adusă muzicii româneşti, profesorul a primit Ordinul Meritul pentru Învăţământ în grad de Cavaler, dat prin decret  prezidenţial în 2004.