Arad: PORTRET / Ştefan Gall, omul din spatele proiectorului
0
A lucrat şase ani ca proiecţionist cinematografic în anii ’60, o perioadă despre care păstrează numai amintiri dragi, cu oameni frumoşi şi iubitori de film.
PROFIL
Născut. 18 iulie 1940, Arad
Studii. Şcoala primară
Experienţă. Proiecţionist cinematografic la cinema Herbak Janos (Teatrul vechi Arad)
Familie. Căsătorit, două fete
Gall a ajuns să lucreze la cinema dintr-o conjunctură. „Lucram la un atelier de tâmplărie, când un prieten m-a întrebat dacă nu doresc să mă angajez la cinema. Aveau nevoie de ajutoare şi mie îmi plăcea foarte mult arta şi frumosul, filmul. Aşa că m-am dus şi am intrat direct în cabina de proiecţie”, îşi aminteşte Ştefan Gall intrarea sa în această lume la începutul anilor ’60.
A făcut mai apoi cursuri de specializare alături de toţi colegii săi şi a primit calificarea de proiecţionist cinematografic.
Amintiri ca şi gravate în piatră
Arădeanul spune că acea perioadă a vieţii lui l-a marcat profund. „Amintirile acelea sunt în mintea mea ca şi gravura în piatră. Am învăţat multe şi m-am bucurat de fiecare film pe care l-am proiectat”, mai povesteşte arădeanul.
Îşi aduce aminte cu drag de munca în clădirea Teatrului Vechi unde funcţiona cinematograful Herbak Janos, dar şi de grădinile de vară unde rulau filme în Arad. Proiecţiile în aer liber aveau loc în actualul Hotel Parc, pe Malul Mureşului, dar şi pe locaţia Stadionului Gloria. „Acolo, la Gloria, era o superbă grădină de trandafiri şi îmi aduc aminte că am profitat de ea, tânăr fiind, şi într-o seară i-am dus trandafiri unei fete care stătea pe Eminescu”, îşi deapănă amintirile Ştefan Gall. Acesta mai povesteşte că în momentul în care fata trăgea buchetul de flori pe geam, cu o sfoară, un poliţist urmărea întreaga scenă. „Mi-a spus doar că lumea face lucruri nebuneşti din dragoste”, mai spune Gall zâmbind.
Arădenii preferau filmele europene
„Au rulat în acea perioadă foarte multe filme europene. Era bătaie pe un bilet la filmele franceze sau italiene. În acei ani s-a lansat neorealismul italian, un gen care a prins foarte, foarte bine”, mai povesteşte Ştefan Gall.
Acesta a mai spus că şi ecranizările după Caragiale erau extrem de gustate de public.
„Erau filme care rulau în acelaşi timp în două cinematografe. Îmi amintesc că fugeam cu rolele sub braţ de la un cinematograf la altul, sau la o grădină de vară”, povesteşte proiecţionistul.
Aradul anilor ’60
Ştefan Gall îşi aminteşte de Aradul acelor vremuri cu multă emoţie. „Era un oraş foarte frumos şi extrem de curat. Ofiţerii sovietici umbalu doar în pantaloni albi prin oraş, atât era de curat. Mai ales vara, lumea se plimba pe Corso şi mai apoi mergeau la film, sâmbăta sau duminica seara. Cea mai căutată reprezentaţie era cea de la ora 19.00”.
Întrebări şi răspunsuri
Câte cinematografe erau în Arad în acea perioadă?
Păi erau săli de cinema în fiecare cartier, plus cinematografele din zona centrală: Gheorghe Doja, Nicolae Bălcescu, Herbak şi Tineretului. Mai erau cele două grădini de vară unde rulau filme. Şi toate acestea aveau clienţi.
Cum erau programate reprezentaţiile?
La cinematografele premier erau două matinee, plus câte patru reprezentaţii după masă. Cele de cartier aveau doar câte patru reprezentaţii, dar cu toate acestea erau filme la care biletele se epuizau cu două trei zile înainte. Se mai dădeau şi bilete în picioare uneori, iar cei de la pompieri nu puteau decât să închidă ochii.
Ce-i place
„Îmi place foarte mult istoria, dar cea adevărată. Îmi mai place pictura foarte mult şi filmul, bineînţeles”, explică Ştefan Gall. Acesta a mai adăugat că a şi făcut cursuri de pictură la şcoala populară de artă vreme de trei ani.
Ce nu-i place
„Urăsc ura şi pistolul îndreptat spre oamenii care iubesc cultura”, e categoric proiecţionistul arădean. Acesta regretă vremurile de glorie ale artei şi ale cinematografului pe peliculă, dar şi atmosfera de calm şi căldură din anii 60.
Se încarcă comentariile...
