Viata intr-o familie de dascali

In casa, in biblioteca, pe fiecare masuta stau numai flori, carti si CD-uri. S-au nascut "dascali". Spun ca, daca nu ar fi pasionati, nu ar putea face aceasta meserie. Gabriela si Valentin Moraru sunt

In casa, in biblioteca, pe fiecare masuta stau numai flori, carti si CD-uri. S-au nascut "dascali". Spun ca, daca nu ar fi pasionati, nu ar putea face aceasta meserie. Gabriela si Valentin Moraru sunt inconjurati de copii de acum 30 - 40 de ani de cand lucreaza in invatamant. Sotia este profesor de romana la Colegiul ,Mihai Eminescu" din Capitala, sotul preda muzica la Colegiul ,Emil Racovita". Vorbesc de elevi cu emotie si considera ca profesia de dascal nu inseamna a preda, a sta la catedra, e ceva dincolo de clasa... "Eu am facut toata viata muzica, ea a facut toata viata teatru - spune sotul, 62 de ani. Si cand vom fi pensionari, cu ajutorul lui Dumnezeu, corul si teatrul vor fi pe primul plan, pentru ca sunt marile noastre pasiuni". ,Ne gandim cu groaza la ce fac cei care intra acum in invatamant. Ma uit cum vin imbracate colegele mele mai tinere, se vede ca, pur si simplu, nu pot sa isi cumpere haine. Noi suntem perceputi fals. Oamenii zic ca stam 3 sau 4 ore la scoala degeaba. Nu-i deloc asa, muncim cu elevii care ne vor face un viitor", spune Gabriela, 56 de ani. Amandoi desfasoara benevol fel si fel de activitati. Sotul este dirijorul coralei ,Nicolae Oancea" a Casei Corpului Didactic Bucuresti. In fiecare saptamana merge la tot felul de repetitii. Este autor de manuale: ,Educatia muzicala" pentru clasele a III-a, a VI-a, a VIII-a, a IX-a si a X-a, plus o culegere de cantece pentru copii. Sotia este coordonator la Teatrul ,Arlechin" al Colegiului ,Mihai Eminescu". In fiecare sambata, sotii Moraru merg la repetitii, fara sa-i plateasca nimeni. Sotia crede ca ,marele avantaj este ca inca nu depindem de medicamente... alti bani ar fi fost necesari. Nu ne plangem de salarii. Mi se pare normal ca, dupa atatea zeci de ani, sa luam ceva banuti. Ne cumparam foarte multe carti, reviste si CD-uri. Cand mergem in concediu, mergem la mare, cu bilete de la sindicat. Chiar daca am avut salarii mici, niciodata nu ne-am razbunat pe elevi nedandu-ne interesul la ore. Pentru invatamant iti trebuie vocatie". Ambii sunt diriginti la clase si au si gradatie de merit. "Azi vad un tanar in cancelarie... dar, maine, nu. Se duc tinerii... Pacat! Avem o generatie extraordinara, care este dispusa sa invete. O spun din suflet: imi face o asa mare placere sa merg la scoala! Sa-i vad cum se zbat pentru note, cat de bine inradacinat au spiritul de concurenta, cat de mult vor sa se lanseze in viata", spune sotia. ,Eu le vorbesc elevilor despre sansa pe care o au de a schimba ceva si de a se implica. Sunt liberi sa plece din tara, dar si aici pot decoperi multe, pot macar sa puna umarul", spune Gabriela Moraru.