Leagan al unei civilizatii stravechi, Grecia isi leaga Ziua Nationala de timpurile moderne

Leaganul celor mai vechi civilizatii, Grecia isi leaga aniversarea Zilei nationale de perioada moderna. 25 martie este ziua in care revolta greaca impotriva Imperiului Otoman deschide drumul Marelui

Leaganul celor mai vechi civilizatii, Grecia isi leaga aniversarea Zilei nationale de perioada moderna. 25 martie este ziua in care revolta greaca impotriva Imperiului Otoman deschide drumul Marelui Razboi al Independentei poporului grec. De la prosperitatea civilizatiei cretane si a culturii minoice, de la rezistenta oraselor-cetati grecesti in fata armatelor persane din antichitate, continuand cu supravietuirea culturii elenice in interiorul Imperiului Roman si mai tarziu sub patru veacuri de dominatie otomana, secolele istoriei dovedesc puterea natiei elene de a rezista si a-si pastra traditiile, obiceiurile si originile nealterate. Pentru poporul elen, 25 martie 1821 este data la care portile libertatii incep sa se deschida catre soarele independentei si suzeranitatii. Revoltele populare din Balcanii anului 1821 reprezinta pentru istorici primul ecou in Europa rasariteana al marilor revolutii moderne din Apus si de peste Atlantic. In Grecia, revolta s-a produs ca urmare a eforturilor de trezire a constiintei nationale, eforturi duse la final de catre numeroase minti luminate care erau deja "conectate" la prefacerile renascentiste si iluministe apusene. Grecia, provincie otomana, cunoaste la granita dintre sec. XVIII-XIX diverse demersuri de propagare a ideilor liberale cu privire la proprietatea privata. Numeroase organizatii secrete iau nastere, urmarind sa identifice o constiinta elena, noua, moderna. Cea mai importanta si influenta este Philiki Etaireia (Eteria), condusa de Alexandru Ipsilanti, care a reusit sa aprinda si in Principatele romanesti flacara libertatii prin colaborarea cu Tudor Vladimirescu. In contextul unor lipsuri socioeconomice tot mai mari si al presiunii din partea Eteriei, o revolta populara a izbucnit mai intai in Moldova, in februarie, si apoi in martie, in mare parte din Grecia. Proclamatia lui Ipsilanti de la Iasi, denumita "Lupta pentru Credinta si Patrie" (24 februarie 1821), reprezinta proclamatia oficiala a revolutiei grecesti. In cercurile intelectuale occidentale s-a format imediat un curent solidar cu revolutia greaca. In peninsula, idealurile liberale de libertate si proprietate privata au mobilizat marea majoritate a populatiei greco-ortodoxe. Razboiul revolutionar a prins si conotatii religioase, in ciuda condamnarii miscarii de catre Patriarh si de catre Sfantul Sinod, din cauza replicilor atroce otomane. S-a nascut astfel noua constiinta nationala in randurile populatiei greco-ortodoxe. Momentul de varf al miscarii sociale a fost atins in 25 martie 1821, cand cea mai mare parte a Greciei continentale era eliberata de sub Imperiul Otoman. Razboiul revolutionar grec a continuat, ca rezultat al numeroaselor disensiuni interne, dar si ca urmare a resurselor si pregatirii armate limitate a populatiei civile. In primii 2 ani, revolutia a fost inabusita peste tot, exceptand Pelopones, Grecia Centrala, Creta si cateva insule. Sub influenta miscarilor liberale proeleniste occidentale, Marea Britanie, Franta si Rusia au intervenit pe langa Inalta Poarta, incercand sa obtina autonomia Greciei. Refuzul otoman de a nu face nici un compromis a condus la interventia aliata si la distrugerea puterii otomane in batalia de la Navarino (1827). In urmatorii 2 ani, luptele au continuat, insa era doar o chestiune de timp pana cand Grecia va fi recunoscuta ca natiune independenta. Instituirea regimului monarhic, in 1833, in Grecia a pus capat perioadei de tranzitie de la dominatia otomana la statul national modern grec.