FMI, agent electoral?

Toropiti de caldura, romanii au primit mai degraba cu indiferenta vestea ca FMI ne-a mai dat o transa din acordul de imprumut incheiat cu Romania. Pentru ca da bine la imagine, guvernantii nu s-au

Toropiti de caldura, romanii au primit mai degraba cu indiferenta vestea ca FMI ne-a mai dat o transa din acordul de imprumut incheiat cu Romania. Pentru ca da bine la imagine, guvernantii nu s-au sfiit sa "confiste" succesele din acordul cu FMI in scop electoral. "Va fi primul acord cu FMI dus la bun sfarsit de un guvern dupa '89", s-a tot auzit in ultima vreme declaratia finantistului sef al tarii, Mihai Tanasescu. Tehnic vorbind, s-ar putea intampla asa, pentru ca acordul, care trebuia sa se finalizeze la sfarsitul acestei luni, a tot fost prelungit pana pe 15 octombrie. Un ragaz de patru luni si jumatate pentru guvern sa faca ceea ce n-a facut din octombrie 2001 pana acum. Ca si la precedentele discutii, ultima evaluare pe care ne-o face Fondul scoate in fata aceleasi bube: nerespectarea repetata a angajamentelor privind politica salariala din intreprinderile de stat cu pierderi, tolerarea celor care consuma pe veresie energie si gaze, privatizarea cu chip de melc si mers de rac. Cum la promisiuni stam bine, in noul memorandum, la capitolul anticoruptie, puterea a trecut de la "sa nu ne mai dea ei lectii" la angajamentul ca va prezenta Fondului un raport privind urmarirea in justitie a persoanelor implicate in operatiuni financiare ilicite, inclusiv a vinovatilor de fraudele FNI si BRS. Daca se respecta acest angajament, premierul Nastase nu va mai avea a se plange ca toata lumea "umbla cu coruptia in gura" si va sti pe cine - chiar daca nu ii impusca pe stadion - sa bage macar in puscarie. Masurile care "prind" la popor - cresterea salariului minim pe economie, obligarea putinilor investitori de a mentine locurile de munca, dincolo de limita eficientei, la companiile privatizate, bani de la buget scursi degeaba prin perfuziile societatilor aflate la reanimare - se intorc acum impotriva guvernantilor dornici sa-si pastreze punctele in sondaje. Totusi, am redus cu 5% contributiile la bugetul asigurarilor sociale, ar putea spune seful Finantelor. Masura este binevenita, mai ales in contextul in care impozitele pe salarii au devenit practic cea mai sigura si consistenta sursa de venituri la buget. Logica ar fi ca angajatii poate isi vor aduce aminte, cand se vor afla cu stampila in mana in cabina de vot, de grija PSD de a-i mai despovara de taxe. Numai ca banii pierduti astfel de buget trebuie luati din alta parte, ca sa fie respectati "indicatorii macro". Pe principiul cu o mana dam si cu alta luam, pierderea de 4% din PIB, rezultata din reducerea contributiilor, va fi compensata prin introducerea unor taxe mai mari pe terenuri si cladiri. Cel putin asa suna unul dintre angajamentele asumate in ultimul memorandum suplimentar incheiat cu FMI. "Ramanem ferm angajati sa ne abtinem de la orice alta reducere de impozit in 2003. In mod specific nu vom introduce o cota redusa de TVA si nu vom modifica cotele impozitului pe venit", se angajeaza, negru pe alb, partea romana. Se dovedeste astfel ca promisiunile venite de la Palatul Victoria privind cote reduse la TVA pentru medicamente si produse de baza si impozite mai mici pe salarii n-au fost altceva decat praf aruncat din nou in ochii electoratului. Cresterea accizelor la carburanti la nivelul de anul trecut, si implicit scumpirea benzinei (angajament trecut in memorandumul cu Fondul), a fost evitata in ultimul moment, dupa un "razboi de catifea" intre Finante si Industrie, transat spre binele soferilor de catre insusi premierul Adrian Nastase. In plan macro, rezultatele sunt pozitive si apreciate de catre FMI, ar putea fi argumentul imbatabil al autoritatilor romane. Auzind asemenea minune, nea Vasile a renuntat la carcoteala, pretul kilogramului de rosii sau farmaciile care nu mai elibereaza medicamente compensate si gratuite parandu-i-se doar un vis urat. Pana la urma, desi s-a mai incercat ceva reforma, situatia nu e deloc atat de roza cum ar vrea domnii de la guvern sa para. Si acest acord cu FMI a fost, pana la urma, un joc "de-a prinselea". Daca am primit recenta transa de imprumut, acest lucru poate fi pus in mare masura si pe seama conjuncturii politice externe si a calitatii Romaniei de "partener strategic" al SUA. Acum, dupa razboiul din Irak, vine si dusul rece al FMI: "Avand in vedere (...) agenda de reforme structurale neterminate a Romaniei, nu exista spatiu pentru autosatisfactie". Tradus in masuri concrete, pana la finalizarea acordului, asta inseamna: adio cresteri ale salariilor la intreprinderile cu pierderi, inasprirea politicii fiscale (si eventual noi taxe), diminuarea rapida a cheltuielilor bugetare (si mai putini bani pentru subventii, sanatate, invatamant, drumuri etc.), deconectarea rau-platnicilor si un control la sange, lunar, al incasarilor producatorilor de energie si gaze si eterna accelerare a privatizarii. Adica o curatire a bubelor cu mare impact social pe care guvernul a incercat sa le oblojeasca pana acum cu tot felul de alifii, evitand cu orice pret sa recurga la bisturiu. Cu toate angajamentele luate si fata de FMI, cat de dispusi vor fi insa guvernantii sa renunte la tertipurile de imagine intr-un an preelectoral in schimbul bisturiului?