Boala tăcută care te desfigurează
0
Acromegalia este o afecţiune care se manifestă prin creşterea excesivă a extremităţilor: bărbie, mâini, picioare. Persoanele care suferă de această boală constată că inelele nu li se mai potrivesc, iar pantofii nu-i mai încap. „Vinovat" de aceste lucruri se face o tumoră de pe glanda hipofiză, care produce în exces hormoni de creştere.
Acromegalia este o boală care îi păcăleşte şi pe medici. Chiar şi după 15 ani de la instalare, doctorii pot pune un diagnotic greşit. Partea bună este că niciodată nu este prea târziu de tratat această boală. Singurul inconvenient ar fi creşterea excesivă a masei oasoase, deoarece ţesutul moale poate fi „corectat".
Ca în multe alte cazuri, România nu are un registru naţional în care să înscrie pacienţii cu acromegalie, însă specialiştii susţin că incidenţa acestei afecţiuni este de 3-4 cazuri la un milion de locuitori/an, iar prevalenţa este de 40-90 de cazuri existente la un milion de locuitori. Astfel, se presupune că în ţara noastră există între 800 şi 1.800 de cazuri. Cert este că 300 de persoane iau un tratament medicamentos.
Cauzele pentru care apare această boală nu sunt foarte clare, însă medicii susţin că, în principal, este vorba despre mutaţii genetice.
„Cel mai mult m-a afectat modul în care mă privea şi mă judeca societatea"
Mihaela, o tânără în vârstă de 36 de ani, a înţeles pe pielea ei ce înseamnă să sufere de acromegalie. „Primul semn a apărut la 17 ani, când s-a instalat amenoreea. Nu mi-am dat seama rapid şi de la 42 de kilograme am ajuns să cântăresc 90. Abia în 2006, la 13 ani de la debutul bolii, am mers la medic şi am început un tratament medicamentos, însă a trebuit să mă operez.
„Această boală mi-a cauzat şi psihic. Am fost complexată de faptul că mi s-au schimbat trăsăturile. Mâinile mi-erau mult mai groase, iar picoarele mi s-au mărit. Port 41, cu un număr mai mult decât soţul meu. În afară de faptul că am luat şi în greutate, cel mai mult m-a afectat felul în care mă privea şi mă judeca societatea", a povestit Mihaela. Ca şi consecinţă a bolii de care suferă, femeia a ajuns să sufere şi de infertilitate. De curând a aflat şi că resturile tumorii care au rămas în organism s-au dezvoltat cu câţiva milimetri, iar ea trebuie să se opereze din nou.
Semne nespecifice
Acromegalia poate fi considerată un fel de „ucigaş tăcut", deoarece ea începe să se manifeste mai vizibil în jurul vârstei de 32-35 de ani, însă este diagnoticată abia 10 ani mai târziu. De ce este această afecţiune atât de greu de depistat, dacă urmările ei sunt vizibile la nivel estetic? Pentru că se manifestă prin simptome nespecifice.
„Printre simptomele acestei boli se numără durerile de cap, durerile articulare, durerile dentare, nevralgiile, durerile extremităţilor, hiperhidroza (transpiraţia abundentă şi unsuroasă). În plus, mai apar şi stări de oboseală, absenţa menstrei şi tulburări de vedere (în special în lateral)", a explicat Simona Fica, preşedintele Societăţii Române de Endocrinologie.
După ce boala avansează, apar modificări ale fizionomiei. Ochii sunt înfundaţi în arcadă, se îngroaşă şantul nazal, se îngroaşă mâinile şi se lăţesc picioarele.
Complicaţii care apar dacă boala nu este tratată
Datele arată că mortalitatea pacienţilor cu acromegalie este de 2-4 ori mai mare mai mare decât populaţia generală, în special din cauza complicaţiilor cardiovasculare. „Prima cauză de mortalitate a pacienţilor cu cromegalie este apariţia bolilor de inimă. Boala apare din cauza retenţiei de apă şi de sodiu, ce provoacă îngroşarea muşchiului inimii. Consecinţa este scăderea nivelului de pompare, ceea ce duce inevitabil al insuficienţă cardiacă", a detaliat Mădălina Muşat, şef lucrări la Institutul Clinic C.I. Parhon din Capitală.
În plus, oamenii care suferă de acromegalie mai pot avea neplăceri şi din cauza altor afecţiuni: apnee în somn (mărirea limbii poate provoca sufocare), tulburări de vedere, probleme cu tiroida, artropatie (durerile pot fi invalidante) şi chiar diabet zaharat.
3 metode pentru a învinge boala
Cei care suferă de acromegalie au trei variante să învingă boala. Cea mai folosită şi eficientă este metoda chirurgicală, prin care se extirpă tumoarea hipofizară. A doua variantă este tratamentul medicamentos, iar cea din urmă este radioterapia hipofizară.
„Prin intermediul chirurgiei se chiuretează tumora. Ratele de succes sunt de 80% pentru tumorile mai mici de un centimetru şi de 60% pentru cele mai mari. În cazul tratamentului medicamentos este nevoie de o perioadă lungă de timp pentru a se vedea beneficiile. Cea de-a treia opţiune presupune administrarea unei energii de înalt voltaj, iar dozele se administrează treptat. Rezultatele se instalează lent şi pot fi observate chiar şi la 10 ani", a subliniat medicul Mădălina Muşat.
Se încarcă comentariile...
