Beijingul trece la comanda ASEAN
0Armata chineză are planificate pentru luna iulie primele exerciţii comune cu trupe ale celor 10 membre ASEAN, cel mai puternic semn că recenta implicare economică a Beijingului în regiunea
Armata chineză are planificate pentru luna iulie primele exerciţii comune cu trupe ale celor 10 membre ASEAN, cel mai puternic semn că recenta implicare economică a Beijingului în regiunea sud-est asiatică are acum efectele strategice scontate.
Marţi, 13 februarie, Coreea de Nord a obţinut un compromis avantajos: sigilarea reactorului de la Yongbian şi detalierea programului nuclear contra primelor tranşe din milionul de tone de petrol promis pentru dezarmarea nucleară. Prinse bine în Irak şi Afganistan şi tot mai ameninţătoare faţă de ameninţătorul program nuclear al Iranului, SUA au fost nevoite să accepte acest aranjament - care nu rezolvă însă conflictul din estul aliat al Asiei. Conform înţelegerii, Coreea de Nord nu este obligată să renunţe la armele nucleare în acest moment şi, tehnic, poate crea noi rachete cu materialul deja produs. Phenianul nu a convenit la desfiinţarea programului nuclear imediat, cu excepţia uzinei de la Yongbion. Girat şi de alte trei state puternic interesate - Rusia, Japonia şi Coreea de Sud - compromisul dintre Coreea de Nord şi SUA a fost văzut şi ca o demonstraţie a rolului pozitiv pe care China l-a jucat în criza nucleară coreeană. Alţii văd că Beijingul şi-a mai servit o dată propriul interes, prin obţinerea unui compromis care nu schimbă statu-quo-ul din regiune. Mai precis, nu-l schimbă decăt în sensul dorit de China.
Cei zece plus chinezii
La summitul de la Cebu, din ianuarie, Beijingul a propus statelor ASEAN o serie de inofensive exerciţii militare comune, cu titlu de "antrenament pentru menţinerea păcii, management al dezastrelor şi reconstrucţie". Istorica ofertă nu a putut fi decât acceptată. Chit că organizaţia asiatică pro-occidentală a fost iniţiată, în 1967, tocmai pentru stăvilirea influenţei Chinei şi URSS, în Asia de Sud-Est.
Studiile de securitate globală arată că printr-un multilateralism limitat în regiune, în locul tradiţionalului unilateralism, China îşi asigură periferia sud-estică şi eliberează astfel resurse necesare influenţei globale pe care şi-o proiectează.
Strategia este bi-fazică: promovarea creşterii economice, mai ales prin investiţii, apoi oferirea de asistenţă militară limitată - ambele împotriva vechii dependenţe a ASEAN de SUA. Tactica este înlocuirea capitalului american şi legăturile personale cu liderii militari locali. Iar "avantajul competitiv" al Chinei este absenţa consideraţiilor asupra politicii interne a statelor interesante. Ca urmare, SUA sunt nevoite chiar să desfăşoare stagiul anual "Cobra Gold", deja planficat împreună cu Tailanda - deşi legile americane previn, formal, asistenţa militară pentru guvernanţii care au preluat puterea prin mijloace nedemocratice. Imediat după lovitura de stat militară de la Bangkok, China s-a oferit să umple acest posibil gol prin 49 de milioane de dolari oferiţi Thailandei sub formă de ajutor militar şi training.