Asumarea increderii

Guvernul Tariceanu isi da astazi examenul de integrare in fata Parlamentului European de la Strasbourg. Si dupa cum arata toate semnalele, vom fi declarati admisi la aceasta proba eliminatorie.

Guvernul Tariceanu isi da astazi examenul de integrare in fata Parlamentului European de la Strasbourg. Si dupa cum arata toate semnalele, vom fi declarati admisi la aceasta proba eliminatorie. Specialistii se asteapta la un vot favorabil, consistent, cu doua treimi "pentru" primirea Romaniei in UE. Ar fi in mod incontestabil un mare succes pentru toti romanii, fie ei simpli cetateni sau guvernanti. Misiunea la care s-a angajat Coalitia, in decembrie anul trecut, nu era chiar imposibila, dar nici prea departe de acest calificativ. Multi au vazut in alianta PNL-PD-UDMR-PUR un nou CDR, iar presedintele Basescu a fost cat pe ce sa arunce in aer majoritatea abia injghebata, amorsand bomba alegerilor anticipate. De 15 ani, Romania este tara reformelor inghetate. Nimic nu s-a rezolvat dintr-o data, s-a mers cu jumatati de masura tocmai in domeniile cele mai importante, acolo unde ar fi trebuit sa se gaseasca motoarele transformarilor economice si sociale. Privatizarea, regimul proprietatii private, retrocedarile si despagubirile au fost promise, legiferate, accelerate, deturnate si stopate de nenumarate ori in anii de tranzitie, prin comanda politica. Din proprietatea de stat, provenita din nationalizarile bunurilor fostilor "burgheji" si mosieri, a trebuit mai intai sa profite nomenclatura de dupa '89 si, din resturi, sa se mai dea ceva in natura adevaratilor proprietari. Pentru despagubiri, praful de pe toba! Acceptarea normelor europene impune rezolvarea, o data pentru totdeauna, a acestor chestiuni care aduna sute de mii de oameni in salile de judecata. Guvernul a hotarat, in intelepciunea lui, sa-si angajeze responsabilitatea pentru proiectele de lege privind proprietatea: retrocedarea imobilelor preluate in mod abuziv de stat, plata despagubirilor si restituirea imobilelor care au apartinut cultelor religioase, circulatia juridica a terenurilor si grabirea proceselor legate de restituirile funciare. Proiectele urmaresc prevalenta restituirii in natura a tuturor imobilelor si terenurilor, inclusiv sedii de partide, ambasade sau institutii publice si constituirea unor mecanisme de sanctionare a autoritatilor locale si centrale in cazul tergiversarii dosarelor. Ciudat este ca Guvernul a anuntat decizia de asumare a raspunderii inainte ca acest lucru sa se discute la nivelul Coalitiei, fara sa astepte macar ca proiectele anuntate sa capete o forma definitiva. Executivul nu a reusit sa explice de ce recurge la o asemenea metoda pentru adoptarea unui pachet legislativ, din moment ce nici macar graba nu mai poate fi invocata. Ministrul relatiei cu Parlamentul, Bogdan Olteanu, a afirmat ca asumarea raspunderii se va face in luna mai, ori intr-o luna este timp suficient pentru dezbaterea unui proiect de lege, cel putin intr-o Camera. Oricum, Coalitia ar putea sa voteze lejer pana la toamna sau chiar mai devreme, intr-o sesiune extraordinara, toate aceste proiecte. Anuntul Guvernului i-a luat prin surprindere pana si pe liderii Coalitiei. Emil Boc, care a crescut ca om politic in legislatura trecuta criticand subordonarea Parlamentului de catre Guvernul Nastase, s-a trezit intr-o pozitie delicata. Nu a avut incotro si a recunoscut ca prefera o dezbatere parlamentara. La fel UDMR. Liberalii sunt si ei nuantati, iar PUR s-a opus. Insusi premierul Tariceanu se vede in postura de a-si incalca principiile asumate la investitura, cand a promis ca lucrurile se vor schimba radical fata de guvernarea PSD, in relatia Executivului cu puterea legislativa. In situatia in care nu il impiedica nimic sa-si treaca legile prin Parlament, prin asumarea raspunderii, Calin Popescu Tariceanu se leaga la cap chiar daca nu il doare. In loc sa puna cartoful incins al acestor legi in mana Parlamentului, sa-si sparga acesta capul ca sa gasesca cele mai bune solutii in chestiuni dificile, cu impact social major, Executivul forteaza, de fapt, mana Coalitiei, pentru a accepta asumarea raspunderii. Urmeaza negocieri dificile si, probabil, o decizie politica. Rezultatul: se vor castiga cateva luni in rezolvarea unor probleme care dureaza de 15 ani. Pretul este ca imperfectiunile proiectelor de lege nu vor putea fi corectate prin dezbatere parlamentara. Asumarea raspunderii se justifica doar ca lovitura de imagine pentru Guvernul Tariceanu. Aceasta pare usor inutila, pentru ca succesul european ar trebui sa fie de ajuns pentru soliditatea Cabinetului. Dar, la noi, la Dambovita, deja "se stie" ca Traian Basescu va demite Guvernul, dupa semnarea Tratatului de aderare. Prin asumarea raspunderii, Calin Popescu Tariceanu solicita, de fapt, un vot de incredere din partea Parlamentului.