Acasă la Saint-Bernard

Trecătoarea cu acelaşi nume care străbate Alpii Valezi a devenit o adevărată rută istorică, dar şi locul de baştină al celebrei rase de câini Când urci pe un drum care ajunge la

Trecătoarea cu acelaşi nume care străbate Alpii Valezi a devenit o adevărată rută istorică, dar şi locul de baştină al celebrei rase de câini

Când urci pe un drum care ajunge la peste 2.400 de metri altitudine, te gândeşti că probabil doar montaniarzii împătimiţi au trecut de-a lungul vremii prin zonă.

Ajuns în pasul Saint-Bernard - împărţit frăţeşte de italieni şi elveţieni şi locul de baştină al câinelui cu acelaşi nume -, descoperi un adevărat bulevard al istoriei pe care s-au tot foit personaje celebre: de la triburile din epoca bronzului, Hannibal şi elefanţii săi, Charlemagne, apoi vreo doi papi, până la Napoleon împreună cu armata.

Din Valea Aosta, situată în partea italiană a Alpilor Valezi, serpentinele urcă pieptiş către pasul Saint-Bernard. Motorul maşinii urlă mai, mai să-şi dea duhul pe pantele care nu se mai termină. În partea italiană, şosea de coşmar: o singură bandă îngustă de asfalt, mâncată pe stânga de lucrări ce par să fi rămas abandonate, iar în dreapta, prăpastie cât cuprinde.

Între maşină şi hău nu sunt întotdeauna parapeţi, aşa că la fiecare cotitură te rogi să nu-ţi apară în cale un autocar italian nesimţit sau o ceată de motociclişti bezmetici. În cele din urmă, ajungi în top, la 2.473 de metri, aduci mulţumiri statuii sfântului ce veghează de pe o stâncă pasul şi tragi puţin aer italian în piept. Treci apoi tiptil printre vameşii elveţieni, binevoitori şi moleşiţi de soarele ce inundă munţii.

Coteşti pe lângă un lac alpin limpede ca cerul şi ai ajuns acasă la Saint-Bernard. Adică la un grup de clădiri solide, din piatră de munte, ce adăpostesc muzeul câinilor Saint-Bernard, un adăpost (hotel) cu restaurant şi o clădire a poliţiei elveţiene. Un magazin şi câteva tarabe cu suveniruri pe lângă care poţi admira cele mai năstruşnice motociclete animă locul.

Numele pasului provine de la arhidiaconul Bernard du Menthon, care, în jurul anului 1050, a răspândit creştinismul în zonă şi a construit un adăpost pentru călătorii ce traversau munţii.

Ţeapă à la Napoleon

Din muzeul dedicat celebrei rase de câini, dar şi istoriei trecătorii, afli diverse poveşti mai puţin cunoscute despre personajele celebre. Bunăoară, povestea armatei lui Napoleon care, în primăvara anului 1800, pentru a-i ademeni pe localnici să-l ajute să urce tunurile armatei sale pe coclauri, le-a promis o plată grasă.

După ce armata lui a mai consumat şi 24.000 sticle de vin, o tonă de brânză şi cam tot atâta carne, în valoare totală de 40.000 de franci elveţieni, Bonaparte n-a mai plătit nimic.

Abia după 15 ani, elveţienii au primit 15.000 de franci, iar în 1984, François Mitterrand a şters datoria. În faţa muzeului, în câteva cuşti, câinii Saint-Bernard stau tolăniţi în aşteptarea zăpezilor care jumătate de an acoperă totul.

Câinii erau utilizaţi în trecut pentru paza gospodăriilor şi a turmelor, pentru cărăuşie şi tracţiune. În pasul Saint-Bernard a trăit şi celebrul reprezentant al rasei, cîinele Barry, care între 1800 şi 1812 a salvat de sub zăpadă 40 vieţi omeneşti şi este considerat câinele naţional al Elveţiei.

Ponturi

O camera dublă cu duş la "Hotel de l'Hospice", de luni până joi, costă în jur de 21,50 euro/pers./noapte

În weekend, preţul este de 47 euro/pers./noapte

O porţie de mămăliguţă cu brânză din regiune costă aproximativ 14 euro; o porţie de cotlet de porc, 19,60 euro, iar un prânz complet ce cuprinde, de exemplu, friptură de iepure cu sos de muştar, mămăliguţă şi sote de legume costă 12,35 euro.