Iranienii de rând renunță la mâncare şi muncesc până la epuizare. Războiul i-a adus la limită, iar furia se îndreaptă spre SUA și Israel

În timp ce Washingtonul anunță noi sancțiuni împotriva Teheranului, iranienii de rând abia mai pot face faţă traiului de zi cu zi. Tot mai multe familii se văd nevoite să renunţe inclusiv la mâncare şi să muncească dublu pentru a face faţă cheltuielilor.

1/5

Imagine din Teheran Foto: AFP

Deşi rafturile magazinelor din Teheran sunt pline, mulţi dintre iranienii de rând au ajuns doar să se uite la ele, pentru că nu-și mai permit să cumpere. Pentru multe familii, lista de cumpărături s-a scurtat până la alimentele și produsele fără de care nu pot supravieţui.

Din păcate, nu doar fructele, carnea şi alte produse alimentare, ci şi timpul liber sau activitățile pentru copii au devenit „cheltuieli” la care părinții trebuie să se gândească de două ori.

Jurnaliştii AFP au stat de vorbă cu Ahmad Karimi, un șofer de taxi de 52 de ani și tată a doi copii, care a a ajuns să lucreze până la 15 ore pe zi pentru a-și acoperi cheltuielile. Dar nici acest program nu îi permite însă să păstreze stilul de viață de dinainte de conflictul dintre Iran, pe de o parte, şi Israel şi SUA, de partea cealaltă.

„Am renunțat practic la multe lucruri. Renunțăm la fructe, renunțăm la proteine, am renunțat la timpul liber, lucrăm chiar și în weekend”, a declarat el.

„Oamenii nu vor putea continua să trăiască așa”, a continuat el. „Pur și simplu respirăm, supraviețuim și încercăm să ajungem de la o zi la alta.”

Coșul de cumpărături, din ce în ce mai gol

Orezul costă acum cu 60% mai mult decât înainte de război, iar carnea de vită s-a scumpit cu 150%. Pentru familiile cu venituri mici și medii, astfel de majorări înseamnă că anumite alimente dispar pur și simplu de pe lista de cumpărături.

Marele Bazar din Teheran rămâne una dintre destinațiile celor care încearcă să găsească produse mai ieftine. Chiar și aici, însă, oamenii trebuie să facă alegeri dificile.

Bazar Teheran Foto: Shutterstock

O femeie de 41 de ani, mamă a doi copii, originară din nordul Iranului, a postat pe X ce a reușit să cumpere într-o singură ieșire la magazin. Avea lapte, ouă, hârtie igienică și alte câteva produse, dar nu și carne. Pentru cumpărăturile respective a plătit 89 de milioane de riali, aproximativ 65 de dolari. Ea a vorbit cu Associated Press fără să-și dezvăluie identitatea, de teamă să nu aibă probleme cu autoritățile.

„Cumpărarea lucrurilor de bază a devenit principala noastră prioritate, iar coșul nostru de cumpărături a devenit mai mic și mai limitat”, a declarat ea.

Pentru părinți, presiunea financiară este uriaşă. Copiii cer haine, activități, cursuri sau lucruri pe care familia nu și le mai permite, iar fiecare astfel de solicitare se transformă într-o nouă discuție despre bani.

„Costul emoțional și presiunea la care suntem supuși sunt o altă poveste”, a continuat femeia.

„De fiecare dată când trebuie să le spunem nu copiilor, de fiecare dată când trebuie să ne răzgândim asupra unei decizii, fie că este vorba despre un curs la care ți-ar plăcea să-ți înscrii copiii sau despre ceva ce își doresc foarte mult să le cumperi, este cu adevărat epuizant”, a povestit ea.

Inflația ar putea ajunge la aproape 70%

În acest context, Fondul Monetar Internațional estimează că inflația din Iran ar putea urca până la aproape 70% până la sfârșitul anului, iar economia, deja afectată de un deceniu de sancțiuni înainte de război, ar putea înregistra o scădere cu peste 5%.

Șomajul oficial este de 9,1%, însă unele publicaţii susțin că nivelul real ar putea fi mult mai mare. Un oficial al Ministerului Muncii a anunțat că, până la sfârșitul lunii mai, la numai trei luni de la izbucnirea războiului, s-au pierdut peste un milion de locuri de muncă,

Benzina reprezintă încă o excepție. Prețul ei rămâne scăzut datorită subvențiilor de stat, dar nici această situație nu pare sigură. Un consilier al președintelui iranian a declarat la televiziunea de stat că țara consumă zilnic mai mult carburant decât produce și ar putea fi obligată să majoreze prețurile. În trecut, scumpirea benzinei a provocat proteste de amploare.

Furia iranienilor se îndreaptă spre Israel şi SUA

Pentru moment, însă, nu s-au mai înregistrat proteste de amploarea celor de la începutul anului, când în Iran au avut loc manifestații reprimate violent de autorități, în care mii de oameni au fost uciși, iar zeci de mii ar fi fost arestați.

Hassan Golmoradi, economist din Teheran, spune că o parte dintre iranieni își îndreaptă furia și către Statele Unite și Israel, pe care îi consideră responsabili pentru sancțiuni și pentru atacurile care au distrus fabrici și infrastructură și au ucis zeci de civili.

„În ciuda greutăților și dificultăților, ei au dat dovadă de o răbdare considerabilă în a suporta presiunile economice care au rezultat”, afirmă Hassan Golmoradi.

De partea cealaltă, autoritățile iraniene încearcă, în același timp, să descurajeze orice nouă revoltă, participarea la proteste antiguvernamentale fiind considerată o infracțiune de trădare care poate fi pedepsită inclusiv cu moartea.

„Suferă, dar nu cred că, participând la proteste violente, pot obține ceva pentru ei și familiile lor”, spune Mohammad Farzanegan, profesor de economie a Orientului Mijlociu la Universitatea din Marburg, Germania.

Donald Trump măreşte presiunea

Criza economică este exact pârghia pe care administrația Trump încearcă acum să o folosească împotriva Teheranului. Donald Trump a promis miercuri că va declanșa împotriva Iranului „cea mai devastatoare operațiune economică întreprinsă vreodată împotriva vreunei țări” și a avertizat statele și companiile care continuă să facă afaceri cu Teheranul că ar putea fi vizate de sancțiuni secundare.

Iranul nu este, însă, la prima confruntare cu sancțiunile occidentale. De-a lungul anilor, autoritățile au construit mecanisme pentru a le evita: au crescut producția internă, au folosit rețele comerciale informale, au cumpărat produse restricționate prin intermediul altor țări și au transportat petrol cu ajutorul unei flote clandestine.

Hadi Kahalzadeh, expert în economia Iranului la Universitatea Brandeis, consideră că tocmai această experiență explică de ce presiunea economică nu produce neapărat efectul politic dorit de Washington.

„Capacitatea de rezistență a Iranului nu doar că împiedică prăbușirea, ci împiedică și transformarea suferinței economice în presiunea politică și schimbările pe care SUA le așteaptă”, spune el.

Negocierile bat pasul pe loc

Pe măsură ce economia se deteriorează, guvernul președintelui Masoud Pezeshkian susține o soluție negociată pentru încheierea războiului.

„Ceea ce ne preocupă este traiul oamenilor și situația lor economică și facem tot ce putem pentru a face față acestei situații”, le-a spus președintele jurnaliștilor săptămâna trecută.

Problema este că guvernul nu deține întreaga putere, în timp ce Corpul Gardienilor Revoluției rămâne cea mai influentă forță din Iran și a ieșit consolidat după ce a supraviețuit atacurilor aeriene americane și israeliene din primele zile ale războiului, în care au fost uciși principalii lideri iranieni.

Gardienii Revoluției cer Statelor Unite concesii suplimentare, inclusiv recunoașterea controlului iranian asupra strâmtorii Ormuz și compensații financiare pentru pierderile provocate de război, astfel că negocierile pentru încheierea conflictului au intrat în impas, iar reprezentanții taberei conservatoare consideră că Iranul poate suporta mai mult timp decât adversarii săi costurile economice ale războiului.

Un semnal în acest sens a venit chiar de la liderul suprem. Ayatollahul Mojtaba Khamenei l-a numit în această lună pe un fost comandant al Gardienilor Revoluției la conducerea Consiliului Suprem de Securitate Națională. Numirea este văzută ca o confirmare a faptului că linia dură rămâne dominantă.

În paralel, autoritățile au făcut un pas înapoi în ceea ce privește aplicarea regulilor privind hijabul obligatoriu. Guvernul nu mai aplică aceste prevederi la fel de strict ca înainte, semn că liderii iranieni sunt, totuşi, preocupați și de reacția populației.

Pentru mulți oameni, însă, libertatea vestimentară atât de mult dorită de-a lungul timpului este eclipsată de o problemă mult mai presantă: cât mai pot cumpăra din salariul pe care îl primesc.