FP-România: Europa democrată şi Asia republicană

Alegerile prezidenţiale din SUA reprezintă un test perfect pentru a înţelege diferenţa între concepţiile europene şi asiatice despre lume, chiar dacă cele două continente sunt departe de a

Alegerile prezidenţiale din SUA reprezintă un test perfect pentru a înţelege diferenţa între concepţiile europene şi asiatice despre lume, chiar dacă cele două continente sunt departe de a fi unite.

 Dacă vrei ca SUA să conducă prin puterea exemplului, îl preferi pe senatorul Barack Obama. Dacă vrei să fii sigur de continuarea puterii SUA în sensul tradiţional de securitate, probabil îl preferi pe senatorul John McCain.

În timp ce majoritatea europenilor - cu excepţia celor care din motive istorice sau geografice sunt obsedaţi de întoarcerea „ursului rusesc” - îl susţin pe Obama, majoritatea asiaticilor, mai ales elitele, par să-l susţină pe McCain. Această diferenţă rezultă mai ales din consideraţii strategice, dar probabil conţine şi o dimensiune culturală.

De exemplu, elitele japoneze tind să prefere continuitatea faţă de schimbare. Pentru Tokyo, Washingtonul este, mai presus de orice, contraponderea strategică a Beijingului.

Şi chinezii îl vor prefera pe McCain. Declinul imaginii şi influenţei Statelor Unite în lume nu-i deranjează. Ca principală putere asiatică, China şi-a însuşit „mantia” speranţei deţinute odată de Washington. SUA ar putea s-o recapete sub Obama, dar nu sub conducerea lui McCain.

Elitele indiene l-ar prefera pe McCain, întrucât mandatele lui George W. Bush au coincis cu emergenţa Indiei ca partener diplomatic-cheie al SUA în Asia şi consolidarea statutului global al acesteia.

În Europa e exact invers. Esenţa complexă a lui Obama este un plus absolut. Pentru fostele ţări coloniale, care nu au niciun echivalent pentru Obama, susţinerea totală pentru acesta este un fel de exorcism, dacă nu răscumpărare. SUA netezesc încă o dată drumul pentru ceea ce europenii ar trebui să realizeze într-o zi cu propriile minorităţi – o ţară în care visele sunt realizabile.

Europenii s-au simţit oprimaţi de demonstraţia excesivă de hard power a SUA. Nu s-ar supăra dacă politicile următorului preşedinte al SUA ar fi mai ambiţioase în interior atâta timp cât în exterior sunt mai modeste.

 Ei îşi doresc în secret ca cel puţin o parte din „cultura speranţei”, încarnată de Obama, să reverbereze asupra acestor vremuri economice grele. Ei vor ca Statele Unite nu doar să-i protejeze, ci să-i şi ajute să se schimbe în bine.

Asia tinde să fie un continent al statusquo-ului, în timp ce Europa este unul revizionist. Pentru mulţi europeni, o reinventare sau retransformare a Statelor Unite este ultima speranţă a Europei.

Este o speranţă nobilă, dar şi una periculoasă deoarece visele se pot transforma uşor în coşmaruri. Asta s-ar putea întâmpla dacă viitorul preşedinte al SUA eşuează în combaterea ameninţărilor financiare şi economice cu care se confruntă ţara sa şi tot restul lumii.

Material preluat din cotidianul „The Moscow Times”