Mormântul unui pirat, ascuns într-un cimitir din România. Povestea misterioasă de la Sulina

La Sulina, în Cimitirul Maritim Multietnic, se află mormântul lui Ghiorghios Kontoguris, un grec originar din insula Kefalonia despre care tradiția locală spune că a fost pirat. Cimitirul, amenajat în secolul al XIX-lea, păstrează mormintele unor oameni de mai multe naționalități și confesiuni, dar și povești despre marinari, personalități ale orașului și destine încheiate tragic.

Mormântul piratului se află în Cimitirul de la Sulina Foto: Arhivă

Cimitirul Maritim Multietnic din Sulina se află la ieșirea din oraș spre plajă și este unul dintre locurile care păstrează istoria cosmopolită a vechiului port de la gurile Dunării.

Sulina a căpătat o importanță deosebită în secolul al XIX-lea, mai ales după înființarea Comisiei Europene a Dunării, în 1856, la finalul Războiului Crimeii. Orașul a devenit un punct important pentru comerțul european și pentru navigația pe Dunăre, iar în 1870 a primit statutul de porto-franco.

În această perioadă, Sulina a atras marinari, comercianți și funcționari din mai multe țări europene. Cimitirul amenajat în 1864 reflectă această diversitate. Aici au fost înmormântați creștini ortodocși, lipoveni și protestanți, dar și musulmani și evrei.

Printre morminte se află cele ale unor marinari britanici, maltezi, danezi, italieni și croați, dar și ale unor persoane care au avut legătură cu Comisia Europeană a Dunării. În cimitir se află și mormântul inginerului britanic Sir Charles Hartley, implicat în lucrările de amenajare a brațului Sulina.

Ghiorghios Kontoguris, omul despre care se spune că era pirat

Una dintre cele mai cunoscute povești legate de cimitir este cea a lui Ghiorghios Kontoguris, originar din insula Kefalonia, Grecia.

Potrivit relatării publicate de site-ul Călător în Bascheți, Kontoguris trăia la Sulina și era cunoscut în comunitate ca un om înstărit și filantrop. Participa la evenimentele mondene ale orașului, la baluri și serate, iar oamenii din jurul său nu ar fi bănuit activitatea pe care i-o atribuie legenda.

Conform aceleiași relatări, Kontoguris ar fi fost pirat și ar fi atacat navele care navigau în apropierea țărmului. Se spune că urmărea în special mărfuri precum mirodeniile și mătasea, iar o parte din banii obținuți i-ar fi oferit oamenilor săraci.

Pentru a-i determina pe marinari să se apropie de țărm, ar fi folosit o metodă neobișnuită. Noaptea, punea felinare la gâtul unor boi și îi plimba pe mal. De la distanță, luminile puteau fi confundate cu cele ale unei așezări, iar navigatorii ar fi fost astfel induși în eroare.

Mormântul poartă simbolul asociat piraților

Povestea lui Ghiorghios Kontoguris este legată și de felul în care a murit. Potrivit relatării, el ar fi fost executat pentru piraterie de autoritățile otomane.

Pe monumentul funerar se află reprezentarea unui craniu cu două oase încrucișate, simbol asociat în imaginarul popular cu pirații. Crucea este, de asemenea, decorată cu motive de lauri.

Mormintele a doi tineri ascund o altă poveste tragică

Cimitirul Maritim Multietnic din Sulina este legat și de alte povești despre oameni care și-au pierdut viața în apele din apropierea orașului.

În spatele bisericuței de lemn se află două morminte identice, ale lui Margaret Ann Princle și William Webster. Povestea celor doi este asociată cu o tragedie petrecută pe Dunăre.

Potrivit uneia dintre versiunile transmise despre cei doi, Margaret Ann Princle ar fi căzut în apă, iar William Webster ar fi încercat să o salveze. Amândoi și-ar fi pierdut viața.

O altă variantă a poveștii spune că cei doi ar fi ajuns la Sulina pentru a vizita o rudă și că nava Adalia ar fi fost implicată în tragedia în care și-au pierdut viața.

Poveștile de pe pietrele funerare reflectă perioada în care Sulina era un important punct de întâlnire pentru oameni veniți din diferite părți ale Europei.

În secolul al XIX-lea, navele care circulau pe Dunăre și spre Marea Neagră aduceau la Sulina marinari și comercianți de mai multe naționalități. O parte dintre aceștia au murit în urma accidentelor pe apă sau a bolilor care afectau atunci regiunea, printre care holera și malaria.

În același cimitir au fost înmormântate persoane aparținând unor comunități religioase diferite, iar monumentele funerare păstrează nume și inscripții care reflectă caracterul internațional pe care Sulina îl avea în acea perioadă.