Cât de mult pot influența națiunile din Orientul Mijlociu soarta războiului din Ucraina
0Cercetătorul Mihai Chihaia explică, pentru „Adevărul”, cum se poziționează țările din Orientul Mijlociu față de acest conflict pe care ele îl consideră regional, în niciun caz global.
Potrivit reputatului profesor Mihai Chihaia, țările din Orientul Mijlociu încearcă, în cele mai multe cazuri, o poziționare neutră față de războiul ruso-ucrainean, însă nu tot timpul le iese.
Expert la Bruxelles în cadrul European Policy Centre, specializat în relaţiile UE-Orientul Mijlociu, Mihai Chihaia amintește de reacția Israelului în primele săptămâni ale conflictului, când această țară s-a oferit să medieze discuțiile pentru pace, dar și poziția Iranului, care deși nu-și declară fățiș sprijinul pentru Rusia, i-a oferit un sprijin important.
De ce Israel nu ajută Ucraina cu arme
Referitor la Israel, țară în care alegerile desfășurate în a doua jumătate a anului trecut au dus la schimbarea puterii, expertul român consideră că va avea aceeași poziție echilibrată.
„Nu cred că o să se schimbe poziția Israelului față de Ucraina, care e o poziție echilibrată. Ei au anunțat recent că nu vor trimite armament, dar continuă să trimită ajutor umanitar și sprijină Ucraina în felul lor”, spune Chihaia.
El a explicat și motivele pentru care Israelul are o reținere în a furniza armament Ucrainei, chiar cu prețul de a dezamăgi Kievul.
„Cred că această poziționare o să continue, din considerente evident care au legătură cu Rusia, unde după cum știți sunt în principal două chestiuni acolo: una este Siria, unde Israelul are o înțelegere cu Rusia de a acționa împotriva diverselor ținte iraniene și a două problema este problema evreilor din Rusia. Și mai e și acea chestiune cu agenția evreiască, cu Jewish Agency, din Moscova. Acum câteva luni rușii au amenințat că o vor închide dacă Israelul trimite echipament sau dacă va susține în alte moduri Ucraina”, a adăugat el.
În opinia lui Mihai Chihaia, contează și faptul că tradițional Israel a avut o relație bună cu Rusia, iar forțele politice din această țară nu au avut niciodată o politică ostilă Rusiei.
„Joc dublu” al saudiților
Un alt caz particular este cel al Arabiei Saudite. Aliată tradițională a Statelor Unite, Arabia Saudită s-a apropiat în ultima vreme tot mai mult de Rusia, în timp ce relațiile cu Washington-ul s-au răcit. S-a ajuns aici și după ce președintele Joe Biden a numit Arabia Saudită „stat paria” și l-a criticat extrem de dur pe prințul moștenitor saudit Mohammad bin Salman Al Saud, pe care l-a considerat vinovat de moartea jurnalistului Jamal Khashoggi. La fel ca majoritatea țărilor din zonă, Arabia Saudită privește conflictul din Ucraina ca pe o criză regională europeană și evită să condamne Rusia.
„Dacă ne uităm un pic la imaginea de ansamblu, cred că strategia saudiților este în felul următor: evident, să mențină relațiile cu Statele Unite, care este garantul lor de securitate, să mențină relațiile cu China, care este principalul lor partener economic, și în același timp să aibă relații cu Rusia, care este principalul partener din OPEC+. Arabia Saudită a avut o poziție echilibrată în ceea ce privește războiul din Ucraina. În general, această postură se regăsește la nivelul statelor din Golf, care au văzut războiul din Ucraina ca pe o criză europeană, nu ca pe o criză globală. Ei văd acest război ca pe ceva ce ține de Europa și mai puțin de zona lor. E și cazul Arabiei Saudite care a continuat să mențină dialogul și cu Rusia, dar și cu Statele Unite”, a mai afirmat Chihaia.
Diplomația dronelor
În ecuație mai apare un alt stat puternic din zonă, Iranul, ale cărui drone au făcut victime în Ucraina. Deși Iranul nu s-a poziționat direct de partea Moscovei și a negat faptul că ar fi vândut drone Rusiei, există numeroase probe care ar indica exact contrariul.
„Cred că Iranul vrea să folosească și acea așa-numită diplomație a dronelor, pe care o vedem de exemplu la Turcia, care a început să exporte drone. Doar că turcii au vândut drone Ucrainei. Ankara a a investit în programe speciale pentru dezvoltarea dronelor, iar acum culege roadele și exportă aceste arme. Mă gândesc că și iranienii ar putea avea aceeași strategie, iar o dovadă în acest sens ar fi și fabrica pe care au deschis-o în Tadjikistan, cred că la începutul anului 2022, de producere a dronelor. Deci probabil se gândesc și la vânzări de drone către alte state de aceeași categorie ca și ei, țări sancționate de către comunitatea internațională”, spune Chihaia.
Iar dacă Teheranul a ales să susțină Moscova, a ales și dintr-un motiv pragmatic, dincolo de apropierea dintre cele două state. „Pentru ei, cred că e și o oportunitate de a testa dronele în lupta în Ucraina. Avem destule rapoarte declasificate de americani conform cărora sunt și operatori iranieni pe terenul de luptă în Ucraina”, susține Chihaia.
Complicațiile ar putea să apară în zonă din cauza conflictului mocnit iraniano-israeliană, care poate oricând, teoretic, să degenereze într-un război. Totuși, Mihai Chihaia nu crede că acest lucru se va întâmpla, chiar dacă tensiunile dintre cele două state sunt uriașe.
„Nu e în interesul niciunei părți să escaladeze conflictul. Și ambele părți știu asta. Pe deasupra, undeva pe masă discuției este și acordul nuclear cu Iranul. Care deocamdată este cu un mare semn de întrebare din aprilie 2021, de când tot am văzut suișuri și coborâșuri. De când ba am văzut că erau foarte aproape să revină la înțelegerea nucleară, apoi neînțelegerile au picat și în vara Uniunea Europeană a resuscitat procesul de negociere și a propus un draft iranienilor și americanilor, dar nu s-a ajuns la niciun rezultat, cu protestele din Iran. Dar rămâne un semn de întrebare”, mai spune el.
Deși statele din Orientul Mijlociu refuză să susțină Ucraina sau Rusia fățiș, ar putea totuși să conteze indirect în deznodământul conflictului. Asta în condițiile în care gazele și petrolul din această zonă ar urma să ajungă pe piața europeană, salvând economiile UE de la colaps în lipsa gazului rusesc și permițând Occidentului să continue să sprijine masiv Ucraina. Însă acest lucru nu se va întâmpla peste noapte, atenționează Mihai Chihaia.
„Acest lucru o să se întâmple în următorii 3-4 ani. Și de asta și Uniunea Europeană a căutat cât mai multe direcții pentru a găsi gaz. Și aici avem că exemplu și înțelegerea dintre Italia și Algeria, din vara. Italienii au cerut mai mult gaz de la algerieni și din câte rețin au crescut cu 4 miliarde de metri cubi livrările. Dar este nevoie de mai multe direcții. De exemplu, Qatarul nu poate să susțină singur toată nevoia asta de gaz a statelor europene, la fel cum nici Emiratele Arabe Unite nu pot”, avertizează expertul.
Pentru ca acest lucru să se întâmple, iar gazele și petrolul din zona Golfului să curgă în direcția Europei e nevoie de investiții serioase.
„Trebuie terminale pentru gazul natural lichefiat care trebuie dezvoltate în Europa. Și pe de altă parte trebuie și infrastructură dezvoltată pe lângă exploatarea de noi câmpuri de gaz, de noi resurse, trebuie și infrastructură din statele respective. Știu că asta era o chestiune când s-a semnat înțelegerea dintre Uniunea Europeană și Egipt și Israel pentru a livra mai mult gaz. Capacitatea lor de livrare este limitată de la un punct încolo și trebuie dezvoltată infrastructură locală din Egipt, care din nou nu se poate dezvoltă peste noapte, trebuie investiții și durează”, a încheiat Chihaia.
Se încarcă comentariile...
