Tânărul de culoare abandonat în România și devenit arhitect de succes în Italia. „Atunci m-am născut a doua oară”
0Dorin D'Angelo Rossi, un tânăr român de culoare, a fost părăsit de părinți într-un orfelinat, dar viața i-a oferit apoi o șansă nebănuită. A fost adoptat în Italia, iar acum e un important arhitect.
Viața bate filmul, spune o veche vorbă, iar în cazul lui Dorin D'Angelo Rossi lucrurile chiar așa stau. În vârstă de 33 de ani, tânărul nu-și cunoaște părinții naturali. Știe doar, din ce a putut să afle în urma investigațiilor, că tatăl nu l-a recunoscut, însă nu știe cine era, nu îi știe nici măcar naționalitatea.
A aflat însă că mama sa l-a abandonat într-un spital din București, acolo unde s-a și născut în martie 1989, cu câteva luni înainte de Revoluție. Femeia l-a vizitat de câteva ori, după care a luat hotărârea să rupă orice urmă de legătură cu micuțul, pe atunci, Dorin. Apoi, la doar șase luni, băiețelul a fost mutat la un orfelinat din Vidra, Ilfov. Povestea sa a fost inițial prezentată în Italia și a stârnit o emoție profundă.
„Din ce știu, mama m-a abandonat de la început și chiar dacă mai trecea din când în când să mă viziteze, vizitele ei s-au rărit și au încetat chiar când aveam în jur de șase luni. Nu vreau să o judec, nu am să o critic niciodată. Cumva, poate fără să știe, mi-a asigurat în acest fel o viață mai bună decât ar fi putut să o facă dacă rămâneam în România”, spune el.
Cât despre tatăl său, Dorin spune că acesta nu l-a recunoscut și nici măcar nu îi știe numele sau naționalitatea. A fost cel mai probabil un student străin, iar din relația sa cu o româncă s-a născut el, Dorin, nedorit de niciunul dintre ei. Așa se face că micuțul nu a avut nicio șansă la o familie adevărată și la o viață normală în România. Însă lucrurile aveau să se schimbe pentru el, chiar dacă nimic nu anunța acest lucru.
Când se părea că toată viața sa va fi un lung și interminabil șir de suferință în infernul orfelinatelor din România, destinul i-a surâs pe neașteptate. O familie de italieni a venit în România pentru a adopta un copil, la scurt timp după Revoluție. Iar alesul a fost chiar Dorin, bebelușul de culoare lăsat de izbeliște de familie.
A doua viață
Ajuns în Italia, el a rupt orice legături cu România, dar asta nu l-a oprit să-și pună câteva întrebări. Așa a aflat chiar de la părinții adoptivi că România era o țară foarte săracă, în care nu se găsea nici măcar mâncare, iar Bucureștiul acelor ani era un oraș cenușiu și trist.
„Mama mi-a povestit că atunci când au venit să mă ia cu ei au stat câteva zile la un hotel din centrul Bucureștiului, până s-au finalizat formalitățile. Sărăcia din București era una cumplită, iar când ai mei au vrut să mănânce ceva în restaurantul hotelului li s-a spus că nu este mâncare. Era o țară în care oamenii nu aveau ce pune pe masă, o țară tristă și săracă. Totul trist, totul cenușiu și lipsit de orice speranță”, a adăugat Dorin.
În Italia, Dorin a crescut ca orice tânăr italian. La școală a aflat pentru prima dată despre arhitectura din Grecia antică, iar asta l-a fermecat.
„M-am născut de două ori, o dată în martie 1989, iar a doua oară când am fost adoptat și dus în Italia. Atunci m-am născut parcă a doua oară. Iar asta le-o datorez părinților care m-au adoptat și care au făcut tot ce au putut pentru mine, pentru ca eu să ajung cine am ajuns”, spune Dorin.
E arhitect cunoscut în Como
Arc peste timp, Dorin avea să urmeze cursurile facultății de arhitectură de la Milano, iar în prezent este arhitect în superba stațiune montană Como. Acum, el renovează case, restaurează clădiri și are diverse proiecte importante.
„La orele de istorie am văzut prima dată Pantenonul din Atena și mi-a plăcut tare mult. Nu știam atunci, dar ani mai târziu am decis să-mi fac o meserie din asta. Nu de istoric, ci de arhitect, iar am și făcut. Sunt noroc, pot spune că mi-am urmat pasiunea și am făcut ce mi-am dorit în viață, chiar dacă părea că am început cu stângul”, este fericit Dorin.
Azi, el are tot ce și-ar putea dori un tânăr de vârsta sa, chiar dacă uneori gândul că a fost abandonat în fragedă copilărie îl mai urmărește.
„Nu judec pe nimeni, nu critic pe nimeni. Mama mea naturală a avut probabil motivele ei să facă ce a făcut, refuz să o condamn sau să-i port pică pentru asta. Ea m-a adus pe lume, apoi a făcut ce a considerat ea că trebuie să facă”, mai spune el.
A învățat însă să trăiască și cu asta, iar în prezent viața lui înseamnă Italia. În România și-a propus să ajungă ca să viziteze locurile natale, dar deocamdată evită să se consume și nici nu intenționează să-și caute părinții și rudele.
Se încarcă comentariile...
