Porcul de Mangaliţa, salvat de tendinţele naţionaliste din Ungaria

Porcul de Mangaliţa FOTO agraria.org

Deşi criticate de la Budapesta până la Bruxelles, măsurile cu caracter naţionalist luate de premierul maghiar Viktor Orban au dus la renaşterea rasei porcului de Mangaliţa. Aproape dispăruţi din Ungaria la căderea Cortinei de Fier, porcii de Mangaliţa „au căpătat o valoare simbolică care este mai presus de gustul lor delicios”, scrie revista „Time”.

Renaşterea rasei de Mangaliţa face parte dintr-o revoluţie alimentară care pune accentul mai mult pe produse locale decât pe cele globale, mai mult pe mâncarea tradiţională decât pe cea produsă la nivel industrial.

Porcul de Mangaliţa, a cărui blană seamănă cu cea a unei oi şi a cărei conformaţii aduce a mistreţ, a fost cândva principala rasă de porc din Ungaria şi din zonele din apropiere, notează jurnaliştii de la „Time”. Erau crescuţi pentru untura lor delicioasă, dar, fiindcă cresc relativ greu şi au nevoie de mult spaţiu, în a doua jumătate a secolului trecut, atunci când Ungaria era condusă de comunişti, au ajuns pe cale de dispariţie. „Pentru că nu pot fi produşi industriali, au dispărut în timpul regimului comunist”, spune Adrienn Toth, organizatorul unui festival culinar. În 1988, erau doar 329 de porci Mangaliţa în Ungaria.

Astăzi, sunt aproape 7.000 de porcine din această rasă, care produc anual 60.000 de pui în 159 ferme. Renaşterea spectaculoasă se datorează unui producător spaniol de şuncă. În 1991, Juan Vicente Olmos căuta porci ale căror picioare să poată fi amufate pentru a produce şunca de Serrano. Împreună cu un inginer zootehnist, Olmos a convins fermierii maghiari să crească porci din rasa aflată pe cale de dispariţie.

N-a trecut mult până când şi maghiarii au început să aprecieze carnea delicioasă a porcilor de Mangaliţa. Astăzi, delicatesea, care este vândută mult mai scump decât restul produselor din carne de porc, se poate regăsi în meniul celor mai luxoase restaurante din Budapesta.

La renaşterea acestei rase, aflate pe cale de dispariţie la un moment dat, au contribuit două elemente importante: consumatorii maghiari, care au început să devină adepţii  „locavorism”-ului, şi măsurile luate de premierul Viktor Orban, considerate de vestici drept naţionaliste şi chiar populiste.

După opt ani în opoziţie, Viktor Orban a fost reales în fruntea guvernului de la Budapesta, iar din această poziţie a promovat o agendă economică protecţionistă, care include suprataxarea firmelor şi băncilor străine şi promovarea unui set de legi care să prevină vânzarea terenului arabil către expaţi.

Cu siguranţă, crescătorii de porci de Mangaliţa au beneficiat de pe urma măsurilor luate de Guvern pentru promovarea agriculturii locale. Pe lângă împrumuturile financiare acordate de autorităţi, producătorii „au profitat de un interes reînviat în identitatea ungară".

Olga Rendek, a cărui cârnat de Mangaliţa a fost certificat de Slow Food, o organizaţie alimentară, spune că familia ei a primit un grant de la guvern cu ajutorul căruia a putut cumpăra 10 porci. „Am primit grantul în 2012, iar porcii noştri au fătat pui în primăvară”, a declarat femeia.

Maghiarii au devenit „locavores”, însemnând că preferă consumul de mâncare produsă local şi vândută într-o piaţă din apropierea locului de producţie. În ceea ce priveşte porcul de Mangaliţa, jurnaliştii de la „Time” se întreabă dacă maghiarii sunt acaparaţi de „locavorism” sau de naţionalism.