Mărturiile apatrizilor din țări baltice dezamăgiți că nu pot să voteze: Un „mare minus pentru Europa și Parlamentul European”
0Sloganul de campanie al Parlamentului European pentru alegerile europene este „Folosiți-vă votul. Sau alții vor decide în locul vostru". Totuși în UE există o jumătate de milion de apatrizi care nu pot vota, chiar dacă poate și-ar dori, relatează Politico.
Mai mult de jumătate din acest număr locuiesc în statele baltice Letonia și Estonia, potrivit datelor UNHCR.
În Estonia, 61.000 de persoane au așa-numita cetățenie nedeterminată, adică aproximativ 4,5 % din populație. În Letonia, 175.000 de persoane au statutul de non-cetățeni, potrivit Consiliului Central de Statistică al acestei țări, ceea ce reprezintă 9% din populație.
Marea majoritate a migrat pentru muncă în perioada sovietică. În momentul în care Letonia și Estonia și-au câștigat independența în 1991, cetățenii care s-au stabilit în aceste două țări între 1940-1991 (perioada de ocupație sovietică) nu au primit automat cetățenia. În schimb Rusia a acordat cetățenia oricărui fost cetățean al URSS, la cerere.
În Letonia, cei fără cetățenie nu au niciun fel de drept de vot. În Estonia, aceștia pot vota la nivel local, deși guvernul a prezentat recent un proiect de lege care le-ar retrage și aceste drepturi. Potrivit site-ului web al Ministerului leton de Externe, non-cetățenii „nu pot fi considerați apatrizi”, întrucât se bucură de aceleași drepturi ca și cetățenii letoni, cu excepția „dreptului de vot și a dreptului de a lucra în administrația publică sau de a ocupa posturi direct legate de securitatea națională”.
"În Estonia, apatridia este o alegere personală a acestor persoane. Estonia sprijină foarte mult ca non-cetățenii să devină cetățeni și suntem bucuroși să îi vedem participând la alegerile pentru Parlamentul Uniunii Europene imediat ce vor deveni cetățeni estonieni", a declarat Siiri Leskov, consilier în cadrul Ministerului de Interne al Estoniei.
După publicarea articolului Politico, Diāna Eglīte, secretarul de presă al Ministerului leton de Externe, a declarat: „Non-cetățenii letoni nu sunt apatrizi, deoarece sunt considerați cetățeni letoni și se află sub protecția deplină a statului în Letonia și în străinătate și au un set complet de drepturi, cu excepția unor drepturi politice, inclusiv dreptul de vot. În prezent, există 140 de apatrizi care locuiesc în Letonia."
Eglīte a explicat că „lipsa cetățeniei în Letonia este o alegere. Non-cetățenii pot solicita cetățenia Letoniei în orice moment printr-o procedură simplă de naturalizare", adăugând că «30+ ani este un timp suficient pentru a alege să devină cetățean al Letoniei și pentru a dobândi toate drepturile pe care cetățenia le oferă, inclusiv dreptul de vot».
Celălalt stat baltic - Lituania - a acordat automat cetățenia tuturor celor care se aflau în țară la momentul independenței și, ca atare, nu are niciun ne-cetățean.
În timp ce guvernele Letoniei și Estoniei susțin că minoritățile respective nu sunt apatride, persoanele aparținând acestor grupuri cu care POLITICO a stat de vorbă sunt de altă părere. Majoritatea lor s-au temut să vorbească în public din cauza a ceea ce o persoană a descris ca fiind „posibile repercusiuni din partea autorităților”.
În 2017, Comisia Europeană a concluzionat că decizia Letoniei și a Estoniei de a nu extinde dreptul de vot la alegerile europene non-cetățenilor nu constituie discriminare.
Mărturiile apatrizilor
Andrej Duguškin, în vârstă de 41 de ani, membru al partidului social-democrat Saskaņa, care lucrează în domeniul restaurantelor, a declarat că nimic nu s-a schimbat de când Letonia a aderat la UE. Duguškin s-a născut în Letonia din părinți necetățeni (copiii născuți din părinți apatrizi au obținut automat cetățenia letonă abia în 2020).
„Firește că aș vota dacă aș putea. Mi-ar plăcea chiar să încerc să merg într-o municipalitate și să devin deputat. Să fac ceva pentru orașul meu natal. Dar nu pot. Nu am voie", a spus el.
El a spus că faptul că nu s-a făcut nimic în legătură cu această situație este un „mare minus pentru Europa și Parlamentul European”, adăugând că „închid ochii la ceea ce fac politicienii de aici”.
Alma (pseudonim), în vârstă de 45 de ani, a declarat că încearcă să fie discretă pentru a-și proteja fiica, care studiază în Rusia și o vizitează în mod regulat în Letonia.
„Ultima oară când am votat a fost acum 30 de ani. Nu sunt atât de interesată de politică ... UE este atât de departe. Ceea ce știu este că niciunul dintre ei [politicienii] nu a încercat vreodată să ne ajute", a spus ea.
Tensiunile au crescut după invazia rusă în Ucraina
Estonia și Letonia au luat măsuri drastice împotriva minorităților vorbitoare de limbă rusă de la invazia pe scară largă a Ucrainei, între care îndepărtarea monumentelor sovietice, obligarea cetățenilor în vârstă să dea un test de limbă pentru a evita expulzarea și interzicerea conținutului rusesc la posturile publice de radio și televiziune.
Potrivit europarlamentarului leton Nils Ušakovs, el însuși un fost necetățean, aceste măsuri au sporit tensiunile dintre majoritatea letonă și minoritatea vorbitoare de limbă rusă.
„Faptul că situația vorbitorilor de limbă rusă - nu numai a celor care nu sunt cetățeni - este puțin mai rea [după începerea războiului] ar fi un mod foarte diplomatic de a spune acest lucru”, a declarat Ušakovs, care a trecut prin procesul de obținere a cetățeniei - cunoscut sub numele de naturalizare - în 1999.
Deși mulți dintre cei care nu sunt cetățeni vorbesc rusă, grupul este divers și conține persoane de origine rusă, ucraineană, belarusă și altele. Ceea ce îi unește este izolarea.
„Mulți ne-ar cataloga drept ruși, ceea ce nu este corect”, a explicat Eduards (nume fictiv), un non-cetățean născut în Letonia care lucrează cu alte persoane aflate în aceeași situație pentru a-și îmbunătăți drepturile. „Și este de fapt extrem de periculos, pentru că dacă Rusia este de acord că suntem ruși, atunci avem o problemă mai gravă”.
Rusia a folosit tactica eliberării de pașapoarte etnicilor ruși care trăiesc în țările vecine drept pretext pentru intervenții militare, inclusiv în Ucraina sau Georgia. Faptul că există un număr mare de persoane cu pașapoarte rusești într-o țară vecină permite Kremlinului să afirme că este necesară o acțiune militară pentru a-și proteja cetățenii. În 2016, Moscova a acordat călătorii fără vize pentru ne-cetățenii letoni și estonieni.
Îngrijorările legate de dreptul de vot pentru cei fără cetățenie
Potrivit politologului Māris Andžāns, de la Centrul de Studii Geopolitice din Riga, unul dintre motivele pentru care nu se acordă cetățenie automată și drept de vot celor fără cetățenie este acela de a minimiza numărul de persoane care votează pentru partidele pro-ruse.
„Ca să o spun direct, dacă nu ar fi fost statutul non-cetățenilor, Letonia ar fi putut face parte acum din Rusia ... dacă tuturor persoanelor care locuiau în Letonia la începutul anilor '90 li s-ar fi acordat cetățenia ... sunt destul de sigur că Letonia ar avea acum un fel de guvern pro-rus”, a declarat el.
Potrivit lui Andžāns, ne-cetățenia este „o chestiune de securitate națională și, de asemenea, o chestiune de mândrie națională. Pentru că este atât de ușor să primești cetățenia".
Naturalizarea necesită cunoașterea limbii și a istoriei țării. Dar mulți non-cetățeni refuză să treacă prin acest proces ca o chestiune de principiu.
„Sunt un cetățean local, aceasta este țara mea, m-am născut aici. Nu am alt pământ natal. De ce ar trebui să dovedesc ceva cuiva?", a punctat Duguškin, care lucrează în domeniul restaurantelor, adăugând că se simte leton și european.
Eduards, care este de etnie ucraineană, a declarat că cei care nu au cetățenie sunt adesea transformați în țapi ispășitori pentru existența Uniunii Sovietice.
„Cred că familia mea este un bun exemplu de cum acest lucru nu are sens. Din partea mamei mele, rudele mele au fost declarate dușmani ai poporului de către Uniunea Sovietică. Din partea tatălui meu, rudele mele abia au supraviețuit Holodomorului [în 1932-33, cunoscut și sub numele de foametea ucraineană]", a spus el, adăugând că familia sa a votat în 1991 «pentru» independența Letoniei față de Uniunea Sovietică.
Potrivit lui Eduards, vocile apatrizilor nu sunt auzite, iar mulți dintre ei au renunțat la democrație și justiție.
„Pentru că ultima dată când mulți dintre acești oameni au votat a fost pentru independența unei țări care i-a făcut apatrizi”, a spus el.
Proporția de non-cetățeni în ambele țări este în scădere în mod natural, deoarece majoritatea dintre ei sunt în vârstă (iar unii au trecut prin procesul de naturalizare). Numărul acestora a scăzut de la aproximativ 300.000 în 2011 la 175.000 în anul în curs în Letonia, iar în Estonia de la 86.000 în 2011 la 66.000 în 2021.
„Este o rușine să credem că aceasta este calea de urmat, să rezolvăm problema așteptând să murim cu toții”, a spus Eduards.
Se încarcă comentariile...
