Cum prind românii semnalul tv din ţară

Apariţia operatorilor "de cablu" prin satelit a scos dintr-o relativă izolare românii din afara ţării. Cu câteva sute de euro, oricine îşi poate monta o antenă parabolică şi poate

Apariţia operatorilor "de cablu" prin satelit a scos dintr-o relativă izolare românii din afara ţării. Cu câteva sute de euro, oricine îşi poate monta o antenă parabolică şi poate urmări toate programele din ţară. Ştirile nu mai vin acum cu ziarele ajunse cu o săptămână întârziere ci sunt urmărite "live".

Până la sfârşitul anului 2004, pentru românii răspândiţi prin Europa, era aproape o misiune imposibilă să vadă programele tv din ţară. Programul cel mai uşor de recepţionat era TVR Internaţional... O alternativă la televiziunea publică era ProTv Internaţional, dar nici aici nu lipsesc polemicile.

Retransmiterea celebrelor "Ştiri de la ora 17.00" a pus de multe ori România într-o lumină defavorabilă în ochii telespectarilor occidentali. Nu este surprizător pentru un român plecat la muncă în Italia, să audă un italian cum vorbeşte cu dispreţ despre "România de la ora 17".

Explicaţia e simplă, ori e căsătorit cu o româncă, ori are prieteni români "fani" ai ştirilor senzaţionale. În afară de cele două programe enumerate, puţini instalatori români reuşeau să pună împreună un pachet de zece programe, fiind exluse oricum principalele programe generaliste, TVR1, TVR2, ProTV, Antena1, etc.

Licenţe teritoriale

Apariţia platformelor digitale DTH (Direct to Home) a dres oarecum busuiocul pentru diaspora românească, dar a complicat lucrurile pentru cei care trăiesc din drepturile de autor. Sistemul se bazează practic pe "adunarea" semnalelor mai multor televiziuni şi retransmiterea lor, prin intermediul unui satelit.

Este nevoie de o antenă satelitară (parabolică) şi de un receptor adecvat. În acest joc, intră mai multe variabile, cum ar fi poziţia satelitului, zona de acoperire, puterea semnalului şi bineînţeles, numărul de programe şi preţul acestora.

Principalul impediment pentru recepţionarea programelor româneşti în afara graniţelor ţării ar fi drepturile de autor. Majoritatea televiziunilor din România cumpără drepturile de difuzare ale unui film sau ale transimsiuni sportive, doar pentru teritoriul României.

Transmisia nu poate fi oprită la graniţă

Când o televiziune româneasccă îşi vinde programul unei platforme DTH, în vederea retransmisiei, stipulează în contract că programul poate fi retransmis doar în România. Rămâne la latitudinea operatorului DTH modul în care limitează recepţia programelor retransmise doar la teritoriul ţării.

Zona de acoperire a sateliţilor (footprint) este de regulă foarte vastă, pentru a reuşi să acoperere cât mai mulţi potenţiali clienţi şi astfel, să amortizeze costurile. Sateliţii de ultima generaţie acoperă câte un continent întreg şi retransmit programe tv, date, semnale gps sau de telefonie. Limitarea transmisiei la o zonă, cum ar fi de exemplu România, este foarte costisitoare şi considerată neproductivă. Astfel, transmisiile operatorilor DTH din România, pot fi recepţionate, cu mici excepţii, în toată Europa.

Care sunt "jucătorii" pe piaţa românească

Pe piaţa furnizorilor de programe tv prin satelit din România sunt acum cinci "jucători". În ordinea apariţiei: Focus Sat, Digi TV, Max/Akta, Boom Tv şi Dolce. Dar concurenţa nu este tot timpul un lucru bun, mai ales când numărul operatorilor este prea mare raportat la potenţialul pieţei. Această situaţie a determinat companiile româneşti de DTH să adopte strategii care să reducă la maximum costurile de operare. În cazul de faţă, una dintre principalele cheltuieli este "urcarea" pe satelit a programelor şi lărgimea de bandă necesară pentru o recepţie decentă a programelor tv.

Mult trâmbiţata "calitate digitală" este de fapt supusă unui factor deloc de neglijat şi anume "lărgimea de bandă" alocată respectivului semnal, mai exact numărul de symbol (SR). Pentru a exemplifica, putem vorbi de "calitate digitală" şi pentru imaginile transmise cu un videotelefon, ca şi pentru cele transmise prin sistemul DTH. Diferenţa de calitate, vizibilă cu ochiul liber, este dată exact de lărgimea de bandă alocată pentru cele două transmisii.

Când o transmisie digitală prin satelit, tinde să reducă lărgimea de bandă, sau să o împartă la cât mai multe programe, caracteristicile calitative ale imaginii încep să se apropie de cele ale imaginilor transmise prin videotelefon. Dispare contrastul, apare efectul de "reluare" la scenele rapide şi pe ecran încep să apară pătrăţele, aşa numita imagine "pixelată".

Exemplul folosit are doar valoare practică, pentru că în termeni tehnici lucrurile sunt diferite. Standardul transmisiei imaginilor prin videotelefon (h3g) diferă de cel al transmisiilor prin satelit (DVB-S) şi a fost folosit doar pentru a explica "mecanismul" transmisiilor digitale de imagine.

Transmisii standard şi de înaltă definiţie

Dintre cei cinci operatori români DTH, nici unul nu excelează la calitatea imaginii, lucru evident mai ales pe televizoarele cu ecrane cu plasmă sau LCD, de diagonală mare sau foarte mare. Aici joacă împotriva operatorului şi limita tehnică a standardului tv actual (SD - Standard Definition), multe dintre televizoarele noi fiind pregătite pentru standardul de înaltă definiţie (HD - High Definition).

Dar chiar şi aşa, comparând un program retransmis de un DTH din Italia sau Polonia, cu oricare din România, diferenţa este vizibilă. Motivul, aglomerarea unui numar cât mai mare de programe pe o singură frecvenţă (TP). Pentru a ne face o idee, un operator român retransmite 15-16 programe tv, acolo unde Sky Italia, de exemplu, retransmite 10 - 11.

Deocamdată, din oferta DTH-urilor româneşti lipsesc programele în format 16:9, sau HD (High Definition). Singura excepţie o constituie Akta (fosta Max TV), care are norocul să emită pe un satelit unde Televiziunea Naţională are un program HD în teste. Practic, Akta pune la dispoziţie doar echipamentul necesar recepţiei, fără a avea vreun merit în retransmiterea programului.

Câţi bani dăm şi pe ce

La Sky Italia pachetul full costă 63 de euro, dar o mare parte din sumă este plătită pentru fotbalul din Serie A şi pachetul de filme, cu nu mai puţin de 10 canale, dintre care unul în format 16:9 şi altul în standardul HD. Pachetul bază costă între 15 şi 26 de euro, în funcţie de tematica aleasă. Spre diferenţă de România, programele de documentare, desene animate şi seriale, sunt incluse în bază.

Absenţa HBO de pe piaţa italiană este în schimb compensată de nu mai puţin de alte 20 de programe care transmit seriale şi filme, printre care: BBC Prime, Fox, E!, Comedy Central sau AXN. Practic, pachetul bază de la Sky poate fi comparat cu pachetul full de la operatorii noştri.

Un alt exemplu care dă de gândit este "N" Polonia, care pentru aproape 36 de euro lunar, oferă pachetul full, plus HBO şi Cinemax, care luate separat, în Polonia costă 10 euro. Sunt incluse şapte programe transmise în HD şi servicii VOD (video on demand).

Liga 1, se pregăşte de pay-per-view?

Câştigarea drepturilor de transmisie a meciurilor din Liga 1 de către Digi TV, pare să fi adus acestei companii un plus de popularitate. Concetrarea meciurilor în mâna unui singur operator nu este văzută rău de către românii din Italia.

La Sky Italia, meciurile din Serie A costă 13 euro pe lună, de adăugat obligatoriu "pachetului bază" în valoare de 26 de euro. La Digi tv, cele trei programe GSP sunt incluse în pachetul "bază", care costă 5,70 euro pe lună, tva inclus.

Un alt aspect care face diferenţa este faptul că DTH-urile româneşti retransmit pe aşa numiţii sateliţi ieftini: Hellas Sat (36 grade est), Eutelsat W2 (16 est), Sirius (5 est), Intelsat şi Thor (1 grad vest) şi Amos (4 vest). Costurile de ridicare a semnalului pe aceşti sateliţi este mai mic, pentru că şi numărul programelor prezente pe aceşti sateliţi este mai modest, la fel ca şi calitatea acestora.

Oferta FTA nu e garantată, dar e vândută

Aici intră în joc aşa numita "ofertă FTA" a operatorilor români. De exemplu, Sky Italia sau N Polonia, emit pe un satelit mai scump, Hotbird (13 grade est), putându-se baza pe alte aproximativ 500 de programe necodate. Nu acelaşi lucru se poate spune despre operatorii români, care se pot baza pe câteva zeci de programe, de regulă televiziuni modeste.

Asta pentru că, în mod normal, antena satelitară poate fi instalată doar pentru recepţia unui singur satelit. Recepţionarea mai multor sateliţi cu o singură parabolă devine posibilă prin instalarea unui motor, care să o mute de pe un satelit pe altul, sau prin instalarea mai multor LNB-uri (capul antenei, de fapt antena propriu-zisă, parabola având rolul de reflector).

Această soluţie complică instalarea, dar se vede, nu suficient pentru Max/Akta, care a adoptat o soluţie cu nu mai puţin de trei LNB-uri. Operatorul pune la dispoziţia clienţilor un suport special şi un comutator (switch Diseq). Unul dintre LNB-uri în acest caz este orientat spre satelitul Hotbird, lucru care explică multitudinea de canale din oferta FTA a acestui operator.

Pentru românii din Italia, preferinţele se îndreaptă, cum e şi normal, spre operatorii care "închid un ochi" când ştiu că receptorul este scos din ţară. Legat de această situaţie, s-a creat şi un mit urban, legat de posibila localizare a receptorului de către DTH-ul la care eşti abonat.

Practic, localizarea receptorului este imposibilă, mai probabilă fiind localizarea apelului. Tehnologia care permite localizarea prin intermediul sateliţilor (GPS), foloseşte cel puţin trei sateliţi şi nu unul singur, cum foloseşte tehnologia DTH.

În plus, este necesar ca receptorul să producă un semnal, care să fie preluat de antenă şi emis spre satelit. Un sistem capabil să facă acest lucru costă câteva mii de euro şi este foarte dificil de instalat, nu e cazul echipamentelor de câteva zeci de euro puse la dipoziţie de DTH-urile româneşti.

Cum aleg românii din Italia platforma digitală DTH

Dat fiind că nu se poate vorbi de o campanie de promovare propriu-zisă, singurul mod în care românii din Italia au aflat despre ofertele DTH-urilor a fost "telefonul fără fir". În marea lor majoritate au văzut la cunoştinţe sau la rude cum funcţionează şi au cerut de acasă un aparat identic. Unii mai scrupuloşi au cerut şi antena din kit-ul de instalare original, aşa că în Italia se pot vedea antene inscripţionate cu siglele operatorilor români.

Un alt aspect care îi determină pe românii din Italia să prefere anumite DTH-uri ţine de calitatea şi puterea semnalului. Digi Tv se bucură de un semnal foarte puternic în Italia (practic, spotul este centrat pe Italia, nu pe România), la fel Max/Akta şi Dolce. Focus şi Boom se recepţionează bine pe coasta Adriatică a Peninsulei, dar pentru partea occidentală şi insule sunt necesare antene cu diametrul mai mare de 80 de centimetri. În condiţiile în care stratul de nori are o incidenţă mare asupra transmisiilor satelitare, recepţia la limita inferioară a semnalului nu este recomandată.

* - excluse programele în simulcrypt

** - include programe pentru Digi TV Serbia, Croaţia, Ungaria, Cehia şi Slovacia

*** - a fost luat în calcul pachetul full, plus HBO şi Cinemax (mai puţin pentru Sky Italia care are propriul pachet de filme)

**** - tehnologie DVB - S2. Permite o mai bună compresie a imaginii şi a sunetului reducând aproape la jumătate necesarul de bandă.