Cum îl faci pe copil să te asculte

0
0
„Cuminţirea”  implică stabilirea unor limite şi reguli.
„Cuminţirea” implică stabilirea unor limite şi reguli.

Uneori face scene în magazine când nu vrei să îi cumperi ceva, alteori nu mai vrea să plece din faţa televizorului, iar lista poate continua. Îţi sună cunoscut? Dacă da, hai să vedem ce se poate face pentru ca năzdrăvanul să te asculte.

Este perfect normal ca un copil să fie jucăuş, să exploreze cât mai mult şi să-şi dorească să facă unele lucruri pe care nu ar trebui să le facă.

Mai ales când sunt mici, copiilor le sunt satisfăcute toate capriciile şi, pentru că sunt mai şireţi decât s-ar crede, micuţii profită din plin de acest lucru. Iar dacă părinţii îi răsfaţă peste măsură şi nu le stabilesc anumite limite, atunci sunt toate şansele ca micuţii să fie neascultători şi mai târziu.

Nu-i place şcoala. Iată ce poţi face!

Cum să-i descoperi talentele ascunse

Impune-i reguli încă de mic

Dacă îi impui o anumită conduită încă de mic, copilul se va obişnui mai uşor cu ceea ce îi ceri. Aşadar, stabileşte reguli pe care copilul să le respecte. Nu vor­bim aici despre educarea lui într-un spirit milităresc şi rigid. Sunt însă reguli care nu lasă loc nici­unei negocieri. Astfel, copilul trebuie să ştie încă de mic că nu are voie la priză sau la aragaz, de exemplu.

Disciplinarea nu înseamnă numai mustrări şi aplicarea de pedepse, ci şi aprecierea faptelor bune ale copilului. Astfel, nu uita să îţi manifeşti mulţumirea şi să îl lauzi când merită, pentru că aceste gesturi sunt menite să îi dea copilului încredere în forţele proprii.

Fii un exemplu pentru el

Degeaba îi spui să nu îşi lase maşinuţele sau păpuşile prin toată casa dacă tu, la rândul tău, eşti un model de dezordine. Copiii tind în permanenţă să imite ce văd în casă. De aceea, atunci când tu îţi faci curat printre lucruri, în dulap sau în şifonier, spune-i să facă şi el acelaşi lucru cu hainele şi cu obiectele lui.

Explică-i întotdeauna consecinţele actelor lui. Nu este suficient să îi interzici un lucru „pentru că aşa trebuie", ci explică-i care sunt urmările greşelilor sale şi oferă-i şansa să le repare. Dacă, de exemplu, îşi varsă sucul pe jos, lasă-l să cureţe singur locul.

Stabileşte-i un program

Copilul trebuie obişnuit cu o rutină, cu un program. Astfel, nu-i da voie la calculator, la televizor sau la joacă decât după ce îşi face temele. Nu îl lăsa să îşi impună singur un program, pentru că, evident, va alege ce îi va conveni lui, adică joaca.

Nu lăsa Internetul să-i devină cel mai bun prieten, aminteşte-ţi că generaţii la rând au trăit fără această formă de distracţie. Desigur, vremurile s-au schimbat, însă uneori Internetul poate da dependenţă, făcându-i mai mult rău decât bine.

Exprimă-ţi ferm cerinţele

Copilul trebuie să ştie ce aştepţi de la el, de aceea nu te grăbi să îl „sancţionezi" înainte ca el să îţi înţeleagă intenţiile. Unii părinţi trec cu vederea uşor unele greşeli ale copiilor, în speranţa că aceştia se vor îndrepta. Psihologii ne sfătuiesc să nu aplicăm acest model, deoarece nu este unul educativ.

Pedeapsa trebuie să fie una proporţională cu greşeala. Nu aplica pedepse nerealiste de genul „nu mai ai voie niciodată la televizor" sau prea drastice. Dacă nu te ţii de cuvânt în aplicarea pedepsei, rişti să-ţi pierzi autoritatea în faţa lui.

Părinţii sunt şefii deocamdată

Stéphane Clerget, psihiatru francez, crede că părinţii ar trebui să le spună copiilor că, până când aceştia vor împlini 18 ani, mama şi tata sunt responsabili în faţa legii pentru acţiunile lor. Medicul este de părere că este reconfortant pentru copil să ştie că această autoritate a părinţilor durează numai până la 18 ani şi nu... toată viaţa.

Sfat
Pedeapsa aplicată copilului trebuie să fie proporţională cu greşeala lui.

Specialistul nostru
Lena Rusti
psiholog psihoterapeut

image

Respectul unui copil nu se câştigă prin putere. Un copil ascultă atunci când i se explică. Adulţii au obiceiul de a le spune copiilor deciziile lor, în termeni de „trebuie", „ai voie" sau „nu ai voie". Copilul intră într-o luptă de putere cu părintele pentru a obţine ceea ce îşi doreşte atunci când adultul nu îl respectă şi nu îi vorbeşte ca unui egal.

Degeaba spunem unui copil că este bine să fie cuminte la şcoală şi să înveţe dacă el îi aude ulterior pe părinţi spunând că nu mai are niciun rost să înveţi în ziua de azi. Atunci când ne dorim ceva de la copilul nostru, e bine să fim consistenţi cu regulile noastre şi să îi servim ca exemplu.

Regulile sunt ferme. Când copilul vede că prin diferite tertipuri (plâns, rugat, şantajat de orice fel) există excepţii ale regulilor, atunci se va specializa în a încălca regulile. Dacă o regulă e fermă, copilul poate încerca să o încalce la început, dar consecvenţa părinţilor îl va învăţa că regulile au valoare.

Viață de cuplu


Ultimele știri
Cele mai citite

Partenerii noștri