Metaverse Day: Cum se vede Metaversul prin Meta Quest 2
0Am participat la Metaverse Day desfășurată astăzi, 22 martie, la Varșovia, Polonia. Am participat la cîteva conferințe, am făcut interviuri dar dincolo de vorbe am testat casca de realitate virtuală Meta Quest 2.
Quest 2 este o cască de realitate virtuală (VR) creată de Meta, și urmașul versiunii Quest.
Nu am putut să țin ochelarii la ochi, nu încăpeau în cască și asta mi-a îngreunat cumva prima experiența în Metavers. Am înțeles că pentru cei care poartă ochelari e recomandată versiunea Quest Pro.
Să spun că am testat Meta Quest 2 sau Metaversul ar fi puțin cam mult, pentru că abia am reînvățat comenzile de bază în realitatea virtuală VR. Pentru a povesti experiența, o să las deoparte jurnalismul tradițional. Percepția asupra Metaversulului este subiectivă și controversată, cel puțin în acest punct când este o tehnologie în dezvoltare.
Este destul de ușor de învățat să folosești controllerele, ultima dată am făcut asta în urmă cu vreo 3-4 ani și nu-mi aminteam prea multe. În timpul procesului de învățare am descoperit butoanele de pe controllere (dispozitive de control a mișcării în realitatea virtuală), am folosit unul pentru mâna stângă și unul pentru dreapta.
Am început cu un tutorial. Chiar dacă totul pare simplu și în mare și chiar este am reînvățat să apuc obiecte, să le dau drumul, să apăs butoane, să folosesc o paletă virtuală de tenis de masă și o minge, să ghidez în zbor ceea ce părea un zeppelin.
După tutorial am intrat într-un ring de dans cu o creatură rotundă simpatică cu picioare și mâini lungi care erau parcă desenate de un copil și am dansat împreună. Da, ciudat...
Am fugit repede ”din club” și următoare casetă, activitățile erau sub forma unor casete care trebuiau introduse într-o consolă, avea un joc în care trebuia să tragi la țintă. Copilul din mine s-a bucurat și a început să pulverizeze figurile geometrice care tot apăreau de nicăieri. Jocul avea trei niveluri: am trecut de la un pistol la două și apoi la o armă automată, care trebuia operată cu două mâini.
Am ieșit de aici și am trecut într-un alt joc în care trebuia să lovești niște cuburi care veneau spre mine cu două săbii. Mi-am activat versiunea de cavaler jedi și am distrus cuburile apoi am ieșit mulțumit. Aș mai fi stat, dar mă simțeam efervescent, un amestec de energie plăcută cu o ușoară amețeală și entuziasm.
Ce povestesc eu aici, deși pare scurt a durat în jur de 25-30 de minute, dar s-a simțit ca și cum ar fi fost 10. Experiența e extraordinară, grafica este de nivelul următor, mișcările sunt în timp real și e frumos de ”uiți de tine”. Nu știu cum arăta Metaversul prin ochii cuiva mai avansat, care a navigat mai mult prin el, dar după ce abia ”i-am atins suprafața”, fără îndoială pot spune că e fascinant și că potențialul e uriaș.
Casca nu se simte grea, nu am sesizat vreun disconfort în urma purtării, controllerele sunt mici, ușoare și comode, în cazul acestei tehnologii instrumentul deși absolut necesar e dat imediat uitării odată ce ești ”conectat”. Și chiar dacă ilustrația articolului se bazează pe dispozitiv și oamenii care-l folosesc, experiența Metaversului este altceva.
Se încarcă comentariile...
